Daca timpul ar fi singura forma de existenta, invaluita din toate partile de moarte, atunci n-ai putea spera nimic cu adevarat. Caci sperantele pentru scurte placeri viitoare, care trec, nu merita acest titlu. Nu spera si nu ai teama ar fi cel mai intelept sfat ce s-ar putea da omului. Anticipeaza moartea de acum, fa-te []Daca timpul ar fi singura forma de existenta, invaluita din toate partile de moarte, atunci n-ai putea spera nimic cu adevarat. Caci sperantele pentru scurte placeri viitoare, care trec, nu merita acest titlu. Nu spera si nu ai teama ar fi cel mai intelept sfat ce s-ar putea da omului. Anticipeaza moartea de acum, fa-te apatic fata de toate, daca in curand nu ne asteapta altceva decat nimicul! Sau ineaca-ti gandurile acestea neplacute in zgomotul petrecerii, in uitarea ametelii alcoolice si in paroxismul simturilor periferice dezlantuite!Dar nu, timpul nu e ultima realitate! Timpul e numai o faza a vietii. E fata exterioara, fata lumii cazute din regiunea trairii spirituale. Omul capabil de viata spirituala simte mai putin timpul. Fiecare stie din experienta ca ceasurile fericite nu se observa cand trec. Dimpotriva, suferintele puternice se experiaza ca timp foarte lung, mai lung decat timpul matematic. Timpul se masoara cu doua masuri: cu trairea interna si cu unitatea matematica, iar legatura dintre aceste doua forme ale timpului este foarte laxa. O ora de timp matematic poate fi experiata uneori ca ceasuri intregi, iar alteori, ca un moment, sau pur si simplu nu se observa. Aceasta inseamna ca vesnicia strabate in timp, invadeaza in el si determina curgerea lui. (Fragment din: Pr. Dumitru Staniloae, Un an nou , Telegraful Roman, an LXXXIII, nr. 1, 1 ian. 1935, p.1)