Săracul Lazăr şi bogatul anonim
Prof. Univ. Vasile Gordon Parintii Bisericii au randuit a se citi in aceasta duminica la Sfanta Liturghie Evanghelia, in care este relatata pilda cu Bogatul nemilostiv si saracul Lazar. Sa incercam un scurt comentariu, pe care sa-l legam de contextul vietii noastre de azi. Pentru a ne fi mai usor sa intram in, trebuie, []Prof. Univ. Vasile GordonParintii Bisericii au randuit a se citi in aceasta duminica la Sfanta Liturghie Evanghelia, in care este relatata pilda cu Bogatul nemilostiv si saracul Lazar.
Sa incercam un scurt comentariu, pe care sa-l legam de contextul vietii noastre de azi. Pentru a ne fi mai usor sa intram in, trebuie, totusi, sa reamintim partea de inceput a pildei: Era un om bogat care se imbraca in porfira si in vison, in toate zilele veselindu-se in chip stralucit. Iar un sarac, pe nume Lazar, zacea in fata portii lui, plin de bube, si ar fi poftit sa se sature dintre cele ce cadeau de la masa bogatului; cu toate acestea, insisi cainii, venind, ii lingeau bubele. i a murit saracul si a fost dus de ingeri in sanul lui Avraam. i a murit si bogatul si a fost ingropat. i in iad, fiind el in chinuri, isi ridica ochii si-l vede de departe pe Avraam, si pe Lazar in sanul lui.
Sanul lui AvraamCe expresie frumoasa: sanul lui Avraam! Sintagma care exprima in mod plastic cuvantul Rai, locul de lumina al vietii de dincolo. Profesorul savant Simion Mehedinti (1868-1962), intr-o carte a sa de popularizare pedagogico-crestina, intitulata Poti sa fii om deplin fara sa fii crestin?, talcuind pilda de care ne ocupam, zice asa despre sanul lui Avraam: Vorba asta trebuie inteleasa astfel: nu doar ca Lazar a intrat in sanul lui Avraam, cum ai baga un mar in san, ci numai s-a culcat pe sanul lui Cei vechi aveau obiceiul sa stea la masa culcati, caci scaunele sunt o nascocire noua. La inceput, oamenii stateau pe pamant, cand se odihneau si cand mancau; asa ca, stand aplecati, capul unora se rezema uneori pe bratele si pe sanul vecinului. Lazar, asadar, stand alaturi de Avraam, care era in capul ospatului, se rezema pe sanul luiDecalogul lui Nicolae IorgaRevenind la fragmentul evanghelic citat anterior, ne dam seama ca este suficient de limpede pentru a intelege ca si bogatul si Lazar au ajuns, fiecare, in locul meritat. In cele ce urmeaza vom incerca sa vedem mai adanc din ce motive unul a dobandit Raiul, celalalt a primit pedeapsa Iadului. Daca Lazar a dobandit Raiul, inseamna ca a avut niste merite de care evanghelistul nu pomeneste, dar care pot fi usor de banuit.
Faptul ca era sarac nu trebuie luat ca un merit, caci bine s-a zis ca bogatia in sine nu este un pacat, iar saracia nu este o virtute. In orice vreme au existat si saraci si bogati, precum si astazi, precum va fi, poate, pana la sfarsitul veacurilor. Unii dintre saraci sunt si plini de patimi, totodata, dar, in contrast, trebuie sa recunoastem ca sunt si oameni instariti care au dobandit bunuri prin munca cinstita, fiind, totodata, virtuosi. Este foarte posibil ca cineva, desi sarac lipit pamantului, datorita patimilor, sa piarda Raiul. Dimpotriva, poti fii bogat, dar virtuos totodata, si sa ai parte de sanul lui Avraam.
Daca Lazar a fost primit in Rai, nu inseamna ca Dumnezeu a hotarat asa din pricina saraciei, ci ca el avea alte virtuti, intre care banuim cel putin doua (pe baza textului evanghelic):Desi era sarac si bolnav, nu cersea, nici nu cartea. Cunostea, credem, un cuvant al Scripturii Vechi care spune: Fiule, viata cersetoare sa nu traiesti; mai bine sa mori decat sa ceri! (Sirah 40, 31). Este dezolanta si reprobabila imaginea cersetorilor din zilele noastre si nu ne referim la cei cu adevarat necajiti, ci la cei care, fugind de munca cinstita, profita de prea marea ingaduinta a crestinilor milosi. N-ar fi rau daca s-ar putea lua niste masuri impotriva acestora. Ne amintim de un cuvant tare, dar foarte potrivit al lui Nicolae Iorga: Daca as fi scris cele zece porunci, as mai fi adaugat una: nu cersi!Lazar era milos si tolerant: avea mila de animale, le iubea si nu le alunga, chiar daca prin lingerea ranilor durerile deveneau si mai grele. Ne dam seama, asadar, ca Lazar era smerit. De aceea i s-au potrivit cuvintele Mantuitorului: Fericiti cei saraci cu duhul (adica smeriti), ca a lor este Imparatia cerurilor!.
Calugarul voios ca un caineLui Lazar i se potriveste foarte bine, de asemenea, si urmatoarea pilda din Pateric: La o manastire s-a facut masa dupa sfanta slujba la care lua parte tot soborul. Un frate strain a intrat si el in sala de mese si se ospata cu fratii. Economul manastirii, intrand in trapeza, l-a zarit si a zis: Cine te-a poftit aici? Cum indraznesti? Iesi! . Omul, sculandu-se, a iesit si sedea pe o banca mai deoparte. Dar fata...
Sa incercam un scurt comentariu, pe care sa-l legam de contextul vietii noastre de azi. Pentru a ne fi mai usor sa intram in, trebuie, totusi, sa reamintim partea de inceput a pildei: Era un om bogat care se imbraca in porfira si in vison, in toate zilele veselindu-se in chip stralucit. Iar un sarac, pe nume Lazar, zacea in fata portii lui, plin de bube, si ar fi poftit sa se sature dintre cele ce cadeau de la masa bogatului; cu toate acestea, insisi cainii, venind, ii lingeau bubele. i a murit saracul si a fost dus de ingeri in sanul lui Avraam. i a murit si bogatul si a fost ingropat. i in iad, fiind el in chinuri, isi ridica ochii si-l vede de departe pe Avraam, si pe Lazar in sanul lui.
Sanul lui AvraamCe expresie frumoasa: sanul lui Avraam! Sintagma care exprima in mod plastic cuvantul Rai, locul de lumina al vietii de dincolo. Profesorul savant Simion Mehedinti (1868-1962), intr-o carte a sa de popularizare pedagogico-crestina, intitulata Poti sa fii om deplin fara sa fii crestin?, talcuind pilda de care ne ocupam, zice asa despre sanul lui Avraam: Vorba asta trebuie inteleasa astfel: nu doar ca Lazar a intrat in sanul lui Avraam, cum ai baga un mar in san, ci numai s-a culcat pe sanul lui Cei vechi aveau obiceiul sa stea la masa culcati, caci scaunele sunt o nascocire noua. La inceput, oamenii stateau pe pamant, cand se odihneau si cand mancau; asa ca, stand aplecati, capul unora se rezema uneori pe bratele si pe sanul vecinului. Lazar, asadar, stand alaturi de Avraam, care era in capul ospatului, se rezema pe sanul luiDecalogul lui Nicolae IorgaRevenind la fragmentul evanghelic citat anterior, ne dam seama ca este suficient de limpede pentru a intelege ca si bogatul si Lazar au ajuns, fiecare, in locul meritat. In cele ce urmeaza vom incerca sa vedem mai adanc din ce motive unul a dobandit Raiul, celalalt a primit pedeapsa Iadului. Daca Lazar a dobandit Raiul, inseamna ca a avut niste merite de care evanghelistul nu pomeneste, dar care pot fi usor de banuit.
Faptul ca era sarac nu trebuie luat ca un merit, caci bine s-a zis ca bogatia in sine nu este un pacat, iar saracia nu este o virtute. In orice vreme au existat si saraci si bogati, precum si astazi, precum va fi, poate, pana la sfarsitul veacurilor. Unii dintre saraci sunt si plini de patimi, totodata, dar, in contrast, trebuie sa recunoastem ca sunt si oameni instariti care au dobandit bunuri prin munca cinstita, fiind, totodata, virtuosi. Este foarte posibil ca cineva, desi sarac lipit pamantului, datorita patimilor, sa piarda Raiul. Dimpotriva, poti fii bogat, dar virtuos totodata, si sa ai parte de sanul lui Avraam.
Daca Lazar a fost primit in Rai, nu inseamna ca Dumnezeu a hotarat asa din pricina saraciei, ci ca el avea alte virtuti, intre care banuim cel putin doua (pe baza textului evanghelic):Desi era sarac si bolnav, nu cersea, nici nu cartea. Cunostea, credem, un cuvant al Scripturii Vechi care spune: Fiule, viata cersetoare sa nu traiesti; mai bine sa mori decat sa ceri! (Sirah 40, 31). Este dezolanta si reprobabila imaginea cersetorilor din zilele noastre si nu ne referim la cei cu adevarat necajiti, ci la cei care, fugind de munca cinstita, profita de prea marea ingaduinta a crestinilor milosi. N-ar fi rau daca s-ar putea lua niste masuri impotriva acestora. Ne amintim de un cuvant tare, dar foarte potrivit al lui Nicolae Iorga: Daca as fi scris cele zece porunci, as mai fi adaugat una: nu cersi!Lazar era milos si tolerant: avea mila de animale, le iubea si nu le alunga, chiar daca prin lingerea ranilor durerile deveneau si mai grele. Ne dam seama, asadar, ca Lazar era smerit. De aceea i s-au potrivit cuvintele Mantuitorului: Fericiti cei saraci cu duhul (adica smeriti), ca a lor este Imparatia cerurilor!.
Calugarul voios ca un caineLui Lazar i se potriveste foarte bine, de asemenea, si urmatoarea pilda din Pateric: La o manastire s-a facut masa dupa sfanta slujba la care lua parte tot soborul. Un frate strain a intrat si el in sala de mese si se ospata cu fratii. Economul manastirii, intrand in trapeza, l-a zarit si a zis: Cine te-a poftit aici? Cum indraznesti? Iesi! . Omul, sculandu-se, a iesit si sedea pe o banca mai deoparte. Dar fata...
