314. Petrecerea sufletului cu Domnul, si care face toata fiinta lucrarii launtrice, nu atarna de noi. Cand Domnul cerceteaza sufletul, el este cu Dumnezeu, canta in fata Lui si se incalzeste la sanurile Lui. Dar indata ce Domnul pleaca, sufletul se pustieste si el nu mai are deloc putere sa si-L intoarca pe Oaspetele cel bun []314. Petrecerea sufletului cu Domnul, si care face toata fiinta lucrarii launtrice, nu atarna de noi. Cand Domnul cerceteaza sufletul, el este cu Dumnezeu, canta in fata Lui si se incalzeste la sanurile Lui. Dar indata ce Domnul pleaca, sufletul se pustieste si el nu mai are deloc putere sa si-L intoarca pe Oaspetele cel bun al sufletului. Domnul se retrage, ca sa incerce sufletul, uneori insa pleaca si in semn de pedeapsa nu pentru ceva din cele din afara ale lui, ci pentru ceea ce a primit sufletul inlauntru. Cand Domnul se departeaza, ca sa puna la incercare sufletul, atunci acesta de-L va chema, repede El se intoarce. Dar cand se va retrage ca pedeapsa, atunci nici intoarcerea nu e prea grabnica, atata timp cat sufletul nu-si va recunoaste pacatul si nu se va cai si nu-L va plange si nu-si va indeplini epitimia, plusul de rascumparare.315. Ceea ce este de capetenie este racirea. Aceasta este o stare amara si primejdioasa. Domnul o numara printre mijloacele cele de povatuire, de inteleptire, si de indreptare. Dar se intampla sa fie si pedepsitoare intr-un anumit fel. Pricina este un pacat vadit, dar cum in dumneata el nu se vede, atunci cauzele trebuiesc cautate in simtamintele launtrice si starile sufletesti. Nu cumva se va fi furisat intru tine bune pareri de sine, ca nu ai fi ca altii ? Nu cumva esti gata s-o pornesti singur pe calea mantuirii si sa te ridici spre cele inalte prin propriile tale mijloace ?316. Faci atata osteneala dar nu intotdeauna o implinesti cu tragere de inima, ci mai mult din sila . Asa este doar si legea : sa te impotrivesti fiintei tale, cand e vorba de cele rele si sa te silesti pe tine insuti cand e vorba de cele bune. Tocmai aceasta arata cuvintele Domnului, Care spune : ca Imparatia lui Dumnezeu se ia prin sila si silitorii o rapesc pe ea. De aceea, urmarea lui Hristos este un jug. Daca toate acestea s-ar face cu tragere de inima, ce fel de jug ar mai fi acesta ? De altfel, catre sfarsit, vine si o stare, cand totul se face cu placere si usor. Cand te napadeste o stupida nesimtire, nu esti decat un automat, nu ai nici ganduri, nici simtaminte . Uneori suntem incercati de o stare asemanatoare in semn de pedeapsa, pentru ca tu te-ai lunecat cu gandul si cu invoirea ta spre ceva rau, dar alteori, este un semn de invatatura, semn mai ales de invatatura a smereniei, ca omul sa se deprinda si sa nu mai astepte nimic de la puterile lui, ci toate numai de la unicul Dumnezeu. Cateva experiente de acest fel curma increderea de sine, dar izbavirea din aceasta stare grea arata de unde vine ajutorul si in cine trebuie sa ne punem nadejdea in toate. O asemenea stare este apasatoare si rea, dar trebuie s-o induram cu gandul ca noi nu suntem vrednici de alta mai buna, noi o meritam. E starea noastra. Un mijloc impotriva ei nu este, trebuie s-o purtam neluandu-o in seama; s-o lasam in voia lui Dumnezeu. E nevoie totusi, sa ne infatisam si sa strigam catre Domnul : Fie voia Ta ! Miluieste-ma ! Usureaza-ma ! Prin urmare, sa nu ne dam deloc batuti, oricare ar fi slabanogirea noastra, altminteri e ceva distrugator si pieritor. La Sfintii Parinti astfel de stari se numesc racire, seceta si toti le socotesc de neinlaturat in viata traita dupa Dumnezeu, caci fara ele repede ne ingamfam.317. In timpul uscaciunii trebuie sa ne cercetam, daca nu se afla ceva in suflet, si sa ne caim inaintea Domnului si sa ne hotaram ca pe viitor sa ne pazim. De cele mai multe ori asta vine din pricina maniei, nedreptatii, inciudarii, mandriei si celorlalte pacate asemanatoare. Leacul este sa ne intoarcem din nou in starea harica. Cum insa, darul se afla in voia lui Dumnezeu, atunci nu ramane decat sa ne rugam, pentru izbavirea din aceasta uscaciune si din nesimtirea impietrita.318. Trupul este creat numai din tarana. El nu a fost trup mort, ci un trup viu cu suflet, de faptura intr-insul, un suflet animal. In acest suflet a fost suflat duhul duhul lui Dumnezeu cel care are menirea sa-L cinsteasca pe Dumnezeu si in El sa-si afle toata multumirea sa, dar in nimic altceva decat in El.319. De indata ce-ti vei trece incetul cu incetul nadejdea de la Dumnezeu, atunci toata lucrarea ta se va stramba; fiindca Domnul atunci se retrage. ca si cum ar spune : ramai dar cu acela in care iti pui tu nadejdea. Dar aceasta, oricum ar fi, este cu desavarsire fara mare insemnatate. 320. Incearca si vezi cat e de rece fara de har, si cum sufletul lancezeste si cum sta incremenit fata de tot ce este duhovnicesc. In starea aceasta se afla paganii cei buni, cei care sunt credinciosi legii iudaice si aceasta este si stare a crestinilor, celor care traiesc o viata dreapta, dar care nu se gandesc la viata launtrica si nici la rostul acesteia fata de Dumnezeu. Dar ei nu incearca chiar o lancezeala, asa cum o incerci dumneata, pentru ca n-au incercat simtirea, care napadeste sub actiunea harului. Iar cum din cand in cand mai cade in partea lor si cate o mangaiere duhovniceasca, fireasca, ei raman atunci netulburati. Prin ce anume, se pastreaza in suflet darul ? Prin smerenie. De ce anume, se retrage ? Dintr-o oarecare pornire spre mandrie, spre parerea de sine si pre increderea in sine. De indata ce darul simte inlauntru ceva din mirosul acela urat al mandriei, se si retrage.321. Racirea are ca inainte mergator un fel de lipsa nelamurita a inimii de ceva, o anumita stare de ingrijorare, de suparare, de desfatare a simturilor si de risipire a gandurilor ! Fereste-te de toate acestea si vei avea mai putine raciri. Inima ! Dar unde este viata daca nu in inima ?322. ti-ai fost singur prea binevoitor, ingaduindu-ti sa petreci putin, dar n-ai fost cu bagare de seama; nu ti-ai pazit nici ochii, nici limba, nici gandurile. De aceea, a fugit caldura, iar dumneata ai ramas gol. Asa ceva nu foloseste la nimic. Grabeste-te dar sa nu-ti statornicesti din nou randuiala launtrica, care se cuvine sa fie in inima, sau cere-o prin rugaciune, inchina-te si...