Bogatul nemilostiv pierde mântuirea – Predica Patriarhului României la Duminica a XXII-a după Rusalii
Luca XVI, 19-31 Zis-a Domnul: Era un om bogat care se imbraca in porfira si in vison, veselindu-se in toate zilele in chip stralucit. Iar un sarac, anume Lazar, zacea inaintea portii lui, plin de bube, poftind sa se sature din cele ce cadeau de la masa bogatului; dar si cainii, venind, lingeau bubele lui. []Luca XVI, 19-31Zis-a Domnul: Era un om bogat care se imbraca in porfira si in vison, veselindu-se in toate zilele in chip stralucit. Iar un sarac, anume Lazar, zacea inaintea portii lui, plin de bube, poftind sa se sature din cele ce cadeau de la masa bogatului; dar si cainii, venind, lingeau bubele lui. Si a murit saracul si a fost dus de catre ingeri in sanul lui Avraam. A murit si bogatul si a fost inmormantat. Si, in iad, ridicandu-si ochii, fiind in chinuri, el a vazut de departe pe Avraam si pe Lazar in sanul lui. Si el, strigand, a zis: Parinte Avraam, fie-ti mila de mine si trimite pe Lazar sa-si ude varful degetului in apa si sa-mi racoreasca limba, caci ma chinuiesc in aceasta vapaie! Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ti aminte ca tu ai primit cele bune ale tale in viata ta, si Lazar, asemenea, pe cele rele; si acum aici el se mangaie, iar tu te chinuiesti. Si, peste toate acestea, intre noi si voi s-a intarit prapastie mare, ca aceia care voiesc sa treaca de aici la voi sa nu poata nici cei de acolo sa treaca la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, parinte, sa-l trimiti in casa tatalui meu, caci am cinci frati, sa le spuna lor acestea, ca sa nu vina si ei in acest loc de chin. Si i-a zis Avraam: Au pe Moise si pe prooroci; sa asculte de ei. Iar el a zis: Nu, parinte Avraame, ci, daca cineva dintre morti se va duce la ei, se vor pocai. Si i-a zis Avraam: Daca nu asculta de Moise si de prooroci, nu vor crede nici daca ar invia cineva din morti.
Evanghelia Duminicii a XXII-a dupa Rusalii ne prezinta pilda bogatului nemilostiv si a saracului Lazar. Aceasta pericopa este plina de invataturi duhovnicesti care ne arata ca, dupa moartea trupului, sufletul traieste si isi aduce aminte de toate faptele savarsite in timpul vietii pe pamant. Avem, deci, in Evanghelia de astazi marturia clara a Mantuitorului privind existenta si viata sufletului dupa despartirea sa de trup, dupa moartea fizica a omului.
Starea sufletului dupa moarteEvanghelia ne spune adevaruri fundamentale pentru intelegerea legaturii care exista intre viata pamanteasca a omului si viata de dincolo de mormant a sufletului uman. Ea ne arata ca sufletul omului, dupa ce se desparte de trup, merge fie in comuniunea dreptilor si a sfintilor, fie in izolarea pacatosilor, adica fie in fericita existenta a raiului, fie in nefericita existenta a iadului. Aceasta precizare este deosebit de importanta, deoarece ea ne arata valoarea unica a vietii omului pe pamant. Desi viata omului pe pamant este una trecatoare, de ea depinde viata netrecatoare a sufletului dupa moarte, adica dupa despartirea sufletului de trup.
Vedem din pericopa evanghelica de astazi ca sufletul omului dupa despartirea sa de trup nu sta intr-o stare de nepasare, de indiferenta, intr-un somn sau intr-o amortire, ci sufletul are constiinta luminata si poate comunica acolo cu alte suflete, mai ales cu sufletele dreptilor din rai care au trait pe pamant in credinta, implinind voia lui Dumnezeu in viata lor.
De asemenea, vedem ca sufletele dupa moarte sunt constiente de starea in care se afla si de deosebirea care exista intre rai si iad. Focul despre care vorbeste Evanghelia de astazi, adica vapaia in care se afla sufletul bogatului nemilostiv, a fost talcuita de unii Sfinti Parinti ai Bisericii ca fiind o mustrare a constiintei, un regret, o suferinta a constiintei pentru faptele rele savarsite sau pentru binele pe care putea sa-l faca omul pe pamant, dar nu l-a facut. Cu alte cuvinte, focul nematerial al iadului este durerea vidului spiritual din sufletului omului nemilostiv, adica inuman.
Dumnezeu respecta libertatea omului de a alege intre bine si rauBogatul nemilostiv si saracul Lazar reprezinta doua persoane diferite, doua stari sociale diferite si doua stari spirituale diferite. Bogatul, spune Evanghelia, traia toate zilele sale in multa si mare slava. Era imbracat in porfira, vison si haine de in, adica in haine scumpe. Toata ziua se afla in veselie, in ospete, pe cand saracul Lazar era bolnav, plin de bube si suferind, iar la suferinta lui se adauga si multa singuratate. El nu mai era un om printre oameni, ci un om printre caini, pentru ca numai cainii erau aproape de el si ii lingeau bubele ca si cum i le-ar fi pansat. Cainii din jurul lui devenisera mai omenosi decat omul bogat si nemilostiv care nu-l considera pe Lazar ca fiind un om, ci un vietuitor intre animale. Vedem, deci, doua stari de viata umana diferite, una traita in lux, ospete si veselie, iar alta traita in saracie, suferinta si singuratate.
Aceasta prezentare a doua stari sociale si spirituale opuse, traite de doi oameni diferiti, ne arata ca Dumnezeu respecta libertatea omului de a-si trai viata pe pamant in mod diferit. Insa, dupa ce viata pamanteasca a bogatului s-a sfarsit, acesta a fost inmormantat. Ca atare, Evanghelia vorbeste numai despre trupul bogatului inmormantat, fiindca bogatul era numai trup, a trait numai biologic. De multa vreme, el isi ingropase sufletul in trup, traind numai trupeste, nu duhovniceste. Sufletul sau, in loc sa induhovniceasca trupul sau, a devenit cu totul trupesc, s-a facut tarana inca din timpul vietii. Pe de alta parte, despre moartea saracului Lazar Evanghelia spune ca sufletul acestuia a fost dus de ingeri in ceruri, in sanul lui Avraam , adica in fericita comuniune a dreptilor care in timpul vietii lor pamantesti au implinit voia lui Dumnezeu, rugandu-se Lui si rabdand toate incercarile, necazurile si suferintele, cerand ajutorul Sau.
Moartea schimba starea vietii omuluiIn partea a doua a Evangheliei de astazi vedem cum se schimba starea vietii bogatului si a vietii saracului. Bogatul nemilostiv, cel care pe pamant a trait numai in placeri materiale, in consum de alimente si in confort de haine frumoase, acum se chinuieste in vapaia iadului. Iar saracul Lazar, cel care a trait flamand si insetat, bolnav si neglijat de oameni, se afla acum in sanul lui Avraam , adica in comuniunea dreptilor care si-au pus nadejdea numai in ajutorul lui Dumnezeu.
Ne putem intreba ce fapte a facut unul sau altul dintre acesti doi oameni pe care ni-i prezinta Evanghelia. In general se spune ca fiecare om va fi judecat dupa faptele sale bune sau rele, incat va fi partas al fericirii raiului, daca a facut fapte bune, sau se va chinui in iad, daca a facut fapte rele. Nu cunoastem nici faptele rele ale bogatului nemilostiv, nici faptele bune ale saracului Lazar; Evanghelia nu le pomeneste. Nu se spune pentru care fapte rele a fost trimis bogatul nemilostiv in iad, nici pentru care fapte bune a fost trimis saracul Lazar in rai. Se spune doar ca se cuvenea ca cel care a trait in fericire trecatoare pe pamant sa fie acum nefericit, iar cel care a suferit pe pamant sa se bucure acum in ceruri.
La prima lectura, Evanghelia ne ajuta sa intelegem ca exista o dreptate a lui Dumnezeu, o lege a compensatiei, a echitatii. Cei care s-au bucurat prea mult de cele materiale in lumea aceasta, fara a multumi lui Dumnezeu pentru darurile primite si fara a fi milostivi cu cei mai saraci decat ei, nu se vor mai bucura de fericire in viata de dincolo de mormant. Daca citim totusi mai atent, observam ca cei doi oameni, adica bogatul nemilostiv si saracul Lazar, nu au fost judecati in primul rand dupa faptele lor, ci dupa starea duhovniceasca a vietii lor. Bogatul nemilostiv a trait intr-o stare spirituala de totala decadere. El nu multumea lui Dumnezeu pentru ca i-a dat bogatie, sanatate si viata fara tulburare, nici nu avea mila de cei saraci. Prin urmare, nerecunostinta, nepasarea si nemilostivirea l-au coborat pe bogatul nemilostiv in iad, pentru ca el devenise deja inuman sau subuman. A ajuns in starea de singuratate a iadului,...
Evanghelia Duminicii a XXII-a dupa Rusalii ne prezinta pilda bogatului nemilostiv si a saracului Lazar. Aceasta pericopa este plina de invataturi duhovnicesti care ne arata ca, dupa moartea trupului, sufletul traieste si isi aduce aminte de toate faptele savarsite in timpul vietii pe pamant. Avem, deci, in Evanghelia de astazi marturia clara a Mantuitorului privind existenta si viata sufletului dupa despartirea sa de trup, dupa moartea fizica a omului.
Starea sufletului dupa moarteEvanghelia ne spune adevaruri fundamentale pentru intelegerea legaturii care exista intre viata pamanteasca a omului si viata de dincolo de mormant a sufletului uman. Ea ne arata ca sufletul omului, dupa ce se desparte de trup, merge fie in comuniunea dreptilor si a sfintilor, fie in izolarea pacatosilor, adica fie in fericita existenta a raiului, fie in nefericita existenta a iadului. Aceasta precizare este deosebit de importanta, deoarece ea ne arata valoarea unica a vietii omului pe pamant. Desi viata omului pe pamant este una trecatoare, de ea depinde viata netrecatoare a sufletului dupa moarte, adica dupa despartirea sufletului de trup.
Vedem din pericopa evanghelica de astazi ca sufletul omului dupa despartirea sa de trup nu sta intr-o stare de nepasare, de indiferenta, intr-un somn sau intr-o amortire, ci sufletul are constiinta luminata si poate comunica acolo cu alte suflete, mai ales cu sufletele dreptilor din rai care au trait pe pamant in credinta, implinind voia lui Dumnezeu in viata lor.
De asemenea, vedem ca sufletele dupa moarte sunt constiente de starea in care se afla si de deosebirea care exista intre rai si iad. Focul despre care vorbeste Evanghelia de astazi, adica vapaia in care se afla sufletul bogatului nemilostiv, a fost talcuita de unii Sfinti Parinti ai Bisericii ca fiind o mustrare a constiintei, un regret, o suferinta a constiintei pentru faptele rele savarsite sau pentru binele pe care putea sa-l faca omul pe pamant, dar nu l-a facut. Cu alte cuvinte, focul nematerial al iadului este durerea vidului spiritual din sufletului omului nemilostiv, adica inuman.
Dumnezeu respecta libertatea omului de a alege intre bine si rauBogatul nemilostiv si saracul Lazar reprezinta doua persoane diferite, doua stari sociale diferite si doua stari spirituale diferite. Bogatul, spune Evanghelia, traia toate zilele sale in multa si mare slava. Era imbracat in porfira, vison si haine de in, adica in haine scumpe. Toata ziua se afla in veselie, in ospete, pe cand saracul Lazar era bolnav, plin de bube si suferind, iar la suferinta lui se adauga si multa singuratate. El nu mai era un om printre oameni, ci un om printre caini, pentru ca numai cainii erau aproape de el si ii lingeau bubele ca si cum i le-ar fi pansat. Cainii din jurul lui devenisera mai omenosi decat omul bogat si nemilostiv care nu-l considera pe Lazar ca fiind un om, ci un vietuitor intre animale. Vedem, deci, doua stari de viata umana diferite, una traita in lux, ospete si veselie, iar alta traita in saracie, suferinta si singuratate.
Aceasta prezentare a doua stari sociale si spirituale opuse, traite de doi oameni diferiti, ne arata ca Dumnezeu respecta libertatea omului de a-si trai viata pe pamant in mod diferit. Insa, dupa ce viata pamanteasca a bogatului s-a sfarsit, acesta a fost inmormantat. Ca atare, Evanghelia vorbeste numai despre trupul bogatului inmormantat, fiindca bogatul era numai trup, a trait numai biologic. De multa vreme, el isi ingropase sufletul in trup, traind numai trupeste, nu duhovniceste. Sufletul sau, in loc sa induhovniceasca trupul sau, a devenit cu totul trupesc, s-a facut tarana inca din timpul vietii. Pe de alta parte, despre moartea saracului Lazar Evanghelia spune ca sufletul acestuia a fost dus de ingeri in ceruri, in sanul lui Avraam , adica in fericita comuniune a dreptilor care in timpul vietii lor pamantesti au implinit voia lui Dumnezeu, rugandu-se Lui si rabdand toate incercarile, necazurile si suferintele, cerand ajutorul Sau.
Moartea schimba starea vietii omuluiIn partea a doua a Evangheliei de astazi vedem cum se schimba starea vietii bogatului si a vietii saracului. Bogatul nemilostiv, cel care pe pamant a trait numai in placeri materiale, in consum de alimente si in confort de haine frumoase, acum se chinuieste in vapaia iadului. Iar saracul Lazar, cel care a trait flamand si insetat, bolnav si neglijat de oameni, se afla acum in sanul lui Avraam , adica in comuniunea dreptilor care si-au pus nadejdea numai in ajutorul lui Dumnezeu.
Ne putem intreba ce fapte a facut unul sau altul dintre acesti doi oameni pe care ni-i prezinta Evanghelia. In general se spune ca fiecare om va fi judecat dupa faptele sale bune sau rele, incat va fi partas al fericirii raiului, daca a facut fapte bune, sau se va chinui in iad, daca a facut fapte rele. Nu cunoastem nici faptele rele ale bogatului nemilostiv, nici faptele bune ale saracului Lazar; Evanghelia nu le pomeneste. Nu se spune pentru care fapte rele a fost trimis bogatul nemilostiv in iad, nici pentru care fapte bune a fost trimis saracul Lazar in rai. Se spune doar ca se cuvenea ca cel care a trait in fericire trecatoare pe pamant sa fie acum nefericit, iar cel care a suferit pe pamant sa se bucure acum in ceruri.
La prima lectura, Evanghelia ne ajuta sa intelegem ca exista o dreptate a lui Dumnezeu, o lege a compensatiei, a echitatii. Cei care s-au bucurat prea mult de cele materiale in lumea aceasta, fara a multumi lui Dumnezeu pentru darurile primite si fara a fi milostivi cu cei mai saraci decat ei, nu se vor mai bucura de fericire in viata de dincolo de mormant. Daca citim totusi mai atent, observam ca cei doi oameni, adica bogatul nemilostiv si saracul Lazar, nu au fost judecati in primul rand dupa faptele lor, ci dupa starea duhovniceasca a vietii lor. Bogatul nemilostiv a trait intr-o stare spirituala de totala decadere. El nu multumea lui Dumnezeu pentru ca i-a dat bogatie, sanatate si viata fara tulburare, nici nu avea mila de cei saraci. Prin urmare, nerecunostinta, nepasarea si nemilostivirea l-au coborat pe bogatul nemilostiv in iad, pentru ca el devenise deja inuman sau subuman. A ajuns in starea de singuratate a iadului,...
