Multe, multe as vrea sa va spun, iubitii mei, din scoala cea tainica a suferintelor. Insa puterile mele trupesti nu ma ajuta sa vi le spun acum pe toate. Voi da mai tarziu la foaie unele din lectiile pe care le-am invatat in scoala de la Geoagiu. Acum va voi spune o intamplare cu mult []Multe, multe as vrea sa va spun, iubitii mei, din scoala cea tainica a suferintelor. Insa puterile mele trupesti nu ma ajuta sa vi le spun acum pe toate. Voi da mai tarziu la foaie unele din lectiile pe care le-am invatat in scoala de la Geoagiu. Acum va voi spune o intamplare cu mult inteles pentru scoala suferintelor.

Cand am plecat de la Geoagiu sa vin acasa, trecand printr-un sat de langa Mures, am vazut o mama care-si batea copilul. Un pruncas de vreo zece-doisprezece ani, stand sub nuiaua mamei sale. Cerea copilul ceva, iar ca raspuns mama ii ardea cu nuiaua, spunandu-i: Mures iti trebuie?! Na! Mures Na Mures!Ce mama tirana, mi-am zis in mine, cand am vazut acest lucru. Uite cum plange si suspina copilasul ei, cerand ceva, si drept raspuns mama il lovea cu nuiaua.

Insa pe urma, am inteles totul. Copilul cerea sa se scalde in Mures. Sau, mai bine zis, copilul cerea sa se inece in Mures, iar mama il ferea cu nuiaua de primejdia mortii. Din ce copilul cerea mai staruitor sa fie lasat la Mures, mama il izbea mai tare cu nuiaua.

La prima vedere pare o cruzime, o nedreptate, nuiaua mamei, dar in aceeasi nuia era dreptatea mamei fata de puisorul ei, era grija ei de a-l feri de primejdia mortii.

Aceasta intamplare a ramas adanc sapata in inima mea. Iata, mi-am zis eu, toata viata mea in oglinda acestei intamplari.

Cand eram preot la tara, apucasem si eu a face avere si ma rugam lui Dumnezeu, zicand: Da-mi, Doamne, avere, sa fiu si eu bogat, cu trecere mai mare...