Predică la duminica a X-a după Rusalii – a vindecării lunaticului
Sfantul Nicolae Velimirovici Intunecatele duhuri ale rautatii au savarsit doua nelegiuiri grele: prima a fost pricina lepadarii lor din ceata sfintilor ingeri; a doua a fost pricina lepadarii lor fara putinta de intoarcere, in cer ei s-au razvratit impotriva lui Dumnezeu; capetenia lor, oarba din pricina parerii de sine, a vrut sa se faca [] Sfantul Nicolae VelimiroviciIntunecatele duhuri ale rautatii au savarsit doua nelegiuiri grele: prima a fost pricina lepadarii lor din ceata sfintilor ingeri; a doua a fost pricina lepadarii lor fara putinta de intoarcere, in cer ei s-au razvratit impotriva lui Dumnezeu; capetenia lor, oarba din pricina parerii de sine, a vrut sa se faca deopotriva cu Dumnezeu. Aruncati din cer in taramul de sub cer pentru nelegiuita lor incercare, ei au pizmuit fericirea omului nou-zidit si au savarsit o noua faradelege: amagindu-l pe om, l-au tras in caderea lor.
Cea din urma nelegiuire a ingerilor cazuti a hotarat soarta lor pentru totdeauna: prin ea au pus asupra lor pecetea raului pe veci; din pricina ei s-a departat de la ei cu desavarsire harul lui Dumnezeu; au fost lasati in seama lor, in seama rautatii lor, in seama pacatului lor, pe care l-au zamislit si l-au nascut in ei, de care au ingaduit sa se patrunda firea lor. De atunci nici un gand bun, nici un simtamant bun nu i-a mai venit ingerului lepadat. El este pe de-a-ntregul, cu totul, cufundat in rau, doreste raul, nascoceste raul. Ars de o sete nepotolita a raului, el cauta sa se sature prin rau si nu poate. Tot raul pe care l-a savarsit si il savarseste i se pare neindestulator in fata raului pe care si-1 inchipuie el, pe care il cauta setea lui cea cu neputinta de rabdat dupa rau. Fiind zidit inger purtator de lumina el a fost aruncat, pentru nelegiuirile lui, mai jos decat toate dobitoacele pamantului.
Prin puterea credintei sa inaltam ochiul mintii spre vesnicie, spre negraita fericire care-i asteapta pe drepti in vesnicie si spre chinurile tot atat de negraite care ii asteapta acolo pe urmatorii nepocaiti si indaratnici ai sarpelui. arpele se taraste mereu pe pamant, potrivit osandei rostite de Sus asupra lui , a zis Sfantul Ioan Gura de Aur: de vrei sa fii ferit de muscatura lui cea otravita, fii mereu cu mintea si cu inima mai presus de pamant . Atunci te vei putea impotrivi lui si el, trufasul, nesuferind impotrivirea, va fugi de la tine.
Dar unde sunt oamenii tinuti de duhul necurat ? Unde sunt acei oameni pe care el sa ii sfasie si sa-i chinuie precum il sfasia si-1 chinuia pe tanarul pomenit acum in Evanghelie? S-ar parea ca nu sunt ori ca sunt foarte rari: asa cugeta cel care priveste superficial la toti si aduce viata sa pamanteasca jertfa imprastierii si placerilor pacatoase.
Sfintii Parinti cugeta altfel: De cand diavolul impreuna cu dracii lui , spun ei, l-au facut pe om, prin neascultare, surghiunit din rai si despartit de Dumnezeu, a dobandit ingaduinta a clatina in chip gandit, noaptea si ziua, partea cuvantatoare a fiecarui om .
In chip asemanator cu chinurile pe care, precum istoriseste Evanghelia, le suferea trupul tanarului din partea duhului rautatii patimeste din pricina acestuia si sufletul care cu deosebita osardie s-a supus inrauririi lui si a socotit...
Cea din urma nelegiuire a ingerilor cazuti a hotarat soarta lor pentru totdeauna: prin ea au pus asupra lor pecetea raului pe veci; din pricina ei s-a departat de la ei cu desavarsire harul lui Dumnezeu; au fost lasati in seama lor, in seama rautatii lor, in seama pacatului lor, pe care l-au zamislit si l-au nascut in ei, de care au ingaduit sa se patrunda firea lor. De atunci nici un gand bun, nici un simtamant bun nu i-a mai venit ingerului lepadat. El este pe de-a-ntregul, cu totul, cufundat in rau, doreste raul, nascoceste raul. Ars de o sete nepotolita a raului, el cauta sa se sature prin rau si nu poate. Tot raul pe care l-a savarsit si il savarseste i se pare neindestulator in fata raului pe care si-1 inchipuie el, pe care il cauta setea lui cea cu neputinta de rabdat dupa rau. Fiind zidit inger purtator de lumina el a fost aruncat, pentru nelegiuirile lui, mai jos decat toate dobitoacele pamantului.
Prin puterea credintei sa inaltam ochiul mintii spre vesnicie, spre negraita fericire care-i asteapta pe drepti in vesnicie si spre chinurile tot atat de negraite care ii asteapta acolo pe urmatorii nepocaiti si indaratnici ai sarpelui. arpele se taraste mereu pe pamant, potrivit osandei rostite de Sus asupra lui , a zis Sfantul Ioan Gura de Aur: de vrei sa fii ferit de muscatura lui cea otravita, fii mereu cu mintea si cu inima mai presus de pamant . Atunci te vei putea impotrivi lui si el, trufasul, nesuferind impotrivirea, va fugi de la tine.
Dar unde sunt oamenii tinuti de duhul necurat ? Unde sunt acei oameni pe care el sa ii sfasie si sa-i chinuie precum il sfasia si-1 chinuia pe tanarul pomenit acum in Evanghelie? S-ar parea ca nu sunt ori ca sunt foarte rari: asa cugeta cel care priveste superficial la toti si aduce viata sa pamanteasca jertfa imprastierii si placerilor pacatoase.
Sfintii Parinti cugeta altfel: De cand diavolul impreuna cu dracii lui , spun ei, l-au facut pe om, prin neascultare, surghiunit din rai si despartit de Dumnezeu, a dobandit ingaduinta a clatina in chip gandit, noaptea si ziua, partea cuvantatoare a fiecarui om .
In chip asemanator cu chinurile pe care, precum istoriseste Evanghelia, le suferea trupul tanarului din partea duhului rautatii patimeste din pricina acestuia si sufletul care cu deosebita osardie s-a supus inrauririi lui si a socotit...
