PREDICĂ LA DUMINICA A XVIII-A DUPĂ RUSALII (PESCUIREA MINUNATĂ)
Iubitilor, iata astazi inaintea ochilor nostri se deschide Evanghelia de la Luca, la capitolul 5, versetele 1-11. Iata ce ne zice sfantul evanghelist: In vremea aceea, pe cand multimea Il imbulzea, ca sa asculte Cuvantul lui Dumnezeu, si El sedea langa Lacul Ghenizaret, a vazut doua corabii oprite langa tarm, iar pescarii, coborand din ele, []Iubitilor, iata astazi inaintea ochilor nostri se deschide Evanghelia de la Luca, la capitolul 5, versetele 1-11. Iata ce ne zice sfantul evanghelist: In vremea aceea, pe cand multimea Il imbulzea, ca sa asculte Cuvantul lui Dumnezeu, si El sedea langa Lacul Ghenizaret, a vazut doua corabii oprite langa tarm, iar pescarii, coborand din ele, spalau mrejele. i, urcandu-se intr-una din corabii, care era a lui Simon, l-a rugat s-o departeze putin de la uscat i sezand in corabie, invata, din ea, multimile. Iar cand a incetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mana la adanc si lasati in jos mrejele voastre, ca sa pescuiti . i, raspunzand, Simon a zis: Invatatorule, toata noaptea ne-am trudit, nimic nu am prins, dar, dupa cuvantul Tau, voi arunca mrejele . i, facand ei aceasta, au prins multime mare de peste, ca li se rupeau mrejele. i au facut semn tovarasilor din cealalta corabie, sa vina sa le ajute. i au venit si au umplut amandoua corabiile, incat erau gata sa se afunde. Iar Simon Petru, vazand aceasta, a cazut la genunchii lui Iisus, zicand: Iesi de la Mine, Doamne, ca sunt om pacatos! Caci spaima il cuprinsese pe el si pe toti cei ce erau cu el, pentru pescuitul pestilor pe care ii prinsesera.
Tot asa si pe Iacov si pe Ioan, care erau tovarasii lui Simon. i a zis Iisus catre Simon: Nu te teme; de acum inainte vei fi pescar de oameni . i, tragand corabiile la tarm, au lasat totul si au mers dupa El. Iata-ne iarasi langa Lacul Ghenizaretului, de data aceasta impreuna cu Mantuitorul, urmarind zbaterea de peste noapte, din zorii zilei, a pescarilor ce s-au intors cu mrejele goale. Faptul ca Evanghelia povesteste cum pescarii iesisera din corabii la tarm si spalau mrejele ne face sa ne gandim ca primisera mai mult mal decat peste, ca prinsera mai nimic si ca ziua lor era inceputa trist, era inceputa cu spectrul foamei si al saraciei. Domnul, in schimb, intra in corabia care era a lui Simon si il roaga s-o departeze un pic de tarm, adresandu-se din corabie, catre uscat, multimilor, asemenea unui mare vorbitor de pe o estrada, de la o catedra. Iata, asadar, ca Domnul, stand in corabie, invata multimile. Iar noi putem banui ce era in mintile Apostolilor, care nu prinsesera nimic. Mai ca am gandi si noi ca Petru: Noi murim de foame si omului astuia ii arde sa predice multimilor de pe corabie . Iata insa ca Domnul arata semnul minunat, pe care-l va sublinia, de altfel, intr-o alta Evanghelie, cand ne spune: Cautati mai intai Imparatia cerurilor si toate celelalte vi se vor adauga voua , pentru ca ce se intampla acum este demn de luat aminte.
Domnul da corabiei un sens mai mult spiritual. Arata ca de pe corabie se poate face si altceva decat sa-ti castigi painea, adica sa castigi oameni pentru Painea Imparatiei, pentru Imparatia cerurilor cu adevarat. i iata: dupa ce slobozeste multimile, Domnul, cunoscator, fara indoiala, al gandurilor si al sufletelor invesmantate in furtuna ale Apostolilor, ii trimite inca o data, pe Simon si ai lui, galileeni fara de frica, sa mai arunce o data mrejele. i spune Domnul: Departati la adanc corabia si aruncati mrejele ca sa pescuiti . Simon Petru ii zice astfel: Invatatorule, toata noaptea ne-am trudit si nimic nu am prins, dar, dupa cuvantul Tau, voi arunca mrejele .
Sporise increderea lui Petru, lui Simon, in Hristos Domnul. Sporise credinta ca un om care vorbeste astfel din mijlocul marii, din mijlocul apelor, catre uscat, unind apele cu uscatul si facandu-i pe oameni sa tresalte de cuvantul dumnezeiesc, nu se poate sa spuna minciuna. i facand ei aceasta ne spune Scriptura au prins multime mare de peste, ca li se rupeau mrejele , semn ca Domnul cand rasplateste nu rasplateste dupa merite, ci intotdeauna adauga indesat rasplata pentru cel care stie sa asculte Cuvantul Lui.
Ce minunata pilda ne da Domnul astazi, cand se rup mrejele pescarilor, aratandu-ne ca cei care stiu sa stea in ascultare de partea spirituala a lumii, vor avea intotdeauna si din lucrurile materiale ale lumii, atat cat Dumnezeu Insusi ne ingaduie sa se prinda in mrejele personale ale fiecaruia dintre noi.
Frumos gestul...
Tot asa si pe Iacov si pe Ioan, care erau tovarasii lui Simon. i a zis Iisus catre Simon: Nu te teme; de acum inainte vei fi pescar de oameni . i, tragand corabiile la tarm, au lasat totul si au mers dupa El. Iata-ne iarasi langa Lacul Ghenizaretului, de data aceasta impreuna cu Mantuitorul, urmarind zbaterea de peste noapte, din zorii zilei, a pescarilor ce s-au intors cu mrejele goale. Faptul ca Evanghelia povesteste cum pescarii iesisera din corabii la tarm si spalau mrejele ne face sa ne gandim ca primisera mai mult mal decat peste, ca prinsera mai nimic si ca ziua lor era inceputa trist, era inceputa cu spectrul foamei si al saraciei. Domnul, in schimb, intra in corabia care era a lui Simon si il roaga s-o departeze un pic de tarm, adresandu-se din corabie, catre uscat, multimilor, asemenea unui mare vorbitor de pe o estrada, de la o catedra. Iata, asadar, ca Domnul, stand in corabie, invata multimile. Iar noi putem banui ce era in mintile Apostolilor, care nu prinsesera nimic. Mai ca am gandi si noi ca Petru: Noi murim de foame si omului astuia ii arde sa predice multimilor de pe corabie . Iata insa ca Domnul arata semnul minunat, pe care-l va sublinia, de altfel, intr-o alta Evanghelie, cand ne spune: Cautati mai intai Imparatia cerurilor si toate celelalte vi se vor adauga voua , pentru ca ce se intampla acum este demn de luat aminte.
Domnul da corabiei un sens mai mult spiritual. Arata ca de pe corabie se poate face si altceva decat sa-ti castigi painea, adica sa castigi oameni pentru Painea Imparatiei, pentru Imparatia cerurilor cu adevarat. i iata: dupa ce slobozeste multimile, Domnul, cunoscator, fara indoiala, al gandurilor si al sufletelor invesmantate in furtuna ale Apostolilor, ii trimite inca o data, pe Simon si ai lui, galileeni fara de frica, sa mai arunce o data mrejele. i spune Domnul: Departati la adanc corabia si aruncati mrejele ca sa pescuiti . Simon Petru ii zice astfel: Invatatorule, toata noaptea ne-am trudit si nimic nu am prins, dar, dupa cuvantul Tau, voi arunca mrejele .
Sporise increderea lui Petru, lui Simon, in Hristos Domnul. Sporise credinta ca un om care vorbeste astfel din mijlocul marii, din mijlocul apelor, catre uscat, unind apele cu uscatul si facandu-i pe oameni sa tresalte de cuvantul dumnezeiesc, nu se poate sa spuna minciuna. i facand ei aceasta ne spune Scriptura au prins multime mare de peste, ca li se rupeau mrejele , semn ca Domnul cand rasplateste nu rasplateste dupa merite, ci intotdeauna adauga indesat rasplata pentru cel care stie sa asculte Cuvantul Lui.
Ce minunata pilda ne da Domnul astazi, cand se rup mrejele pescarilor, aratandu-ne ca cei care stiu sa stea in ascultare de partea spirituala a lumii, vor avea intotdeauna si din lucrurile materiale ale lumii, atat cat Dumnezeu Insusi ne ingaduie sa se prinda in mrejele personale ale fiecaruia dintre noi.
Frumos gestul...
