La 31 decembrie 1922, harnicul ostenitor putea sa scrie: Lumina Satelor iese acum de aproape un an de zile. Intr-un an, ea s-a facut una din cele mai placute si mai cu drag citite gazete pentru popor Lumina Satelor place pentru ca ea s-a pus in slujba vestirii lui Hristos, s-a pus in slujba cea []La 31 decembrie 1922, harnicul ostenitor putea sa scrie: Lumina Satelor iese acum de aproape un an de zile. Intr-un an, ea s-a facut una din cele mai placute si mai cu drag citite gazete pentru popor Lumina Satelor place pentru ca ea s-a pus in slujba vestirii lui Hristos, s-a pus in slujba cea frumoasa a luminarii, a indreptarii si a mantuirii omului prin Cuvantul lui DumnezeuDar noi facem acest lucru cu mari jertfe sufletesti si banesti, pentru ca cumplita scumpete a vietii de acum ne apasa si pe noi. Scoatem gazeta cu o pierdere de peste 35 mii lei. i ca sa putem merge mai departe suntem siliti sa ridicam si noi cu ceva pretul abonamentului ei Nu numai noi, ci toate gazetele a trebuit sa faca acest lucru.

Insa nu va scumpiti si nu va speriati Pentru viitor avem planuri si mai mari cu imbunatatirea gazetei. Cel care iscaleste aceste randuri si scrie singur aproape toata gazeta mai are multe de spus si de invatat, dar a asteptat mereu sa se umple biserica gazetei de cititori si ascultatori, ca sa-si tina predicile cele mai bune si mai frumoase. Pana cand voi sta eu la gazeta aceasta, cu cata sanatate si ajutor ma va invrednici Mantuitorul meu Hristos, ma pun chezas abonatilor ca n-o sa le para rau de banii ce-i vor da pentru Lumina Satelor . Trifa Lumina Satelor nr. 51, din 31 dec.1922 i, intr-adevar, nici nu le-a parut!In primul an, functia aceasta era cu totul noua pentru el, care venea dintr-o parohie de tara, unde o astfel de munca era total necunoscuta. Redactorul trebui sa se familiarizeze cu o multime de lucruri, de denumiri si de oameni. Toate acestea le invata izbindu-se de ele, alergand toata ziua si muncind adesea toata noaptea, pentru ca sa se faca totul la timp si cat mai bine. Era vorba si de increderea ce i se aratase, dar mai ales era vorba de constiinta lui care presimtea ca asta ii era chemarea si care dorea sa si-o indeplineasca cu devotament fata de Dumnezeul sau. Tot mai limpede intelegea ca acesta va fi altarul si amvonul de pe care el va trebui sa-L slujeasca si sa-L slaveasca pe Hristos, Domnul lui, spre mantuirea sa si a altora dupa cuvantul mamei sale.

In curand, nu-si mai putea indeplini slujba de duhovnic la Teologie. Indatoririle de la...