Altă toamnă, alte gânduri…
Toamna copaci cu frunze ingalbenite ce asteapta un vant mai rece si taios care sa le desprinda de pe ramuri si in unduire sa coboare ca sa fie asternute covor picioarelor unor zglobii copilasi.,,Nu deschide umbrela, caci nu ploua cu apa, ci cu aghiazma! aud o voce de dincolo de mine. i stau asa, cu trupul nemiscat, cu pleoapele inchise, primind mirul lacrimilor ceruluiSimt umezeala spalandu-mi inima. Mi-e rece si mi-e caldCum Te voi imbratisa?Usca-vom ploaia asta dintre noi?Nu-mi raspunzi, DoamneDar nu ma voi intrista. tiu ca acum presari crizanteme pe fruntea toamnei.
Poate voi fi mahnita cand imi vei cantari rodul, cand vei numara fructele ramului meu vested.
Mai poti face sa infloreasca din nou, acum, in plina toamna? sa stam apoi sub marul inflorit, sa numaram doar razele furisate in universul nostru de IubireMai fa o minune, Doamne!In amestecul acesta de ploaie si lapovita, vantul sufla rece si imi este frig.
M-am oprit o clipa in drum spre servici, pe o alee uitata pavata cu frunze arami, privind indelung la cei ce veneau in urma mea. Unii erau indiferenti, pareau ca nu le pasa ca sub talpile lor anii isi plang trecerea lor. Altii mergeau in pas vioi fredonand melodii in pas cu anotimpul.
Intr-o clipa m-am inviorat Sa nu vi se tulbure inima imi rasuna in urechi glasul lui DumnezeuAm inceput sa uit de frig,...