Pedagogia pâinii
Domnul le raspunde oa recum distant la prima ve dere: Dati-le voi sa ma nan ce (Mt XIV, 16). Seamana intr-o oarecare masura cu re actia de la Cana Galileii cind Hristos pare ca nu reactio neaza la rugamintile mamei Sale, pentru ca, mai apoi, sa praznuiasca, cer si pamant inceputul minu nilor (Ioan 2, 11). Aceasta tensiune pedago gica pe care Hristos o creeaza in astfel de momente obliga pe Ucenici nu la o adorare triumfalista, ci la deschiderea ochilor, la vederea realitatii, asa cum este ea. Ce sa fi remarcat Hristos-Domnul in gandirea Ucenicilor de-i for teaza la a vedea reali tatea? Posibil ca, insuficienti cres cut in Duh, Ucenicii credeau ca de-acum pot face toate ale Invatatorului pentru ca, e de presupus, sa se fi simtit si ei cum se simt as tazi cei cinstiti de Avva, bagati in seama. De aici, probabil, si reactia Mantui torului care, dupa ce imparte painea binecuvan tand-o si dand-o de hrana multimii, ii pune pe Ucenici sa treaca inain tea Lui de cealalta parte a marii (Mt XIV, 22). Sa nu credeti ca exageram exege za. Textul Apostolului citit in Duminica aceasta ofera cheia (I Cor 1, 10-17): Impa rtitu-S-a, oare, Hristos? Nu cumva Pavel s-a rastignit pentru voi, sau in numele lui Pavel ati fost botezati? (I Cor 1, 13) duhovniceasca in contextul unor certuri si imparteli in functie de cei care-n chip vazut le-au dat darurile. Acest lucru il sta tueaza Hristos nu din man drie, sa nu fie aceas ta in gandul nostru, ci din nece sitatea aceea clara de a vedea dincolo de dar Daru itorul.
Ce ne mai invata impar tirea painilor? Ca tot lucrul se face cu binecu van tare, dar intre binecuvan tarea pe care o face...