Nu stiu de ce la vremea toamnei poate pentru ca toamna se numara bobocii suntem mult mai aplecati catre sfinti si sfintenie. Pe langa sarbatorile din calendar insemnate cu rosu si, mai nou, cu albastru, nu este zi in care, chiar daca e insemnata cu negru, sa nu gasim minunate vieti de sfinti, zugravite cu maiestria martorului []Nu stiu de ce la vremea toamnei poate pentru ca toamna se numara bobocii suntem mult mai aplecati catre sfinti si sfintenie. Pe langa sarbatorile din calendar insemnate cu rosu si, mai nou, cu albastru, nu este zi in care, chiar daca e insemnata cu negru, sa nu gasim minunate vieti de sfinti, zugravite cu maiestria martorului ocular asezate in cartea dedicata lor Vietile Sfintilor. Parcurgand numai saptamana ce se incheie cu viata si mucenicia Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, gasesti un intreg buchet de minunati sfinti martiri, cuviosi, sihastri, dar si evlaviosi mireni, curajosi ostasi ai lui Hristos. Imaginea este completa: de la Apostoli ai lui Hristos (Sf. Ap. Iacob, ruda Domnului, pe 23 octombrie) sau intocmai cu Apostolii (Sf. Ierarh Averchie, pe 22 octombrie) la inalti ofiteri in armata romana (Sf. M. Mc. Dimitrie) si cuviosi aparatori ai Ortodoxiei pe pamant romanesc (Sfintii ardeleni, pe 21 oct.) etc.

O multime de sfinti ce ne indeamna si pe noi la sfintenie! Citind viata lor, te minunezi de puterea lui Dumnezeu care le este daruita, dar si de harul ce l-au primit in hotararea lor de a se asemana lui Hristos. In fond, sfintenia este si puterea primita de la Dumnezeu de a fi asemenea cu El. Iata un singur exemplu, din cele multe, de minunata aratare a puterii daruita sfintilor: Sfantul Artemie, praznuit la 20 octombrie, dupa multe alte chinuri, a fost strivit de catre calai intre doua mari pietre: O zi si o noapte a petrecut sfantul intre acele doua pietre. Dupa aceea, Iulian [Apostatul] a poruncit sa fie ridicata piatra, socotind ca sfantul a murit: si, iata, sfantul, mai presus de fire, s-a aflat viu si, sculandu-se, umbla. i le era tuturor groaza a-l vedea, pentru ca era strans ca o scandura, avand oasele zdrobite si toate maruntaiele dinlauntru cazute, fata ii era turtita si ochii cazuti, insa sufletul se tinea inca intr-insul si cu picioarele putea sa umble si cu limba bine graia (Vietile Sfintilor pe lunaOctombrie, ed. a II-a, Ed. M-rea Sihastria,...