Cu cele sapte pacate de moarte umbla diavolul sa cu prinda inima omului: cu trufia, cu desfranarea, cu pizma, cu mania, cu zgarcenia, cu lacomia (imbuibarea cu mancari si betii) si cu lenea. Aceste sapte pacate de moarte sunt prezentate in chipul celor sapte dobitoace urate si flamande. Potrivita ase manare! Caci cu adevarat patimile cele rele []Cu cele sapte pacate de moarte umbla diavolul sa cu prinda inima omului: cu trufia, cu desfranarea, cu pizma, cu mania, cu zgarcenia, cu lacomia (imbuibarea cu mancari si betii) si cu lenea. Aceste sapte pacate de moarte sunt prezentate in chipul celor sapte dobitoace urate si flamande. Potrivita ase manare! Caci cu adevarat patimile cele rele sunt lighioanele, sunt oile lui satan, pe care diavolul le scoate la pasune in tarina inimii oamenilor.

Trufia inseamna mandria. Ea e aratata in chip de paun, pentru ca paunul este o pasare care se mandreste cu penele ei cele frumoase. Prin pa catul trufiei a intrat satan in lume si in inima primilor doi oameni.

Mandria este si azi un izvor de pacate si de pacatuiri. Mandria il face pe om sa nu se plece in smerenie in fata lui Dumnezeu, iar, pe de alta parte, tot mandria starneste intre oameni zavistii, certuri, asupriri si alte multe pacate.

Desfranarea este aratata in chip de tap, pentru ca tapul este un dobitoc desfranat, puturos si nerusinat. Asa e si pa tima desfranarii.

Lacomia, imbuibarea de mancari si bauturi e ara tata in chipul porcului. Tot aici se tin si betiile si chefurile ce il schimba pe om in chipul porcului, care se tavaleste in noroi si in faradelegi.

Pizma e aratata in chipul sarpelui care sta gata sa muste, de moarte, sufletul oamenilor. Graficianul nos tru a facut acest sarpe, in alte reprezentari, si ca fiind coada diavolului. Potrivit lucru Pentru ca pizma si zavistia sunt cu adevarat coada si codita diavolului care tulbura satele si orasele, facand grozave pustiiri sufletesti.

Mania si razbunarea e aratata in chip de tigru fu rios, gata sa sfasie pe aproapele. Mania il schimba pe om in dobitoc furios.

Lenea si nepasarea e aratata tot in chipul porcului, iar zgarcenia, in chipul broastei, care, in pofta ei nesaturata, mananca pana si pamant. Acestea sunt cele sapte pacate de moarte din care iz vorasc, ca din tr un izvor plin de otrava, toate pacatele si faradelegile. Aceasta e firea noastra cea veche cu patimile ei.

In aceasta imagine, firea noastra cea veche cu patimile ei e reprezentata in chipul dobitoacelor, in mijlocul carora sta comandant diavolul.

Foarte potrivita asemanare, pentru ca obarsia firii noastre celei vechi e de la satan. Ea a intrat in Adam si in Eva prin pacatul sarpelui-diavolul, iar prin acest pacat a intrat si in noi.

Cu cele sapte pacate de moarte umbla neincetat dia volul sa se poata furisa in inima oamenilor. Cu aceste sapte pacate de moarte cuprinde satan inima omului si se aseaza in ea ca un stapan si poruncitor atotpu ternic. Dintr-o astfel de inima Duhul Sfant Se departeaza si fuge. Voi sunteti casa Duhului Sfant, zice Apostolul Pavel (I Cor. 6, 19), insa din casa in care intra diavolul, Duhul Sfant Se departeaza si fuge. In locul Lui se aseaza un alt duh: duhul diavolului, alcoolul. Asta e duhul cel rau care da omului indemn si putere in cele rele si face minuni mari pentru biruinta iadului si pierzarea sufletelor.

Duhul diavolului, alcoolul, sta si el in rand cu cele sapte pacate de moarte precum se vede in imagine ba inca, mai mult decat acelea, el sta tocmai pe fundul inimii, in loc de frunte, pentru ca face mare slujba pentru biruinta diavolului si a iadului.

Ingerul cel bun, darul si mila lui Dumnezeu, nu se de parteaza inca de cel pacatos. Tot mai sileste pe om, sa-l trezeasca din pieire. Ii striga mereu: Omule, ce-ai facut cu sufletul tau? Ce va fi cu sufletul tau? Insa pacatosul n-aude. El este surdo-mut, adica surd si mut, cand e vorba de cele sufletesti. Ochi are, dar nu vede pieirea. Urechi are, dar n-aude chemarea Domnului. Satan l-a ametit, l-a imbatat cu placerile si patimile cele rele.

Un astfel de om este un mort viu sau un mort care tra ieste, cum foarte nimerit il numeste Apocalipsa la capitolul 3, versetul 1. Mortul nu simte, nu vede, n au de, nu se misca. Intocmai asa e si...