Nevointa rugaciunii este barometrul duhovnicesc care arata cum este vremea sufletului nostru. Daca insetam dupa rugaciune, este un semn bun. El arata ca sufletul nostru este viu si inseteaza dupa Dumnezeu. De va pieri, insa, aceasta sete sfanta pentru vorbire in rugaciune cu Dumnezeu, este un semn rau, anume ca pacatul a umplut sufletul cu []Nevointa rugaciunii este barometrul duhovnicesc care arata cum este vremea sufletului nostru. Daca insetam dupa rugaciune, este un semn bun. El arata ca sufletul nostru este viu si inseteaza dupa Dumnezeu. De va pieri, insa, aceasta sete sfanta pentru vorbire in rugaciune cu Dumnezeu, este un semn rau, anume ca pacatul a umplut sufletul cu intunericul sau si ca santem aproape de acea stare vrednica de plans, care se numeste moarte duhovniceasca. Dintr o astfel de moarte duhovniceasca ne poate invia doar Dumnezeu, prin minunea pocaintei noastre personale. El ne intoarce iarasi la rugaciune si la ravna.

Asadar, ravna se pastreaza prin rugaciune, la fel cum focul se intretine prin adaugirea de combustibil. Din rugaciunea sincera se naste un simtamant cald fata de Domnul, care se arata rar la inceput, apoi mai des si tot mai des, iar la cei intariti acesta se preface intr un simtamant minunat fata de Dumnezeu. Acesta simtamant este dulce si fericit, si prima sa ivire te indeamna sa-l doresti si sa-l cauti, incat sa nu mai paraseasca inima ta, caci in el este raiul (Sfantul Theofan Zavoratul). Cel ce voieste sa intre intr acest rai se cuvine, dupa sfaturile Episcopului Theofan Zavoratul, sa urmeze aceasta pravila: Cand te rogi, sa nu lasi rugaciunea pana ce nu se va trezi in inima ta vreun simtamant fata de Dumnezeu: fie evlavie, fie credinciosie, fie multumire, fie nadejde. (Arhimandritul Serafim Alexiev)