Fratele Traian a fost omul care, şi în privinţa respectului faţă de preot, ne-a dat o lecţie.
() Situatia in care ne aflam noi, cei din Oastea Domnului, pare ca, intr-un fel, se reaseaza la locul ei, dar m-am gandit ca mai este mult pana atunci. Felul cum Dumnezeu a pornit lucrarea Oastei Domnului si felul in care o doreste Dumnezeu, cred ca de nicaieri din alta parte nu ne-o putem imagina, []() Situatia in care ne aflam noi, cei din Oastea Domnului, pare ca, intr-un fel, se reaseaza la locul ei, dar m-am gandit ca mai este mult pana atunci. Felul cum Dumnezeu a pornit lucrarea Oastei Domnului si felul in care o doreste Dumnezeu, cred ca de nicaieri din alta parte nu ne-o putem imagina, pentru a nu gresi, decat cautand sa fim patrunsi nu numai de litera Cuvantului Sfant al lui Dumnezeu, ci si de Duhul invataturii Sfantului Cuvant, de Duhul lui Dumnezeu. Sa fim patrunsi, sa lasam inima deschisa sa patrunda in fiinta noastra, sa-si desavarseasca lucrarea inceputa in noi. i mai este mult pana atunci, pana cand Dumnezeu va putea sa realizeze, in adevar, ceea ce a urmarit: scopul Lui pentru care a ridicat aceasta lucrare a Oastei Lui in Biserica noastra.
Cand fratele Traian, in Cuvantul testamentar, pune problema ca a terminat, cumva, colindul pe la toti ierarhii nostri, spune ca atunci cand a plecat de la ultimul dintre ei, a zis: Multumesc lui Dumnezeu ca n-am murit si ca port povara de ani de zile si acum m-am despovarat de ea, pentru ca am adus-o in fata acelora care trebuie s-o rezolve . Eu, cu acest cuvant, va spun mult; si-i o tema de meditat, asupra careia, cei care ne socotim ca facem parte din Oastea Domnului si vrem sa continuam a lucra in ea sa cerem Domnului lumina spre a ne da intelepciunea necesara in vederea rezolvarii problemei.
Mi-am insemnat aci un lucru foarte interesant: Pacea este rezultatul ispasirii pacatului savarsit. Cei rai n-au pace. Am zice ca-i pace in lume sau ca-i pace la noi in tara, ca e pace in Biserica noastra, e pace in Oastea Domnului, in casa mea, in familia mea E pace? Pacea este rezultatul ispasirii pacatului savarsit.
Un alt cuvant: Pacea se primeste numai dupa ce pedeapsa a fost aplicata. Isaia punea problema ca e ispasita faradelegea. Cat de cu intelepciune pare ca ar trebui sa meditam: E rezolvata problema mea, e ispasita problema trecutului meu vinovat? In lucrarea Oastei Domnului problemele sunt rezolvate? Obisnuim sa spunem ca nimeni nu poate pune o alta temelie...
Cand fratele Traian, in Cuvantul testamentar, pune problema ca a terminat, cumva, colindul pe la toti ierarhii nostri, spune ca atunci cand a plecat de la ultimul dintre ei, a zis: Multumesc lui Dumnezeu ca n-am murit si ca port povara de ani de zile si acum m-am despovarat de ea, pentru ca am adus-o in fata acelora care trebuie s-o rezolve . Eu, cu acest cuvant, va spun mult; si-i o tema de meditat, asupra careia, cei care ne socotim ca facem parte din Oastea Domnului si vrem sa continuam a lucra in ea sa cerem Domnului lumina spre a ne da intelepciunea necesara in vederea rezolvarii problemei.
Mi-am insemnat aci un lucru foarte interesant: Pacea este rezultatul ispasirii pacatului savarsit. Cei rai n-au pace. Am zice ca-i pace in lume sau ca-i pace la noi in tara, ca e pace in Biserica noastra, e pace in Oastea Domnului, in casa mea, in familia mea E pace? Pacea este rezultatul ispasirii pacatului savarsit.
Un alt cuvant: Pacea se primeste numai dupa ce pedeapsa a fost aplicata. Isaia punea problema ca e ispasita faradelegea. Cat de cu intelepciune pare ca ar trebui sa meditam: E rezolvata problema mea, e ispasita problema trecutului meu vinovat? In lucrarea Oastei Domnului problemele sunt rezolvate? Obisnuim sa spunem ca nimeni nu poate pune o alta temelie...
