Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina – Despre două feluri de beţii: a vinului şi a viciului – Sfântul Ioan Gură de Aur
Nu va imbatati de vin, intru care este desfranarea (Efeseni 5, 18). Sa indreptam astazi limba noastra impotriva betiei si sa rasturnam la pamant acest fel de vietuire rusinoasa si fara de randuiala! Voim a pari pe cei ce s-au dedat ei, nu pentru a-i arunca in rusine, ci pentru a-i slobozi din rusine; []Nu va imbatati de vin, intru care este desfranarea (Efeseni 5, 18).
Sa indreptam astazi limba noastra impotriva betiei si sa rasturnam la pamant acest fel de vietuire rusinoasa si fara de randuiala! Voim a pari pe cei ce s-au dedat ei, nu pentru a-i arunca in rusine, ci pentru a-i slobozi din rusine; nu pentru a le face jigniri, ci pentru a-i indrepta; nu pentru a-i da defaimarii obstesti, ci pentru a-i apara de defaimarea cea infricosata si a-i scapa din mainile satanei. Caci cine traieste in betie, desfatare si necumpatare a cazut sub tirania satanei. Fie ca sfatuirile noastre sa poata aduce oarecare folos!Noi numim destramati pe acei tineri care indata ce au primit mostenirea parinteasca o cheltuiesc fara a gandi cui si cand trebuie sa dea; care risipesc haine, aur si argint cu desfranatele si cu tovarasii cei rai. Tot asa se intampla si cu betia. Ea se napusteste asupra judecatii betivului ca asupra unui tanar destramat, face mintea lui roaba si il sileste a cheltui toate comorile duhului fara prevedere si fara chibzuire.
Betivul nu stie ce si cand trebuie sa vorbeasca si cand sa taca, ci gura lui sta deschisa pururea si buzele sale n-au nici usa, nici zavor. Betivul nu stie a-si economisi cuvintele sale, nici a stapani comoara duhului sau; el nu stie a pastra pe unele, nici a cheltui pe altele, ci el cheltuieste si le risipeste pe toate. Betia este o smintire de buna voie, o tradare a propriilor sale ganduri, o boala vrednica de ras, o patima care se ia in ras, un satan pe care cineva si-l alege lui insusi. Patima aceasta este mai rea decat nebunia.
Voiesti sa vezi cum betivul este mai ticalos decat un indracit? Pentru un indracit oricine are compatimire, dar pe cel betiv noi il uram; pe acela il jelim, iar pe acesta suntem suparati si maniosi. De ce aceasta? Boala unuia este o nenorocire, iar a celuilalt este o usuratate de minte, supusa pedepsei.
Betivul are de suferit aceleasi patimi ca si cel indracit. El, de asemenea, se clatina in toate partile, tot asa este smintit, tot asa cade la pamant, tot asa zgaieste ochii, tot asa bate cu picioarele dupa ce a cazut, si tot asa spumega cu gura.
Un betiv este prietenilor sai spre ingretosare, vrajmasilor sai spre ras, slugilor sale spre dispret, muierii sale spre ponos, tuturor nesuferit si mai dispretuit decat dobitocul cel fara de minte, pentru ca un dobitoc bea numai atat cat are sete si pofta sa se alina odata cu trebuinta sa; insa acesta, cu necumpatarea sa, trece peste pofta cea fireasca si este mai fara de judecata decat fapturile cele fara de minte. i ce este mai rau: o desfranare insotita de asa multe rele si de o asa de mare vatamare nu se mai socoteste pacat, ba inca la mesele bogatilor se fac chiar si ramasaguri cu aceasta rusine si se intrec unul cu altul, care mai mult se va necinsti, care mai mult isi va imbolnavi nervii, care mai mult isi va slabi puterile, care mai mult va putea ataca pe Domnul Dumnezeu. Acesta este un ramasag si o intrecere chiar din iad.
Un betiv este mai ticalos decat un mort. Mortul zace fara simtire si nu poate sa faca nici bine, nici rau; betivul, insa, este in stare sa faca rau. El si-a ingropat sufletul ca intr-un mormant si se zbuciuma cu un trup mort. Vezi tu, oare, ca cel betiv este mai ticalos decat indracitul si mai fara simtire decat mortul?Dar vrei tu sa auzi ceva mai trist decat toate? Betivul nu poate intra in imparatia cerului. Cine spune aceasta? Sfantul Pavel, cand zice: Nu va inselati: nici desfranatii, nici inchinatorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahienii, nici sodomitii, nici...
Sa indreptam astazi limba noastra impotriva betiei si sa rasturnam la pamant acest fel de vietuire rusinoasa si fara de randuiala! Voim a pari pe cei ce s-au dedat ei, nu pentru a-i arunca in rusine, ci pentru a-i slobozi din rusine; nu pentru a le face jigniri, ci pentru a-i indrepta; nu pentru a-i da defaimarii obstesti, ci pentru a-i apara de defaimarea cea infricosata si a-i scapa din mainile satanei. Caci cine traieste in betie, desfatare si necumpatare a cazut sub tirania satanei. Fie ca sfatuirile noastre sa poata aduce oarecare folos!Noi numim destramati pe acei tineri care indata ce au primit mostenirea parinteasca o cheltuiesc fara a gandi cui si cand trebuie sa dea; care risipesc haine, aur si argint cu desfranatele si cu tovarasii cei rai. Tot asa se intampla si cu betia. Ea se napusteste asupra judecatii betivului ca asupra unui tanar destramat, face mintea lui roaba si il sileste a cheltui toate comorile duhului fara prevedere si fara chibzuire.
Betivul nu stie ce si cand trebuie sa vorbeasca si cand sa taca, ci gura lui sta deschisa pururea si buzele sale n-au nici usa, nici zavor. Betivul nu stie a-si economisi cuvintele sale, nici a stapani comoara duhului sau; el nu stie a pastra pe unele, nici a cheltui pe altele, ci el cheltuieste si le risipeste pe toate. Betia este o smintire de buna voie, o tradare a propriilor sale ganduri, o boala vrednica de ras, o patima care se ia in ras, un satan pe care cineva si-l alege lui insusi. Patima aceasta este mai rea decat nebunia.
Voiesti sa vezi cum betivul este mai ticalos decat un indracit? Pentru un indracit oricine are compatimire, dar pe cel betiv noi il uram; pe acela il jelim, iar pe acesta suntem suparati si maniosi. De ce aceasta? Boala unuia este o nenorocire, iar a celuilalt este o usuratate de minte, supusa pedepsei.
Betivul are de suferit aceleasi patimi ca si cel indracit. El, de asemenea, se clatina in toate partile, tot asa este smintit, tot asa cade la pamant, tot asa zgaieste ochii, tot asa bate cu picioarele dupa ce a cazut, si tot asa spumega cu gura.
Un betiv este prietenilor sai spre ingretosare, vrajmasilor sai spre ras, slugilor sale spre dispret, muierii sale spre ponos, tuturor nesuferit si mai dispretuit decat dobitocul cel fara de minte, pentru ca un dobitoc bea numai atat cat are sete si pofta sa se alina odata cu trebuinta sa; insa acesta, cu necumpatarea sa, trece peste pofta cea fireasca si este mai fara de judecata decat fapturile cele fara de minte. i ce este mai rau: o desfranare insotita de asa multe rele si de o asa de mare vatamare nu se mai socoteste pacat, ba inca la mesele bogatilor se fac chiar si ramasaguri cu aceasta rusine si se intrec unul cu altul, care mai mult se va necinsti, care mai mult isi va imbolnavi nervii, care mai mult isi va slabi puterile, care mai mult va putea ataca pe Domnul Dumnezeu. Acesta este un ramasag si o intrecere chiar din iad.
Un betiv este mai ticalos decat un mort. Mortul zace fara simtire si nu poate sa faca nici bine, nici rau; betivul, insa, este in stare sa faca rau. El si-a ingropat sufletul ca intr-un mormant si se zbuciuma cu un trup mort. Vezi tu, oare, ca cel betiv este mai ticalos decat indracitul si mai fara simtire decat mortul?Dar vrei tu sa auzi ceva mai trist decat toate? Betivul nu poate intra in imparatia cerului. Cine spune aceasta? Sfantul Pavel, cand zice: Nu va inselati: nici desfranatii, nici inchinatorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahienii, nici sodomitii, nici...
