S-a întâmplat în 13 aprilie 1886
S-a intamplat in 13 aprilie 1886 was first posted on aprilie 13, 2020 at 3:10 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.com S-a intamplat in 13 aprilie 1886: S-a nascut Nicolae Tonitza, pictor, grafician si critic de arta. Nicolae Tonitza (n. Barlad d. 26 februarie 1940, Bucuresti) a fost un pictor si grafician roman, interpret al tristetelor luxuriant colorate si al unor sincere simtaminte de revolta mocnita si indelung resemnata. Este considerat liderul generatiei sale de artisti, din care au facut parte Ressu, Iser, Petrascu sau Palladi, remarcandu-se prin complexitatea activitatilor pe care le-a abordat: pictura, desen, caricatura, olarit, pictor scenograf, scriitor si cronicar plastic. A impresionat prin felul in care a suprins in lucrarile sale tonurile luminii si farmecul atmosferei, atat in tara dar si peste hotare, prin expozitiile prezentate la M nchen, Paris, Roma, Venetia si Genova. Tonitza s-a consacrat in pictura ca un remrcabil creator al portretelor, in particular al copiilor, dar si al portretului feminin, pentru care manifestat o atractie speciala, reusind sa-i surprinda, ca nimeni altul, expresivitatea. A manifestat o inclinatie speciala si in surprinderea peisajelor, creand, prin jocul pe alocuri grav al culorii, secvente monumentale, dar a realizat si creatii in care a impregnat florilor efecte luminoase nebanuite prin folosirea inspirata a culorilor. Nicolae Tonitza s-a nascut la Barlad, judetul Vaslui, fiind primul dintre cei cinci copii ai Anastasiei si ai lui Neculai Tonita comerciant. A urmat coala primara de baieti nr. 2 din Barlad, apoi Gimnaziul real Manolache K. Epureanu din localitatea natala, dovedind inca din copilarie calitati remarcabile de caricaturist si desenator. In anul 1902 este inscris la coala Normala de Belle-Arte de la Iasi, in clasa pictorului Gr. Gheorghe Popovici, avandu-l ca profesor si pe Emanoil Bardasare, iar printre colegi pe Stefan Dimitrescu si Leon Viorescu, de care il va lega o lunga si trainica prietenie. Tonitza nu a obtinut insa diploma de absolvire deoarece participa in ultimul an la o greva a studentilor. In anul 1903 cunoaste Italia, in cadrul unei excursii a studentilor de la Arheologie din Bucuresti, condusa de profesorul Grigore Tocilescu, apoi, un an mai tarziu picteaza, impreuna cu tefan Dimitrescu, biserica din Grozavesti, judetul Bacau. In anul 1905 lucreaza la decorarea capelei Palatului Mitropoliei din Iasi, alaturi de Emanoil Bardasare, iar in 1907 pleaca la M nchen, unde este admis, un an mai tarziu, la Konigliche Baterische Akademie der Bilden der Kunste fosta Academie Regala Bavareza de Arte Frumoase, actualmente Academia de Arte Frumoase din M nchen , la clasa profesorului Hugo von Habermann. In aceasta perioada isi expune lucrarile la Kunstverein din M nchen, insa trimite caricaturi la revista Furnica si isi face debutul publicistic cu articolul Importanta criticii de arta , in revista Arta romana din Iasi. In anul 1909 abandoneaza studiile si pleaca din Germania in Italia, in vara, si Franta, in toamna, lucrand o perioada alaturi de Ed. Jean Aman, frecventeaza atelierul lui Pierre Laprade si face studii dupa pictori celebri. Pe perioada de doi ani cat a stat la Paris, Tonitza executa multe peisaje, remarcandu-se prin calitatile de colorist si prin prospetimea senzatiilor care il consacra drept un pictor extrem de original. In anul 1911 se reintoarce in tara, mai intai la Barlad si mai tarziu la Iasi, unde preda desen pentru o scurta perioada, ca suplinitor la Liceul militar. In acelasi an participa la expozitia Tinerimii artistice si creeaza seria de lucrari numita Din viata celor umili.
In anul 1912 isi incheie studiile la Scoala nationala de Belle-Arte si obtine prin concurs diploma de pictor bisericesc , urmand ca mai apoi sa decoreze bisericile din Scorteni, Siliste, Poeni, Valeni si altele. In acelasi an, participa la Expozitia artistilor in viata, unde obtine premiul al III-lea. In anul 1913 picteaza cateva capele mortuare, lucru pe care il face si in perioada urmatoare in Ilfov, Valea Rea, Siliste, Galbeni, Poeni, Bragadiru, Grivita si Durau. In acelasi an se casatoreste cu Ecaterina Climescu cu care va avea doi copii, Catrina si Petru. Apoi renunta pentru o perioada la pictura, din motive financiare, timp in care lucreaza ca redactor la ziarul Iasul . In anul 1916 expune la Bucuresti un numar de 94 de picturi si desene, impreuna cu Stefan Dimitrescu, apoi este mobilizat si trimis pe front, unde cade prizonier in luptele de la Turtucaia (1-6 septembrie 1916), de unde va fi trimis in lagarul de prizonieri din...