Concediul de odihnă și șomajul duhovnicesc
Arhimandritul Mihail Daniliuc Cati isi propun sa-si bronzeze fiinta la Soarele dreptatii Hristos Dumnezeu, raportandu-si viata la invataturile Lui mantuitoare? Vara auzim tot mai des referiri la notiunea de concediu. Potrivit dictionarului explicativ al limbii romane concediul este intervalul de timp determinat in care salariatii sunt scutiti, in mod legal, de a veni la []Arhimandritul Mihail DaniliucCati isi propun sa-si bronzeze fiinta la Soarele dreptatii Hristos Dumnezeu, raportandu-si viata la invataturile Lui mantuitoare?Vara auzim tot mai des referiri la notiunea de concediu. Potrivit dictionarului explicativ al limbii romane concediul este intervalul de timp determinat in care salariatii sunt scutiti, in mod legal, de a veni la locul de munca si a presta munca, primind pentru tot acest interval remuneratia baneasca cuvenita.
Nu ne mai intrebam de ce angajatii au nevoie de aceste zile de odihna prelungita. Studiile facute de specialisti au demonstrat necesitatea randuirii unor perioade de relaxare, tihna si recuperare in vederea sporirii randamentului la locul de munca. Atat timp cat omul munceste potrivit unui program riguros si constant, sigur este mai mult decat evident ca are nevoie si de o perioada din an in care sa-si refaca fortele in vederea unei eficiente profesionale crescande. Pe de alta parte concediul aduce si o rupere de ritm absolut necesara oferind mai mult timp si pentru activitati dedicate dezvoltarii personale.
Totodata concediul duce sau chiar readuce, familia si viata personala in prim plan. Avem cu totii tendinta de a ne aglomera si concentra tot timpul in jurul profesiei, a planificarilor, a unei concurente obsesive. Intr-un mod firesc, majoritatea planurilor personale converg catre cifre care stabilesc noi provocari in viata profesionala. Perseverenta cu care staruim asupra acestor reusite si cu care ne realimentam avand noi provocari, dorinte, ne conduce catre un cerc vicios, din care putem iesi numai facand un pas inapoi. Asa cum pictorul se departeaza din cand in cand de sevalet pentru a-si putea aprecia si examina opera in intregul ei, asa si noi, avem nevoie de momentele de rupere de ritm, de detasare pentru a ne reevalua viata, obiectivele si a trai o vreme fara povara scadentelor. Prin urmare, ca prilej de traire intensa, de odihna, de evaluare, concediul este nu numai binevenit, dar chiar absolut necesar.
Chiar si Dumnezeu dupa cele sase zile in care a creat lumea, in a saptea s-a odihnit. Oare a obosit Dumnezeu? Desigur ca nu, dar prin aceasta Domnul ne atrage atentia ca ziua de odihna este nu doar un repaus fizic ci, si o celebrare a Lui ca Fauritor al nostru si al intregului univers, este ziua in care ne amintim si ne aratam recunostinta fata de Ziditorul intregii fapturi. Dumnezeiescul Pavel, Apostolul, spune ca ziua de odihna, a fost umbra lucrurilor viitoare, ( Coloseni 2,17) adica un indicator spre odihna desavarsita care a venit in persoana Mantuitorului Hristos care ne si indeamna: Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi odihni pe voi. Luati jugul Meu asupra voastra si invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre. Caci jugul Meu este bun, si sarcina Mea este usoara. (Mat 11:28-30). Din acest punct de vedere am putea stabili o minima concordanta intre ziua saptamanala de odihna si concediu de odihna.
O cugetare romaneasca veche spune ca odihna este recompensa muncii. Cu alte cuvinte nu este nimic rau, ba chiar recomandat sa te odihnesti, sa te relaxezi atat timp cat muncesti. Problema apare in alta parte. Ce inteleg oamenii prin concediu de odihna? In genere, excursii, destindere, plaja, mare, munte, bagaje, fotografii, calatorii, mese...
Nu ne mai intrebam de ce angajatii au nevoie de aceste zile de odihna prelungita. Studiile facute de specialisti au demonstrat necesitatea randuirii unor perioade de relaxare, tihna si recuperare in vederea sporirii randamentului la locul de munca. Atat timp cat omul munceste potrivit unui program riguros si constant, sigur este mai mult decat evident ca are nevoie si de o perioada din an in care sa-si refaca fortele in vederea unei eficiente profesionale crescande. Pe de alta parte concediul aduce si o rupere de ritm absolut necesara oferind mai mult timp si pentru activitati dedicate dezvoltarii personale.
Totodata concediul duce sau chiar readuce, familia si viata personala in prim plan. Avem cu totii tendinta de a ne aglomera si concentra tot timpul in jurul profesiei, a planificarilor, a unei concurente obsesive. Intr-un mod firesc, majoritatea planurilor personale converg catre cifre care stabilesc noi provocari in viata profesionala. Perseverenta cu care staruim asupra acestor reusite si cu care ne realimentam avand noi provocari, dorinte, ne conduce catre un cerc vicios, din care putem iesi numai facand un pas inapoi. Asa cum pictorul se departeaza din cand in cand de sevalet pentru a-si putea aprecia si examina opera in intregul ei, asa si noi, avem nevoie de momentele de rupere de ritm, de detasare pentru a ne reevalua viata, obiectivele si a trai o vreme fara povara scadentelor. Prin urmare, ca prilej de traire intensa, de odihna, de evaluare, concediul este nu numai binevenit, dar chiar absolut necesar.
Chiar si Dumnezeu dupa cele sase zile in care a creat lumea, in a saptea s-a odihnit. Oare a obosit Dumnezeu? Desigur ca nu, dar prin aceasta Domnul ne atrage atentia ca ziua de odihna este nu doar un repaus fizic ci, si o celebrare a Lui ca Fauritor al nostru si al intregului univers, este ziua in care ne amintim si ne aratam recunostinta fata de Ziditorul intregii fapturi. Dumnezeiescul Pavel, Apostolul, spune ca ziua de odihna, a fost umbra lucrurilor viitoare, ( Coloseni 2,17) adica un indicator spre odihna desavarsita care a venit in persoana Mantuitorului Hristos care ne si indeamna: Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi odihni pe voi. Luati jugul Meu asupra voastra si invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre. Caci jugul Meu este bun, si sarcina Mea este usoara. (Mat 11:28-30). Din acest punct de vedere am putea stabili o minima concordanta intre ziua saptamanala de odihna si concediu de odihna.
O cugetare romaneasca veche spune ca odihna este recompensa muncii. Cu alte cuvinte nu este nimic rau, ba chiar recomandat sa te odihnesti, sa te relaxezi atat timp cat muncesti. Problema apare in alta parte. Ce inteleg oamenii prin concediu de odihna? In genere, excursii, destindere, plaja, mare, munte, bagaje, fotografii, calatorii, mese...
