TAINA CEA MARE A NAŞTERII DIN NOU
NOE IESE DIN CORABIE INTR-O LUME NOUA I O VIA A NOUA TAINA CEA MARE A NA TERII DIN NOU In anul sase sute unu, in ziua intai a lunii, apele secasera pe pamant. Noe a ridicat invelitoarea corabiei; s-a uitat si iata ca fata pamantului se uscase. i a grait Domnul Dumnezeu catre Noe, []NOE IESE DIN CORABIE INTR-O LUME NOUA I O VIA A NOUATAINA CEA MARE A NA TERII DIN NOU In anul sase sute unu, in ziua intai a lunii, apele secasera pe pamant. Noe a ridicat invelitoarea corabiei; s-a uitat si iata ca fata pamantului se uscase. i a grait Domnul Dumnezeu catre Noe, zicand: Iesi din corabie tu si femeia ta, feciorii tai si femeile lor. i toate vietuitoarele cate sunt cu tine, scoate-le afara si cresteti si va inmultiti pe pamant. i a iesit Noe si femeia lui si feciorii lui si femeile feciorilor lui si toate fiarele si toate dobitoacele toata vietatea ce misca pe pamant dupa felul sau, au iesit din corabie (Fac. 8, 13 19).
Iesirea lui Noe din corabia izbavirii inchipuie clipa cea sfanta cand vom ajunge si noi, cei care traim o viata cu Domnul, la tarmul dorit. Cand se va sfarsi calatoria vietii noastre celei pamantesti, cand valurile lumii si ale ispitelor vor inceta sa mai bata in corabia mantuirii noastre sufletesti, vom scapa si noi cu totul intr-o lume noua unde ne asteapta un cer nou si pamant nou.
Iesirea lui Noe din corabie inchipuie apoi taina cea mare a nasterii din nou.
Nasterea din nou este o taina mare pe care multi n-o inteleg si nici n-o pot intelege. Cand Nicodim a venit noaptea la Iisus si L-a intrebat despre taina mantuirii, Domnul i-a zis ca trebuie sa se nasca din nou. Amin, amin, zic tie, Nicodime, de nu se va naste cineva din nou, nu va putea vedea imparatia lui Dumnezeu de nu se va naste cineva din apa si din duh, nu va putea intra in imparatia lui Dumnezeu voi trebuie sa va nasteti din nou (Ioan 3, 1 8). Nicodim nu intelegea aceasta taina. I se parea ceva de neinteles, cum el, om batran, sa se nasca a doua oara. De s-ar fi gandit la istoria lui Noe ar fi inteles aceasta taina, caci Noe a trecut prin taina cea mare a nasterii din nou.
Potopul a fost urgia lui Dumnezeu, a fost plata pacatului. Chiar si Noe a trecut prin aceasta urgie. Valurile urgiei izbeau si corabia lui. In mijlocul valurilor, corabia era ca un mormant, ca un sicriu cufundat in apele mortii. Dar in acest mormant era viata din darul si indurarea lui Dumnezeu. Noe a iesit din corabie ca dintr-un sicriu, ca dintr-un mormant.
A iesit ca un om ce scapase din urgia mortii prin darul lui Dumnezeu. El trecuse prin apele mortii, el trecuse prin moarte. El era acum ca un inviat din morti prin darul lui Dumnezeu. El trecuse cu adevarat prin apa si duh. Domnul il trecuse prin apa si prin duh.
Nasterea din nou este o taina mare la care lucreaza nu atat omul, cat mai ales Dumnezeu, darul Duhului Sfant. Noe n-a lucrat nimic altceva deosebit la izbavirea lui decat atat ca a ascultat cuvantul lui Dumnezeu. Incolo Dumnezeu singur a lucrat la mantuirea lui. Dumnezeu i-a pregatit corabia El i-a spus sa intre in ea El a incuia- t-o El a aparat-o El a deschis-o.
Nasterea din nou este o lucrare a lui Dumnezeu, o lucrare a Duhului Sfant, iar rodul acestei lucrari este o schimbare din temelie in viata omului o viata noua. Potopul a rupt in doua via-ta lui Noe: in viata dinainte de potop si viata de dupa potop. Dupa iesirea din corabie, Noe a inceput o viata noua, o viata cu totul noua, intr-o lume noua.
Prin taina cea mare a nasterii din nou trebuie sa trecem si noi. Am si trecut, caci Taina Botezului inchipuie aceasta nastere din nou. Botezul ne trece prin apa si prin Duh, dintr-un om vechi face un om nou. Insa mai tarziu pacatul strica iarasi acest om nou si il face iarasi vechi. De aceea trebuie sa trecem din nou printr-o noua nastere din nou, sufleteasca. Aceasta nastere din nou o facem in duh, in Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos.
Taina nasterii din nou are doua parti. O parte il cufunda pe om, alta il ridica. Una il omoara, alta il invie. Partea care cufunda este pacatul. Pacatul sloboade peste noi urgia potopului si valurile pieirii sufletesti. Urgia si pedeapsa pentru pacatele noastre trebuie sa vina. O cere dreptatea lui Dumnezeu. Valurile pacatelor ne ingroapa intr-un adanc al pieirii sufletesti.
Dar tocmai in acest adanc incepe a lucra darul lui Dumnezeu. Domnul Iisus ne scapa de urgia mortii. In fata pieirii sufletesti, El ne deschide corabia...
Iesirea lui Noe din corabia izbavirii inchipuie clipa cea sfanta cand vom ajunge si noi, cei care traim o viata cu Domnul, la tarmul dorit. Cand se va sfarsi calatoria vietii noastre celei pamantesti, cand valurile lumii si ale ispitelor vor inceta sa mai bata in corabia mantuirii noastre sufletesti, vom scapa si noi cu totul intr-o lume noua unde ne asteapta un cer nou si pamant nou.
Iesirea lui Noe din corabie inchipuie apoi taina cea mare a nasterii din nou.
Nasterea din nou este o taina mare pe care multi n-o inteleg si nici n-o pot intelege. Cand Nicodim a venit noaptea la Iisus si L-a intrebat despre taina mantuirii, Domnul i-a zis ca trebuie sa se nasca din nou. Amin, amin, zic tie, Nicodime, de nu se va naste cineva din nou, nu va putea vedea imparatia lui Dumnezeu de nu se va naste cineva din apa si din duh, nu va putea intra in imparatia lui Dumnezeu voi trebuie sa va nasteti din nou (Ioan 3, 1 8). Nicodim nu intelegea aceasta taina. I se parea ceva de neinteles, cum el, om batran, sa se nasca a doua oara. De s-ar fi gandit la istoria lui Noe ar fi inteles aceasta taina, caci Noe a trecut prin taina cea mare a nasterii din nou.
Potopul a fost urgia lui Dumnezeu, a fost plata pacatului. Chiar si Noe a trecut prin aceasta urgie. Valurile urgiei izbeau si corabia lui. In mijlocul valurilor, corabia era ca un mormant, ca un sicriu cufundat in apele mortii. Dar in acest mormant era viata din darul si indurarea lui Dumnezeu. Noe a iesit din corabie ca dintr-un sicriu, ca dintr-un mormant.
A iesit ca un om ce scapase din urgia mortii prin darul lui Dumnezeu. El trecuse prin apele mortii, el trecuse prin moarte. El era acum ca un inviat din morti prin darul lui Dumnezeu. El trecuse cu adevarat prin apa si duh. Domnul il trecuse prin apa si prin duh.
Nasterea din nou este o taina mare la care lucreaza nu atat omul, cat mai ales Dumnezeu, darul Duhului Sfant. Noe n-a lucrat nimic altceva deosebit la izbavirea lui decat atat ca a ascultat cuvantul lui Dumnezeu. Incolo Dumnezeu singur a lucrat la mantuirea lui. Dumnezeu i-a pregatit corabia El i-a spus sa intre in ea El a incuia- t-o El a aparat-o El a deschis-o.
Nasterea din nou este o lucrare a lui Dumnezeu, o lucrare a Duhului Sfant, iar rodul acestei lucrari este o schimbare din temelie in viata omului o viata noua. Potopul a rupt in doua via-ta lui Noe: in viata dinainte de potop si viata de dupa potop. Dupa iesirea din corabie, Noe a inceput o viata noua, o viata cu totul noua, intr-o lume noua.
Prin taina cea mare a nasterii din nou trebuie sa trecem si noi. Am si trecut, caci Taina Botezului inchipuie aceasta nastere din nou. Botezul ne trece prin apa si prin Duh, dintr-un om vechi face un om nou. Insa mai tarziu pacatul strica iarasi acest om nou si il face iarasi vechi. De aceea trebuie sa trecem din nou printr-o noua nastere din nou, sufleteasca. Aceasta nastere din nou o facem in duh, in Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos.
Taina nasterii din nou are doua parti. O parte il cufunda pe om, alta il ridica. Una il omoara, alta il invie. Partea care cufunda este pacatul. Pacatul sloboade peste noi urgia potopului si valurile pieirii sufletesti. Urgia si pedeapsa pentru pacatele noastre trebuie sa vina. O cere dreptatea lui Dumnezeu. Valurile pacatelor ne ingroapa intr-un adanc al pieirii sufletesti.
Dar tocmai in acest adanc incepe a lucra darul lui Dumnezeu. Domnul Iisus ne scapa de urgia mortii. In fata pieirii sufletesti, El ne deschide corabia...
