Să ne dăm toate silinţele să suim până unde vom putea, pe urmele lor, spre Hristos.
iroaie de lacrimi se varsara peste sicriul iubit si sfant Sute de glasuri si de inimi indurerate intrara in sala redactiei, imbratisand sicriul, strigand numele atat de drag si de iubit al parintelui neuitat. Dar nu-si mai raspundeau decat ei, unii altora. Sau poate ca ne raspundea fie caruia din noi acea parte din parintele [] iroaie de lacrimi se varsara peste sicriul iubit si sfant Sute de glasuri si de inimi indurerate intrara in sala redactiei, imbratisand sicriul, strigand numele atat de drag si de iubit al parintelui neuitat.
Dar nu-si mai raspundeau decat ei, unii altora. Sau poate ca ne raspundea fie caruia din noi acea parte din parintele nostru care era in fiecare, prin ceea ce ni se daruise el tuturora, in dragostea lui Hristos.
Purtam in noi, fiecare, o particica din fiinta lui sufleteasca, asa cum fiecare din fii poarta in ei o parte din fiinta tatalui lor. Hristos, prin el, a pus in fiecare din noi ceva divin, care ne face pe toti sa simtim la fel, sa credem la fel si sa fim in stare sa murim, la fel, pentru acelasi scop.
Numai puterea lui Dumnezeu era aceea care putuse...
Dar nu-si mai raspundeau decat ei, unii altora. Sau poate ca ne raspundea fie caruia din noi acea parte din parintele nostru care era in fiecare, prin ceea ce ni se daruise el tuturora, in dragostea lui Hristos.
Purtam in noi, fiecare, o particica din fiinta lui sufleteasca, asa cum fiecare din fii poarta in ei o parte din fiinta tatalui lor. Hristos, prin el, a pus in fiecare din noi ceva divin, care ne face pe toti sa simtim la fel, sa credem la fel si sa fim in stare sa murim, la fel, pentru acelasi scop.
Numai puterea lui Dumnezeu era aceea care putuse...
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului