Pretentiile veacului ce se incheie nu s-au implinit. Iar apropierea noului mileniu e departe de a propune solutii linistitoare pentru noi si cei care ne vor urma. Fara sa vrei, cobori in trecut si descoperi nostalgii si regrete nejustificate. Viitorul are mereu alta culoare si uiti ca va deveni candva prezent, cu dezastrele lui, cu []Pretentiile veacului ce se incheie nu s-au implinit. Iar apropierea noului mileniu e departe de a propune solutii linistitoare pentru noi si cei care ne vor urma. Fara sa vrei, cobori in trecut si descoperi nostalgii si regrete nejustificate. Viitorul are mereu alta culoare si uiti ca va deveni candva prezent, cu dezastrele lui, cu aceleasi permanente compromisuri cu viata, pentru a intarzia cat mai mult sub acest soare, pe acest pamant. Lumea merge intr-o directie pe care noi n-o cunoastem, valorificand sansa sau nesansa lui a fi, a face, a avea, despre care noi vom lasa marturiile noastre prin cimitire, prin ruine sordide sau in arheologia cuvintelor si a manuscriselor.

Vom organiza ignoranta si nestiinta noastra in cercetari profunde si savante, prin care ne vom aduce contributia la raspunsurile intrebarilor nelinistitoare: Ce este omul?, Ce e lumea? si a altor rostiri esentiale care isi gasesc temeinicia in constatarea ca ele sunt mai aproape de atributele ce insotesc Fiintarea si Devenirea decat de definirea sensului lor, a ratiunii genezei lor. i constati, cu uimire, ca nu ai fost niciodata sceptic, ca mereu ai ravnit fructul oprit: cunoasterea.

Vei continua crima de a trai fara Dumnezeu, in defavoarea aproapelui tau, pe care-l vei minti cu fatarnice declaratii de dragoste, cand, de fapt, nu te iubesti decat pe tine Abel si Cain sunt ascunsi in tine intr-o vesnica lupta, schimbandu-si mereu identitatea Clipa de clipa vei fi mereu altceva, si vesnica ta nemultumire este starea ce te face sa cauti elucidarea acestei ecuatii cu prea multe necunoscute in alt loc si cat mai departe de Dumnezeu. De aceea esti mereu plin de prihana! Priveste numai cimitirele si vei descoperi regretele eterne ale Pamantului pentru faptul ca te-a primit aici! i poate nu este adevarat ca totul este desertaciune si goana dupa vant, ci numai tragedie a amintirii A amintirii bucuriei de a te fi nascut.

De aici incepe vinovatia ta, vinovatia clipei tale ce nu a supravietuit decat prin crima morala si compromis. Caci oricand...