Tinere, ţie-ţi zic: Scoală-te!
Duminica a XX-a dupa Rusalii Evanghelia de la Luca 7,11-16 11 i dupa aceea, S-a dus intr-o cetate numita Nain si cu El impreuna mergeau ucenicii Lui si multa multime. 12 Iar cand S-a apropiat de poarta cetatii, iata scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, si ea era vaduva, si multime mare din []Duminica a XX-a dupa RusaliiEvanghelia de la Luca 7,11-1611 i dupa aceea, S-a dus intr-o cetate numita Nain si cu El impreuna mergeau ucenicii Lui si multa multime. 12 Iar cand S-a apropiat de poarta cetatii, iata scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, si ea era vaduva, si multime mare din cetate era cu ea. 13 i, vazand-o Domnul, I s-a facut mila de ea si i-a zis: Nu plange! 14 i apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. i a zis: Tinere, tie iti zic, scoala-te. 15 i s-a ridicat mortul si a inceput sa vorbeasca, si l-a dat mamei lui. 16 i frica i-a cuprins pe toti si slaveau pe Dumnezeu, zicand: Prooroc mare s-a ridicat intre noi si Dumnezeu a cercetat pe poporul Sau. 1. Nain. Un mic sat din Galileea, la poalele Muntelui Tabor, poarta pana astazi numele de Nain. Aici a savarsit Mantuitorul o mare minune: a inviat pe un tanar pe care-l duceau sa-l in groape. Este una dintre cele trei invieri din morti savarsite de Mantuitorul, despre care ne marturisesc Sfintele Evanghelii, alaturi de invi erea fiicei lui Iair si a lui Lazar. Prin aceasta mare minune, Domnul i-a aratat inca o data slava Sa (cf. In 2,11), a dovedit o data mai mult ca este Dumnezeu adevarat si ca moartea insasi este silita sa dea inapoi inaintea puterii Sale. Ucenicii si o mare multime de oameni (v. 11) au fost martori ai acestei minuni. Reactia lor este descrisa in ultimul verset al pericopei: i frica i-a cuprins pe toti si slaveau pe Dumnezeu, zicand: Prooroc mare s-a ridicat intre noi si Dumnezeu a cercetat pe poporul Sau (v. 16). Ei nu indraznesc inca sa vada in Iisus din Nazaret pe Mesia cel profetit. Dar nu pot sa nu constate ca, dupa o lunga perioada (de cateva secole) in care profetismul n a mai fost deloc prezent in Israel, Dumnezeu a cercetat pe poporul Sau prin trimi terea unui profet si nu a unui profet oarecare, ci a unui mare profet . Datorita acestei minuni, a crescut enorm popularitatea Mantui torului in toata Iudeea si in toata imprejurimea (v. 17).2. Nu plange! Sfantul Luca nu se multumeste insa sa prezinte o mare minune si concluzia care decurge din ea in ce priveste identitatea lui Iisus. El ne spune despre Man tuitorul ceva mai mult: anume, ni-L arata plin de o nemarginita mila fata de suferinta omeneasca. De data aceasta, mila Sa se indreapta spre mama celui mort. Faptul ca era vorba de o femeie vaduva, ca mortul fusese singurul ei copil si ca aceasta mama ramasa singura pe lume tocmai isi ducea copilul preaiubit spre mormant iata tot atatea circumstante care faceau imprejurarea mai emotionanta si pe aceasta mama mai vrednica de mila. Insisi consatenii ei erau patrunsi de o mare compa siune pentru nemangaiata mama si participau in numar foarte mare (cf. v. 12) la ingroparea tanarului. Dom nul nu poate trece nepasator pe langa o astfel de negraita durere, exprimata in plansul disperat al mamei. Evan ghelistul descrie situatia in cuvinte putine, dar extrem de sugestive: i, vazand-o Domnul, I s-a facut mila de ea si i-a zis: Nu plange! (v. 13).
Insusi acest cuvant, rostit cu cea mai mare mila de Mantuitorul, a avut, desigur, puterea sa astampere durerea ei de negrait. Dar Domnul nu mangaie si nu ajuta niciodata numai pe jumatate. i in acest caz, harul Sau este deplin. Numai atingandu-Se de sicriu si numai printr un cuvant, Domnul il invie pe mort si il da mamei sale (v. 14-15). Ne putem inchipui cat de mare a fost bucuria acelei mame, cand si-a primit inapoi copilul inviat, cat de adanc si de nesters i-a fost simtamantul de recunostinta pentru Dumnezeiescul ei Binefacator!3. Tinere, tie iti zic: Scoala-te! Nu vom insista asupra minunii in sine si asupra impactului pe care ea l-a avut asupra celor care au fost de fata sau a celor care au auzit povestindu-se despre ea. Ne vom opri mai pe larg asupra semnificatiei simbolice a unora dintre elementele istorisirii lucanice. Intr adevar, in cuvantul lui Iisus: Tinere, tie iti zic: Scoala-te! , nu putem sa nu vedem o chemare si o porunca adresata tuturor tinerilor morti duhovniceste. Pe toti acestia, gata sa fie aruncati in mormantul pierzaniei sufletesti, Domnul ii cheama sa se intoarca din moarte la viata. Ca aceasta a si fost intentia Bisericii cand a randuit sa se citeasca in aceasta Duminica Evanghelia despre invierea tanarului din Nain rezulta din insusi faptul ca in Apostol (din Gal 1,11-19) a fost vorba, intr-adevar, de o inviere duhovniceasca: Saul din Tars, prigonitorul Bisericii, tot la un cuvant al Mantuitorului (cf. Fapte 9,4-6 si loc. par.), se naste la o viata noua si devine Pavel, marele Apostol al neamurilor. Nimic din antecedentele iudaice ale lui Saul nu anunta aceasta inviere , asa precum nimic nu indreptatea pe vreunul din cei care-l conduceau la groapa pe tanarul din Nain sa spere ca el ar putea fi readus la viata. i intr-un caz si in celalalt s-a aratat puterea harului lui Dumnezeu. Aducandu-ne aminte de acest har si de vointa statornica a lui Dumnezeu ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina (I Tim 2,4; cf. Iez 18,32; 33,11), Hristos ii cheama astazi pe toti tinerii la invierea vietii celei vesnice.
Iata marele si importantul mesaj al acestei Duminici, care, cum spuneam, rezulta cu claritate din insasi punerea laolalta a celor doua pericope, din Apostol si din Evanghelie!4. Tineri morti care isi traiesc viata . O, cat de multi sunt astazi tinerii aflati pe calea mortii! Bineinteles, moartea este moarte pentru oricine si nu numai tinerii, ci si foarte multi dintre cei mai in varsta sau chiar dintre cei aflati spre sfarsitul vietii lor pamantesti zac in cel mai greu somn al mortii celei duhovnicesti. Dar este atat de sfasietor dramatismul mortii in pacat al unui tanar. O, aceasta imensa multime de tineri de astazi care n-au auzit si nu vor sa auda de Hristos, care umplu pana la refuz caile mortii! Ei, chipurile, isi traiesc viata ! Caci asa ii insala iadul si-i face sa numeasca viata calea insasi a mortii! O, cum sangereaza pentru fiecare dintre ei si pentru viata lor pierduta inima de Tata a lui Dumnezeu!Dintre acesti tineri, unii asemenea tanarului din Nain au cate o mama sau cate un tata sa-i planga. Este vorba de acele mame si de acei tati care, fiind ei insisi vii in Hristos, isi dau seama de gravitatea starii copiilor lor, de faptul ca ei sunt morti in pacatele si in faradelegile lor. De cele mai multe ori, cuvantul de indemn al acestor parinti nu mai are nici o putere. Copiii sunt prea orbiti in caderea lor ca sa mai acorde vreo importanta durerii, lacrimilor si cuvintelor acestor parinti. Cauzele pot fi multiple. In lumea noastra, marcata atat de profund de pacat, tanarul este inconjurat de mari ispite, din toate partile. Pacatul isi face mare reclama. Copiilor, tinerilor, li se propune la fiecare pas calea cea larga. Oricat ar fi de exigenta si de staruitoare o familie crestina in formarea duhovniceasca a odraslelor ei, parintilor credinciosi le este practic cu neputinta sa asigure copiilor lor un mediu cu totul izbavit de prezenta celor mai ingrozitoare ispite. Caci, foarte de timpuriu, copiii ajung sa petreaca o buna parte a timpului zilnic in afara familiei. i mai nicaieri nu gasesc un mediu propice pastrarii si dezvoltarii vietii lor duhovnicesti. Inca si mai grav este faptul ca, uneori de mult prea multe ori parintii insisi sunt de vina pentru decaderea copiilor lor. Nu ma refer numai la parintii declarat necredinciosi sau la cei putin credinciosi. Am in vedere situatii in care parintii credinciosi isi vad copiii apucand pe o cale pe care ei insisi o urasc si de care au incercat sa-i fereasca. i totusi, de multe ori, astfel de parinti isi au partea lor de vina. Poate ca ei insisi n-au fost destul de credinciosi si n au acordat su ficienta atentie formarii copiilor lor. Sau si-au ingaduit si au ingaduit si co piilor lor unele compromisuri cu pacatul si cu lumea. Conse cintele acestor compromisuri sunt intotdeauna dezastruoase. Sunt oameni ca re, confruntati cu roadele mons truoase ale lip surilor lor ca crestini si ca parinti, isi vin in sine, se trezesc din ratacire, dar adeseori este prea tarziu ca sa mai poata exer cita o influenta decisiva asupra copiilor lor. Este cumplita situatia acestor parinti si, simtindu-si neputinta, nu le mai ramane decat sa-si urmareasca plangand, ca si nefericita vaduva din Nain, copiii aflati pe drumul celei mai ingrozitoare dintre morti.5. Domnului si acum Ii este mila. Singura speranta ce le mai ramane acestor parinti, pentru readucerea la viata a copiilor lor, este o interventie minunata a lui Hristos. Spre El se indreapta strigatul si rugaciunea lor. Ca si atunci,...
Insusi acest cuvant, rostit cu cea mai mare mila de Mantuitorul, a avut, desigur, puterea sa astampere durerea ei de negrait. Dar Domnul nu mangaie si nu ajuta niciodata numai pe jumatate. i in acest caz, harul Sau este deplin. Numai atingandu-Se de sicriu si numai printr un cuvant, Domnul il invie pe mort si il da mamei sale (v. 14-15). Ne putem inchipui cat de mare a fost bucuria acelei mame, cand si-a primit inapoi copilul inviat, cat de adanc si de nesters i-a fost simtamantul de recunostinta pentru Dumnezeiescul ei Binefacator!3. Tinere, tie iti zic: Scoala-te! Nu vom insista asupra minunii in sine si asupra impactului pe care ea l-a avut asupra celor care au fost de fata sau a celor care au auzit povestindu-se despre ea. Ne vom opri mai pe larg asupra semnificatiei simbolice a unora dintre elementele istorisirii lucanice. Intr adevar, in cuvantul lui Iisus: Tinere, tie iti zic: Scoala-te! , nu putem sa nu vedem o chemare si o porunca adresata tuturor tinerilor morti duhovniceste. Pe toti acestia, gata sa fie aruncati in mormantul pierzaniei sufletesti, Domnul ii cheama sa se intoarca din moarte la viata. Ca aceasta a si fost intentia Bisericii cand a randuit sa se citeasca in aceasta Duminica Evanghelia despre invierea tanarului din Nain rezulta din insusi faptul ca in Apostol (din Gal 1,11-19) a fost vorba, intr-adevar, de o inviere duhovniceasca: Saul din Tars, prigonitorul Bisericii, tot la un cuvant al Mantuitorului (cf. Fapte 9,4-6 si loc. par.), se naste la o viata noua si devine Pavel, marele Apostol al neamurilor. Nimic din antecedentele iudaice ale lui Saul nu anunta aceasta inviere , asa precum nimic nu indreptatea pe vreunul din cei care-l conduceau la groapa pe tanarul din Nain sa spere ca el ar putea fi readus la viata. i intr-un caz si in celalalt s-a aratat puterea harului lui Dumnezeu. Aducandu-ne aminte de acest har si de vointa statornica a lui Dumnezeu ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina (I Tim 2,4; cf. Iez 18,32; 33,11), Hristos ii cheama astazi pe toti tinerii la invierea vietii celei vesnice.
Iata marele si importantul mesaj al acestei Duminici, care, cum spuneam, rezulta cu claritate din insasi punerea laolalta a celor doua pericope, din Apostol si din Evanghelie!4. Tineri morti care isi traiesc viata . O, cat de multi sunt astazi tinerii aflati pe calea mortii! Bineinteles, moartea este moarte pentru oricine si nu numai tinerii, ci si foarte multi dintre cei mai in varsta sau chiar dintre cei aflati spre sfarsitul vietii lor pamantesti zac in cel mai greu somn al mortii celei duhovnicesti. Dar este atat de sfasietor dramatismul mortii in pacat al unui tanar. O, aceasta imensa multime de tineri de astazi care n-au auzit si nu vor sa auda de Hristos, care umplu pana la refuz caile mortii! Ei, chipurile, isi traiesc viata ! Caci asa ii insala iadul si-i face sa numeasca viata calea insasi a mortii! O, cum sangereaza pentru fiecare dintre ei si pentru viata lor pierduta inima de Tata a lui Dumnezeu!Dintre acesti tineri, unii asemenea tanarului din Nain au cate o mama sau cate un tata sa-i planga. Este vorba de acele mame si de acei tati care, fiind ei insisi vii in Hristos, isi dau seama de gravitatea starii copiilor lor, de faptul ca ei sunt morti in pacatele si in faradelegile lor. De cele mai multe ori, cuvantul de indemn al acestor parinti nu mai are nici o putere. Copiii sunt prea orbiti in caderea lor ca sa mai acorde vreo importanta durerii, lacrimilor si cuvintelor acestor parinti. Cauzele pot fi multiple. In lumea noastra, marcata atat de profund de pacat, tanarul este inconjurat de mari ispite, din toate partile. Pacatul isi face mare reclama. Copiilor, tinerilor, li se propune la fiecare pas calea cea larga. Oricat ar fi de exigenta si de staruitoare o familie crestina in formarea duhovniceasca a odraslelor ei, parintilor credinciosi le este practic cu neputinta sa asigure copiilor lor un mediu cu totul izbavit de prezenta celor mai ingrozitoare ispite. Caci, foarte de timpuriu, copiii ajung sa petreaca o buna parte a timpului zilnic in afara familiei. i mai nicaieri nu gasesc un mediu propice pastrarii si dezvoltarii vietii lor duhovnicesti. Inca si mai grav este faptul ca, uneori de mult prea multe ori parintii insisi sunt de vina pentru decaderea copiilor lor. Nu ma refer numai la parintii declarat necredinciosi sau la cei putin credinciosi. Am in vedere situatii in care parintii credinciosi isi vad copiii apucand pe o cale pe care ei insisi o urasc si de care au incercat sa-i fereasca. i totusi, de multe ori, astfel de parinti isi au partea lor de vina. Poate ca ei insisi n-au fost destul de credinciosi si n au acordat su ficienta atentie formarii copiilor lor. Sau si-au ingaduit si au ingaduit si co piilor lor unele compromisuri cu pacatul si cu lumea. Conse cintele acestor compromisuri sunt intotdeauna dezastruoase. Sunt oameni ca re, confruntati cu roadele mons truoase ale lip surilor lor ca crestini si ca parinti, isi vin in sine, se trezesc din ratacire, dar adeseori este prea tarziu ca sa mai poata exer cita o influenta decisiva asupra copiilor lor. Este cumplita situatia acestor parinti si, simtindu-si neputinta, nu le mai ramane decat sa-si urmareasca plangand, ca si nefericita vaduva din Nain, copiii aflati pe drumul celei mai ingrozitoare dintre morti.5. Domnului si acum Ii este mila. Singura speranta ce le mai ramane acestor parinti, pentru readucerea la viata a copiilor lor, este o interventie minunata a lui Hristos. Spre El se indreapta strigatul si rugaciunea lor. Ca si atunci,...
