Sfantul Teofan Zavoratul In Evanghelie se vorbeste despre un tanar bo gat, care cauta mantuirea si nu era in stare sa o gaseasca (Mt. 19,16-22). Tanarul acela voia sa se mantuiasca si facea ceva pentru mantuire, insa avea anumite impatimiri, care, dupa cum ii spu nea constiinta, erau incompatibile cu lucrarea mantuirii. Auzind de Mantuitorul, tanarul cau ta []Sfantul Teofan ZavoratulIn Evanghelie se vorbeste despre un tanar bo gat, care cauta mantuirea si nu era in stare sa o gaseasca (Mt. 19,16-22). Tanarul acela voia sa se mantuiasca si facea ceva pentru mantuire, insa avea anumite impatimiri, care, dupa cum ii spu nea constiinta, erau incompatibile cu lucrarea mantuirii. Auzind de Mantuitorul, tanarul cau ta sa stea de vorba cu El, poate ca in nadejdea de a gasi in invatatura Lui vreo indreptatire pen tru dispozitiile strambe din taina sufletului sau. Poate ca, gandea el, pentru mantuire sunt de ajuns doar faptele pe care le fac eu, si Dumnezeu nu ma va osandi pentru strambatatile din ini ma mea . Dupa cum stiti, el se insela in asteptarea sa. Mantuitorul i-a spus asemenea cuvin te, ca tanarul a plecat de la El mahnit (Mt. 19, 22). Domnul a pretins de la el ca jertfa tocmai ceea ce el dorea sa pastreze pentru sine. Avea multe avutii (Mt. 19, 22), se desfata de ele si de tot ce ti nea de asta: indestulare, pozitie de vaza intre oa meni, onoruri, o anumita treapta de autoritate si putinta de a face prin altii si in mijlocul altora tot ce voia. El facea si fapte bune, insa acestea nu-l costau nimic; implinirea lor nu cerea de la el nici un fel de jertfe. Domnul a vazut de la prima privire aruncata asupra tanarului boala de care era molipsit sufletul lui. Apoi, dupa ce a atins usor ceea ce facea el, a apasat cu toata greutatea hotararii Sale dumnezeiesti pe ceea ce el ascundea in sine pe impatimirea lui de agoniseliAi implinit, zice, toate poruncile acum, daca voiesti sa fii desavarsit, du-te, vinde averea ta, da-o saracilor, si vei avea comoara in ceruri; lasa totul, vino si urmeaza Mie! (Mt. 19,21)A avea comoara in ceruri: ce poate fi mai de pret decat acest lucru? i totusi, tanarul a plecat mahnit negresit, pentru ca ceea ce avea pe pamant era pentru el mai de pret decat ceea ce ii fu sese fagaduit in ceruri. i totusi, nu putem spune ca nu se ingrijea de mantuire. Toata problema lui consta in aceea ca nu avea intoarcere desavarsita spre Dumnezeu. El voia sa-si mantuiasca sufle tul, dar nici de iubirea lucrurilor lumesti nu voia sa se lase, iar lucrurile acestea doua sunt incom patibile intre ele Unde e Domnul, acolo nu e nimic lumesc. i unde e ceva lumesc, acolo nu-i nimic de-al Domnului.

Avand un asemenea exemplu de dezaprobare dumnezeiasca pentru intoarcerea nedesavarsita catre El, sa ne intoarcem, fratilor, spre noi insine si sa ne cercetam: oare este desavarsita intoarcerea noastra? Daca nu, sa ne straduim s-o facem desavarsita. Oare suntem asa de rupti de impatimiri, incat putem spune ca suntem gata inorice clipa sa facem tot ce va cere Domnul? Daca nu, sa ne ingrijim a ridica ruperea noastra de impatimiri la aceasta treapta. Pentru ca principalul este sa aducem totul jertfa voii lui Dumnezeu. Cand se savarseste in noi o asemenea cotitura, intoarcerea noastra este deplina si nu vor fi piedici din nici o parte atat ca noi sa ne aratam desavarsiti cat si ca Domnul sa ne recunoasca astfel. Pasarea care nu este nici legata, nici inchisa in colivie, zboara fara impiedicare pe intinderea vazduhului: si cel care s-a dezlegat din toate partile de impatimirile lumii lucreaza slobod, fara impiedicare, pe taramul voii lui Dumnezeu. Iar cine lasa in sine vreo impatimire este slobod doar pana cand se aduce atingere impatimirii respective. Indata ce Domnul va cere sa fie jertfita si aceasta, omul se tulbura, se simte stramtorat si asemenea tanarului din Evanghelie, se departeaza de Dumnezeu, desi o face cu mahnire.

Daca privim din afara la acel tanar si la cei asemenea lui, putem zice cu parere de rau: Uite cat s-au ostenit, si degeaba! Dar daca cercetam esenta lucrurilor, se va arata ca ei nu s-au ostenit aproape deloc. Cea dintai osteneala este tocmai cea in care dai inapoi. Pacatul, care traieste in noi sau, mai bine zis, vrajmasul, care lucreraza prin el este viclean foarte si se pricepe sa se ascunda sub mastile cele mai luminoase. Toti stiu ca fiecare dintre noi poate avea o multime de dispozitii si inclinari reprobabile, insa intotdeauna sunt intre ele una sau doua dominante in jurul carora se grupeaza toate celelalte. Cand se aprinde dorinta mantuirii, constiinta cere sa dezradacinam tot ce este nedrept, fara sa ne crutam pe noi insine si fara sa luam in seama nici o durere a inimii noastre. Incepe munca launtrica. Cel de buna credinta e gata sa aduca totul jertfa Domnului, pe cand sufletele care schioapata de amandoua picioarele si sufera de autocompatimire, desi se leapada de multele lucruri pe care nu pun pret, pastreaza totdeauna in ele ceea ce nutreste cu precadere egoismul lor, si prin aceasta strica totul. Ele cred ca au facut mult, insa in fond n-au facut nimic; cred ca la...