O scrisoarea testamentară a părintelui Vasile Ouatu
i iata scrisoarea testamentara a parintelui Vasile Ouatu, care il dovedeste si in fata mortii ca pe un suflet de statornica credinciosie Scump si iubite Parinte Iosif Nu v-am scris pana acum. Sunt istovit complet. M-am simtit de mai mult timp bolnav, dar n-am voit sa cedez. Am luptat inainte cu credinta in Dumnezeu. Acum [] i iata scrisoarea testamentara a parintelui Vasile Ouatu, care il dovedeste si in fata mortii ca pe un suflet de statornica credinciosieScump si iubite Parinte Iosif Nu v-am scris pana acum. Sunt istovit complet. M-am simtit de mai mult timp bolnav, dar n-am voit sa cedez. Am luptat inainte cu credinta in Dumnezeu. Acum sufar din greu, pentru ca lupta de zi si noapte m-a istovit si a stricat toate madularele trupului meu. Nu mai am nimic bun in mine. Dar tot nu disperez. Am constiinta pe deplin impacata ca mi-am facut numai datoria. Pot muri linistit in orice clipa. Socot ca mi-am implinit misiunea pe acest pamant. Un singur lucru ma mai retine si adesea ma tulbura: sotia si copiii care, omeneste vorbind, au nevoie de cele ale pamantului. Dar iarasi imi zic: Cel ce da hrana tuturor, ploaie la vreme, podoaba flori lor campului etc. va avea El grija si de scumpii mei Sunt in aceste clipe soldatul care cade zdrobit de gloante, dar steagul il tine sus, in semn ca nu s-a predat inamiculuiEu nu m-am predat. Am luptat, am suferit, dar nu m-am predat. De la tinta nu m-am abatut. Acum, cand nu mai am nici o putere, stiu sigur ca Domnul Insusi va desavarsi totul. In mainile Lui le-am incredintat pe toate si stau asteptand plinirea voii Lui.
In tot momentul ma rog pentru sf. voastra si scumpa ostasia Domnului. Domnul a voit ca sa inteleg toate framantarile sf. voastre si sa ma identific deplin cu aceasta lucrare divina. Poate si de aceea am suferit mult, ca sa inteleg mult.
Acum am timp destul de rugaciune. Altceva nu pot face. De citit nu pot, de vorbit deloc, de scris foarte, foarte greu. Asa ca, doar ma rogNemaiputand scrie, va salut si va imbratisez trimitand si tuturor celorlalti dragostea mea in Domnul Iisus22 nov. 1936, Preot Vasile OuatuParintele Vasile Ouatu, s-a stins la varsta de 33 de ani. Astazi 19 februarie, se implinesc 82 de ani de la trecerea in vesnicie a celui care a fost parinte, frate impreuna-lucrator si contemporan cu Parintele Iosif Trifa, jertfindu-se pana la ultima suflare pentru cauza Sfanta a Lucrarii Oastei Domnului, Parintele Vasile Ouatu ( 1903 19 februarie 1937)A cazut pe front prima data in anul 1930, cand a zacut in Sanatoriul de la Geoagiu, impreuna cu Parintele Iosif. Dupa ce s-a intremat putin, s-a reintors la front pana cand, cu prilejul unei adunari, a stropit masa cu sangele pieptului sauAsa a mers, din caderi si ridicari, din lupta in lupta, din spital in spital, pana cand boala i-a topit cu totul trupsorul. In timpul din urma avea doar o greutate de 32 kg. Intors la Bucuresti, era numai o umbra. S-a chinuit mult, dar credinta l-a tinut pana la sfarsit in lupta si in bratele Domnului.
S-a stins in seara zilei de 19 februariePe urma lui raman trei copilasi si o indurerata sotie.
Ca rod al ostenelilor sale, ramane o monumentala biserica in cartierul Ghencea (una dintre cele mai mari din Bucuresti), o oaste puternica si alte multe infaptuiri, despre care vom mai vorbi. In nr. urmator (din 28 febr. 1937) se publica pe larg o dare de seama despre:Inmormantarea parintelui VasileO durere inaltatoare si sfintitoare72 de frati si de surori au depus legamantul in fata sicriului si a jertfei sale. Frati din toata tara s-au strans la Bucuresti, avand intre ei si pe parintii Iosif de la Sibiu si Vladimir din Basarabia. O multime de zece mii de oameni l-au petrecut la mormant. Slujba inmormantarii a fost oficiata de vicarul Patriarhiei, Arhiereul Irineu Mihalcescu, cu un sobor de 15 preoti. Au vorbit o multime de preoti si frati; momen tul cel mai impresionant a fost vorbirea Parintelui Iosif.
La chemarea sa, din mijlocul multimii s-au apropiat pentru legamant 72 de suflete. Momentul legamantului depus in fata Parintelui Iosif si langa sicriul parintelui Vasile a fost cutremurator. Cuvantarea Parintelui Iosif de atunci este plina de o unica putere. Ne pare rau ca nu o putem publica, din pricina spatiului de aici. Vorbirile celorlalti au fost pline de putere si de lacrimi Printre ei au fost si: par. Vladimir, Coman, Lazar si Stoica, generalul Ruginschi, fr. Ioan Marini, P. Malita, I. Dragomir, Gh. M. Enica, V. Constantinescu, C. Parvu si altii. In fata amintirii vii a acestui mare si curajos biruitor al luptei Domnului, ne gandim la cantarile noastre:Hristos nu are morti! Cati poartain ei samanta lui Hristostraiesc maret si ard si luptacu suflet nalt si curajos.
Cu viata lor, cu moartea lorvestesc pe-un Viu Mantuitorce vesnic e BiruitorHristos nu are-nvinsi! Cati luptapentru-Adevar, cu El incinsi,prin orice-nfrangeri, se inalta,din orice foc, ies mai aprinsi.
Din jertfa lor, cu slava lorcinstesc pe-un Scump Mantuitorce vesnic e Biruitor i la adevarul ca:Cei ce-odihnesc in Domnul, nici unii n-au murit,ci dorm frumos ca dupa o munca fericita;pe chipul lor cel vesnic e-un zambet stralucitlasat de datoria cu dragoste-mplinita.
Priviti, acum, cand drumul la capat le-a ajuns,cat de maret e cerul in care ei intrara,in sfintele lor umbre, ce soare-a fost ascunssi cat de sfinte umbre prin lume ei lasara!Nu-ti pese de viata, ostas al lui Hristos,o clipa nu sta-n cumpat a ti-o jertfi iubirii,nu-i mausoleu pe lume slavit si glorioscat cel in care- i nalta Iisus Hristos martirii.
Nu-ti para rau de moarte, viteaz al lui Iisus,caci moartea-i o clipita, dar slava-i nemurire,nu inaintea mortii, ci dupa ea, ti-a spusHristos ca te asteapta a slavei rasplatire.
Cei care mor in Domnul si pentru El sunt vii,mai vii ca toti eroii oricaror alte sfere,ei stralucesc pe-ntinsul intregii vesniciicu slava-n care-i nalta Intaia InviereIstoria unei jertfe / Traian Dorz Sibiu: Oastea Domnului, 2012 ~~ * ~~ In seara zilei de vineri, 19 februarie, si-a sfarsit calatoria cel care a fost dragul nostru parinte si conducator viteaz in ostirea Domnului. Indata dupa vestea stingerii lui, noi am scos un numar special din foaie, care insa nu s-a putut trimite pe tot locul.
Parintele Vasile s-a stins dupa o boala grea care i-a topit trupusorul cel istovit in lupta Domnului.
S-a stins avand abia 33 de ani, dar cu acesti ani a umplut, prin munca si jertfa, hotarul unei vieti intregi. Cu 33 ani de viata, a implinit o viata de om. Despre cum l-am petrecut in Bucuresti, la locul lui de odihna, dam amanuntele de mai jos:Privegherea fratilorPe tot timpul bolii parintelui si pe tot timpul ce a urmat dupa stingerea lui, fratii nostri dragi de la Bucuresti au fost prezenti la datorie. Au vegheat noptile langa patul lui, iar pe urma langa sicriul lui. Pe tot timpul celor trei zile si trei nopti de priveghere, fratii si surorile au facut garda, cu schimbul, in jurul sicriului, in biserica cea mare si mareata, ridicata prin jertfa parintelui Vasile. Fratii s-au ingrijit intr-un chip care a impus si de pastrarea ordinii.
Biserica era vesnic plina de popor. Prin fata catafalcului s-au perindat zeci de mii de oameni. Pe tot timpul, corul Oastei Domnului de sub maiastra conducere a fratelui Iota, a scos lacrimi prin duioase cantari.
Intalnirea celor doiParintele Iosif de la Sibiu a sosit luni dimineata langa sicriul celui care i-a fost tovaras drag si scump. A fost o intalnire cutremuratoare. Indata, la intrarea in biserica, parintele Iosif a izbucnit intr-un plans sfasietor, a sarutat sicriul iubitului sau, a cazut in genunchi langa el si s-a rugat cu lacrimi. Era ultima intalnire si despartire de tovarasul lui cel drag.
Adunarea de luni noapteaInca de luni dimineata au inceput sa soseasca frati cu steaguri. Seara, in biserica, erau o multime de frati sositi din toate partile. La orele opt a inceput o adunare a Oastei.
Parintele Iosif vorbeste cutremurator de langa sicriul parintelui Vasile, aratand jertfa celui care pleaca dintre noi. Citeste si ultima scrisoare testamentara pe care i-a trimis-o parintele Vasile de la Geoagiu. E o scrisoare zguduitoare, care umple biserica de plans. Ne rugam, cantam si plangem. Vorbeste miscator fratele Constantinescu din Bucuresti si altii.
Intre timp, sosesc si fratii de la Sibiu (sase frati si doua surori, venind cu masina Librariei).
Toata noaptea au sosit mereu frati. Dimineata biserica era plina de frati si steaguri de-ale Oastei (12 steaguri). Din Ardeal au venit frati din Sighisoara, Simeria, Cluj, Sibiu etc.
Un oaspe scumpLuni noaptea si marti sosesc mereu frati din toate partile. A sosit si scumpul nostru luptator din Basarabia, parintele Vladimir de la Glingeni Orhei, apoi sora noastra iubita Maria Brailoiu de la Sarulesti, parintele Tudoran cu fratii de la Romanati si altii.
Adunarea de martiInmormantarea era pusa pe marti, la orele doua dupa-amiaza. Dandu-ne seama ca, dupa serviciul religios, nu mai e timp sa vorbeasca si fratii sositi, noi am tinut o adunare a Oastei incepand de la orele zece pana la orele doua, cand au sosit preotii. A fost o adunare neuitata. Biserica e plina de frati si popor, 12 steaguri ostasesti strajuiau in jurul sicriului.
Intre timp, sosise spre marea noastra bucurie si preaiubitul nostru parinte Vladimir din Basarabia, care deschide adunarea si incep vorbirile. Soseste si parintele Iosif, care...
In tot momentul ma rog pentru sf. voastra si scumpa ostasia Domnului. Domnul a voit ca sa inteleg toate framantarile sf. voastre si sa ma identific deplin cu aceasta lucrare divina. Poate si de aceea am suferit mult, ca sa inteleg mult.
Acum am timp destul de rugaciune. Altceva nu pot face. De citit nu pot, de vorbit deloc, de scris foarte, foarte greu. Asa ca, doar ma rogNemaiputand scrie, va salut si va imbratisez trimitand si tuturor celorlalti dragostea mea in Domnul Iisus22 nov. 1936, Preot Vasile OuatuParintele Vasile Ouatu, s-a stins la varsta de 33 de ani. Astazi 19 februarie, se implinesc 82 de ani de la trecerea in vesnicie a celui care a fost parinte, frate impreuna-lucrator si contemporan cu Parintele Iosif Trifa, jertfindu-se pana la ultima suflare pentru cauza Sfanta a Lucrarii Oastei Domnului, Parintele Vasile Ouatu ( 1903 19 februarie 1937)A cazut pe front prima data in anul 1930, cand a zacut in Sanatoriul de la Geoagiu, impreuna cu Parintele Iosif. Dupa ce s-a intremat putin, s-a reintors la front pana cand, cu prilejul unei adunari, a stropit masa cu sangele pieptului sauAsa a mers, din caderi si ridicari, din lupta in lupta, din spital in spital, pana cand boala i-a topit cu totul trupsorul. In timpul din urma avea doar o greutate de 32 kg. Intors la Bucuresti, era numai o umbra. S-a chinuit mult, dar credinta l-a tinut pana la sfarsit in lupta si in bratele Domnului.
S-a stins in seara zilei de 19 februariePe urma lui raman trei copilasi si o indurerata sotie.
Ca rod al ostenelilor sale, ramane o monumentala biserica in cartierul Ghencea (una dintre cele mai mari din Bucuresti), o oaste puternica si alte multe infaptuiri, despre care vom mai vorbi. In nr. urmator (din 28 febr. 1937) se publica pe larg o dare de seama despre:Inmormantarea parintelui VasileO durere inaltatoare si sfintitoare72 de frati si de surori au depus legamantul in fata sicriului si a jertfei sale. Frati din toata tara s-au strans la Bucuresti, avand intre ei si pe parintii Iosif de la Sibiu si Vladimir din Basarabia. O multime de zece mii de oameni l-au petrecut la mormant. Slujba inmormantarii a fost oficiata de vicarul Patriarhiei, Arhiereul Irineu Mihalcescu, cu un sobor de 15 preoti. Au vorbit o multime de preoti si frati; momen tul cel mai impresionant a fost vorbirea Parintelui Iosif.
La chemarea sa, din mijlocul multimii s-au apropiat pentru legamant 72 de suflete. Momentul legamantului depus in fata Parintelui Iosif si langa sicriul parintelui Vasile a fost cutremurator. Cuvantarea Parintelui Iosif de atunci este plina de o unica putere. Ne pare rau ca nu o putem publica, din pricina spatiului de aici. Vorbirile celorlalti au fost pline de putere si de lacrimi Printre ei au fost si: par. Vladimir, Coman, Lazar si Stoica, generalul Ruginschi, fr. Ioan Marini, P. Malita, I. Dragomir, Gh. M. Enica, V. Constantinescu, C. Parvu si altii. In fata amintirii vii a acestui mare si curajos biruitor al luptei Domnului, ne gandim la cantarile noastre:Hristos nu are morti! Cati poartain ei samanta lui Hristostraiesc maret si ard si luptacu suflet nalt si curajos.
Cu viata lor, cu moartea lorvestesc pe-un Viu Mantuitorce vesnic e BiruitorHristos nu are-nvinsi! Cati luptapentru-Adevar, cu El incinsi,prin orice-nfrangeri, se inalta,din orice foc, ies mai aprinsi.
Din jertfa lor, cu slava lorcinstesc pe-un Scump Mantuitorce vesnic e Biruitor i la adevarul ca:Cei ce-odihnesc in Domnul, nici unii n-au murit,ci dorm frumos ca dupa o munca fericita;pe chipul lor cel vesnic e-un zambet stralucitlasat de datoria cu dragoste-mplinita.
Priviti, acum, cand drumul la capat le-a ajuns,cat de maret e cerul in care ei intrara,in sfintele lor umbre, ce soare-a fost ascunssi cat de sfinte umbre prin lume ei lasara!Nu-ti pese de viata, ostas al lui Hristos,o clipa nu sta-n cumpat a ti-o jertfi iubirii,nu-i mausoleu pe lume slavit si glorioscat cel in care- i nalta Iisus Hristos martirii.
Nu-ti para rau de moarte, viteaz al lui Iisus,caci moartea-i o clipita, dar slava-i nemurire,nu inaintea mortii, ci dupa ea, ti-a spusHristos ca te asteapta a slavei rasplatire.
Cei care mor in Domnul si pentru El sunt vii,mai vii ca toti eroii oricaror alte sfere,ei stralucesc pe-ntinsul intregii vesniciicu slava-n care-i nalta Intaia InviereIstoria unei jertfe / Traian Dorz Sibiu: Oastea Domnului, 2012 ~~ * ~~ In seara zilei de vineri, 19 februarie, si-a sfarsit calatoria cel care a fost dragul nostru parinte si conducator viteaz in ostirea Domnului. Indata dupa vestea stingerii lui, noi am scos un numar special din foaie, care insa nu s-a putut trimite pe tot locul.
Parintele Vasile s-a stins dupa o boala grea care i-a topit trupusorul cel istovit in lupta Domnului.
S-a stins avand abia 33 de ani, dar cu acesti ani a umplut, prin munca si jertfa, hotarul unei vieti intregi. Cu 33 ani de viata, a implinit o viata de om. Despre cum l-am petrecut in Bucuresti, la locul lui de odihna, dam amanuntele de mai jos:Privegherea fratilorPe tot timpul bolii parintelui si pe tot timpul ce a urmat dupa stingerea lui, fratii nostri dragi de la Bucuresti au fost prezenti la datorie. Au vegheat noptile langa patul lui, iar pe urma langa sicriul lui. Pe tot timpul celor trei zile si trei nopti de priveghere, fratii si surorile au facut garda, cu schimbul, in jurul sicriului, in biserica cea mare si mareata, ridicata prin jertfa parintelui Vasile. Fratii s-au ingrijit intr-un chip care a impus si de pastrarea ordinii.
Biserica era vesnic plina de popor. Prin fata catafalcului s-au perindat zeci de mii de oameni. Pe tot timpul, corul Oastei Domnului de sub maiastra conducere a fratelui Iota, a scos lacrimi prin duioase cantari.
Intalnirea celor doiParintele Iosif de la Sibiu a sosit luni dimineata langa sicriul celui care i-a fost tovaras drag si scump. A fost o intalnire cutremuratoare. Indata, la intrarea in biserica, parintele Iosif a izbucnit intr-un plans sfasietor, a sarutat sicriul iubitului sau, a cazut in genunchi langa el si s-a rugat cu lacrimi. Era ultima intalnire si despartire de tovarasul lui cel drag.
Adunarea de luni noapteaInca de luni dimineata au inceput sa soseasca frati cu steaguri. Seara, in biserica, erau o multime de frati sositi din toate partile. La orele opt a inceput o adunare a Oastei.
Parintele Iosif vorbeste cutremurator de langa sicriul parintelui Vasile, aratand jertfa celui care pleaca dintre noi. Citeste si ultima scrisoare testamentara pe care i-a trimis-o parintele Vasile de la Geoagiu. E o scrisoare zguduitoare, care umple biserica de plans. Ne rugam, cantam si plangem. Vorbeste miscator fratele Constantinescu din Bucuresti si altii.
Intre timp, sosesc si fratii de la Sibiu (sase frati si doua surori, venind cu masina Librariei).
Toata noaptea au sosit mereu frati. Dimineata biserica era plina de frati si steaguri de-ale Oastei (12 steaguri). Din Ardeal au venit frati din Sighisoara, Simeria, Cluj, Sibiu etc.
Un oaspe scumpLuni noaptea si marti sosesc mereu frati din toate partile. A sosit si scumpul nostru luptator din Basarabia, parintele Vladimir de la Glingeni Orhei, apoi sora noastra iubita Maria Brailoiu de la Sarulesti, parintele Tudoran cu fratii de la Romanati si altii.
Adunarea de martiInmormantarea era pusa pe marti, la orele doua dupa-amiaza. Dandu-ne seama ca, dupa serviciul religios, nu mai e timp sa vorbeasca si fratii sositi, noi am tinut o adunare a Oastei incepand de la orele zece pana la orele doua, cand au sosit preotii. A fost o adunare neuitata. Biserica e plina de frati si popor, 12 steaguri ostasesti strajuiau in jurul sicriului.
Intre timp, sosise spre marea noastra bucurie si preaiubitul nostru parinte Vladimir din Basarabia, care deschide adunarea si incep vorbirile. Soseste si parintele Iosif, care...
