Iubitului nostru cler, cinului monahal si drept-credinciosilor crestini, har, mila si pace de la Dumnezeu Tatal, iar de la noi, parinteasca binecuvantare. Va aduc aminte, fratilor, Evanghelia pe care v-am binevestit-o (), ca Hristos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi; si ca a fost ingropat si ca a inviat a treia zi, dupa Scripturi. (I Corinteni []Iubitului nostru cler, cinului monahalsi drept-credinciosilor crestini, har, mila si pacede la Dumnezeu Tatal, iar de la noi,parinteasca binecuvantare.

Va aduc aminte, fratilor, Evanghelia pe care v-am binevestit-o (), ca Hristos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi; si ca a fost ingropat si ca a inviat a treia zi, dupa Scripturi. (I Corinteni 15, 1-4)Hristos a inviat!Iubiti frati si surori in Domnul,Praznicul Invierii Domnului ne aduce chiar si in anul acesta mangaiere, bucurie si invatatura duhovniceasca. Azi, Hristos a venit sa ne mangaie, vazandu-ne ca suntem mai tristi ca oricand. El le spune Apostolilor Sai ca vor avea necazuri in lume, dar sa indrazneasca, pentru ca El a biruit si impreuna cu El vor birui si ei: In lume necazuri veti avea, dar indrazniti. Eu am biruit lumea (Ioan 16, 33). Mai mult, El a biruit cel mai mare necaz al omului, care era moartea. Hristos, pe Cruce, biruie moartea. Hristos nu doar patimeste si moare pentru noi, ci El si inviaza pentru noi, ne da si noua arvuna vietii vesnice.

Au fost si mai sunt si azi oameni care se indoiesc de Invierea lui Hristos. Sfantul Apostol Pavel a avut in centrul propovaduirii sale Invierea lui Hristos, pe Care L-a intalnit pe drumul Damascului (cf. Faptele Apostolilor 9, 1-5). Aratarile Mantuitorului dupa Inviere au fost experiate de femeile mironosite, de Apostoli si de cei peste cinci sute de frati, asa cum marturiseste Sfantul Apostol Pavel: In urma S-a aratat deodata la peste cinci sute de frati, dintre care cei mai multi traiesc pana azi, iar unii au si adormit (I Corinteni 15, 6).

Mormantul gol, sapat in piatra, a grait si el despre Invierea lui Hristos. Iudeii n-au putut nega punerea in mormant a trupului lui Hristos si nici faptul ca dupa trei zile mormantul a ramas gol (cf. Matei 27, 57-66).

Invierea lui Hristos este un act unic in istoria omenirii si a devenit arvuna invierii noastre. Sfantul Apostol Pavel se adreseaza Corintenilor si le pune in fata aceasta mare minune: De va zice cineva: Cum inviaza mortii? Si cu ce trup au sa vina? Nebun ce esti! Tu ce semeni (bob de grau) nu da viata daca nu va fi murit (). Se seamana trup firesc, inviaza trup duhovnicesc (I Corinteni 15, 35-44). Vedeti ce cuvinte aspre le spune Sfantul Pavel celor care pun la indoiala Invierea lui Hristos?!Iosif din Arimateea si Nicodim au luat trupul lui Iisus si l-au semanat in mormant sapat in piatra. Rasare oare o samanta care cade pe o stanca?! Nicidecum! Dar ce-au semanat cei doi ucenici in piatra? Ei au semanat trupul lui Hristos si a rasarit Invierea. Sfantul Pavel ne spune ca Invierea nu este o readucere la viata a trupului vechi si nici o creare a unui trup nou din nimic, ci o pnevmatizare a trupului muritor al lui Hristos: Cat despre noi, cetatea noastra este in ceruri, de unde si asteptam Mantuitor, pe Domnul Iisus Hristos, Care va schimba la infatisare trupul smereniei noastre, ca sa fie asemenea trupului slavei Sale, lucrand cu puterea ce are de a-Si supune Siesi toate (Filipeni 3, 20-21). Apostolii si ucenicii au recunoscut o corporalitate a lui Hristos inainte de moarte, altfel nu ar fi putut propovadui Invierea Lui. Caracterul trupului inviat al lui Hristos nu poate fi cunoscut prin simpla cercetare istorica, ci numai prin credinta.

Iubiti credinciosi,Sa traim asa incat viata lui Hristos sa devina viata noastra. Prin impartasire, Trupul si Sangele lui Hristos lucreaza in noi in vederea invierii noastre si astfel dimensiunea fizica a trupului nostru depaseste orizontul mortii. Hristos ne patrunde in Euharistie cu Trupul Lui. Hristos a indumnezeit trupul Sau inca de la zamislirea din Fecioara Maria. Nici chiar in timpul mortii trupul Sau nu a fost lipsit de aceasta indumnezeire.

Invierea lui Hristos este un act unic si creator al lui Dumnezeu si reprezinta interventia lui Dumnezeu in istorie, in lumea noastra, in lumea mortii. Dupa caderea omului in pacat si in moarte, ridicarea lui nu putea veni prin sine. Numai Hristos, ca Dumnezeu Intrupat, a putut invinge moartea. El coboara la iad, in casa mortii, si acolo invinge moartea. A murit moartea. Profetul Isaia vorbeste despre Domnul Savaot ca: El va inlatura moartea pe vecie! (Isaia 25, 8) Iar profetul Osea spune: Din stapanirea locuintei mortilor ii voi izbavi si de moarte ii voi mantui. Unde este, moarte, biruinta ta? (Osea 13, 14)La Vecernia din Sambata Mare auzim: Astazi iadul striga suspinand: Mai bine mi-ar fi fost de n-as fi primit pe Cel ce S-a nascut din Maria, ca venind asupra mea mi-a surpat puterea; portile cele de arama le-a sfaramat. Sufletele pe care le tineam intru mine mai dinainte, Dumnezeu fiind, le-a inviat. Astazi iadul striga suspinand: Zdrobitu-s-a stapanirea mea, Pastorul S-a rastignit si pe Adam l-a inviat (din Cantarile Praznicului).

Invierea are si o dimensiune istorica, deoarece persoanele care L-au vazut pe Hristos Inviat erau persoane istorice. Prin Inviere, Hristos da o noua dimensiune istoriei, care, pana atunci avea un sfarsit tragic, iar de acum ea intra in vesnicie. Hristos binecuvanteaza istoria si pe cei care o insotesc aici, pe pamant. Hristos inviaza istoria, pe care, insa, o va pune in cumpana dreptatii, la cea de-a doua Sa Venire in lume. Nicio fapta savarsita in istorie nu va fi trecuta cu vederea, totul va fi judecat. Nu incercati sa ucideti istoria, ca Iisus Hristos a murit, a inviat si a inviat-o si pe ea.

Lui Hristos I-a fost mila de om, nu doar pe Cruce, ci si atunci cand a coborat la iad sa-i ridice pe cei cazuti in umbra mortii. Nu intamplator in slujbele noastre cerem totdeauna mila lui Dumnezeu. Hristos nu este un pelerin prin iad, ci Acela Care ii...