Sfantul Ioan Gura de Aur, din Predici la duminici si sarbatori Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; si harul Lui care este in mine n-a fost in zadar (I Corinteni 15, 10) Ce este omul, cat de mare este nobletea firii noastre si de cate virtuti mari este capabila aceasta faptura-omul nimeni []Sfantul Ioan Gura de Aur, din Predici la duminici si sarbatori Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; si harul Lui care este in mine n-a fost in zadar (I Corinteni 15, 10)Ce este omul, cat de mare este nobletea firii noastre si de cate virtuti mari este capabila aceasta faptura-omul nimeni nu a aratat mai bine decat Apostolul Pavel.

El sta acum de fata cu glas mare spre a rapune pe toti parasii firii, spre a apara pe alcatuitorul firii, spre a ne incuraja la fapta cea buna si spre a astupa gura clevetitorilor care mint, spunand ca firea omeneasca nu este capabila de nici un bine. Pavel nu a primit o alta fire decat noi, nu a dobandit alt suflet, nu a locuit in alta lume, si, cu toate acestea, a intrecut cu mult pe ceilalti oameni.

Mai intai, acest Apostol nu s-a inspaimantat de nici o patimire, de nici un necaz care i s-a intamplat pentru fapta buna si pentru dreptate, ci cu bucurie s-a supus tuturor necazurilor si le-a numit pe acestea vremelnice si usoare (II Corinteni 4, 17). Dar inca si mai vrednic de mirare este ca el a facut toate acestea fara sa urmareasca vreo rasplatire.

Noi nu suportam niciodata nici un fel de osteneala si necaz, fara sa asteptam rasplatire; el insa le-a luat asupra lui fara rasplata, cu bucurie si cu dragoste, si nu s-a tanguit de slabiciunea trupeasca, nici de multimea treburilor, nici de tirania trupului, nici de nimic altceva.

In toate zilele el se facea mai ravnitor, si cu cat primejdiile il impresurau mai mult, cu atat el devenea mai curajos. Aceasta a aratat-o el insusi, prin cuvintele: Uitand cele din urma mea si tinzand catre cele dinainte (Filipeni 3, 14). i cand moartea ii statea inainte, el indemna pe altii sa se bucure cu dansul, scriind catre filipeni: Bucurati-va si fericiti-ma (Filipeni 2, 18). El salta de bucurie pentru primejdii, pentru patimiri si ocari de tot felul.

Catre corinteni scria: Pentru aceasta ma bucur in slabiciuni, in defaimari, in nevoi (II Corinteni 12, 10). El le numea pe acestea arme ale dreptatii, si arata cu aceasta, ca tocmai prin ele s-a impartasit de cele mai mari foloase.

Cu toate ca pretutindeni era biciuit, batjocorit si hulit, el totusi triumfa; lasa peste tot semnul biruintei si multumea lui Dumnezeu pentru aceasta prin cuvintele: Dar sa dam multumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruinta prin Domnul nostru Iisus Hristos (I Corinteni 15, 57).

El alerga spre intampinarea defaimarii ce i se aducea pentru propovaduirea Evangheliei cu mai multa ravna decat alergam noi pentru cinste; dorea moartea, mai mult decat noi viata; iubea saracia, mai mult decat noi bogatia; ostenelile, mai mult decat altii odihna; necazurile, mai mult decat altii bucuria; iar pentru vrajmasii sai se ruga mai des decat ii blestemam noi pe ai nostri.

Cata deosebire intre noi si Pavel!A rasturnat el, oare, randuiala firii? Nu, noi rasturnam randuiala. Pavel a urmat-o asa cum este lasata de Dumnezeu. i el era om, ca si noi.

Asadar, nu te tangui asupra firii, ca ea te impiedica sa fii imbunatatit. Ia aminte la Apostolul Pavel.

Pentru dansul numai una era infricosata si grozava: a supara pe Dumnezeu. i nimic nu era pentru dansul mai scump si nimic nu dorea el asa de mult ca a placea Domnului.

Nu mai vorbim de cetati, de popoare, de imparatii si de toate comorile si slava lumii; el le socotea toate desertaciuni.

Nici slava cerului nu era pentru el asa de scumpa, ca dragostea catre Hristos. Aceasta dragoste ii era asa de dulce, incat el nu ravnea nici chiar vrednicia ingerilor si a arhanghelilor.

Aceasta dragoste covarsea toate, si, avand-o, se credea cel mai fericit dintre toate fapturile. Iar fara aceasta dragoste, nici domnia, nici stapanirea, nici puterea nu vor fi avut pentru el nici un folos.

Avand aceasta dragoste, el mai bucuros voia sa fie cel mai mic si prigonit, decat fara ea, sa fie printre cei inalti si importanti. Pentru el, singura nenorocire era pierderea acestei dragoste.

Aceasta ar fi fost pentru el iadul, chinul cel nesuferit. Iar indulcirea de aceasta dragoste ii era mai scumpa decat viata, decat toata lumea, decat vrednicia ingerilor, decat toate cele prezente si cele viitoare, decat o...