Langa crucea rasturnatadintr-un sat,am vazut un Om odatastand cu Fata-n Maini lasatasi cu Fruntea intristata,si plangea de parca toatalumea s-a-necat. M-am oprit atunci din calelanga El,lacrimile-I curgeau valeprintre degete in poale,iti venea sa-I plangi de jale,Calator sarman pe cale,Singurel. Cand I-am zis sa nu mai planga,m-a privit duios,a pus Fruntea-n Mana stangasi-a-ncercat din ochi sa []Langa crucea rasturnatadintr-un sat,am vazut un Om odatastand cu Fata-n Maini lasatasi cu Fruntea intristata,si plangea de parca toatalumea s-a-necat.

M-am oprit atunci din calelanga El,lacrimile-I curgeau valeprintre degete in poale,iti venea sa-I plangi de jale,Calator sarman pe cale,Singurel.

Cand I-am zis sa nu mai planga,m-a privit duios,a pus Fruntea-n Mana stangasi-a-ncercat din ochi sa strangaca si cum ar vrea sa frangalacrima ce curge langacruce jos.

Ochii Lui, ca ceru-albastrude senini,povesteau de-un greu dezastruce-a-ndurat Acel Sihastrupogorat din ceru-albastrusub o umbra de jugastruprin straini.

Fata-I era alba toata,ca de crini,dar albeata ei curata,Sangele-o brazdase toatasi-a Lui Frunte-nsangerataIi era incununatanuma-n spini.

Iar in palme si-n picioare,rani de cuiO, atunci, plin de mirare,mi-am adus aminte Caree Strainul din carare;cand ma-ntorc, o Doamne Mare,nu-L vazui.

Au trecut de-atunci la valeanii grei,spinii si-au cernut petalepeste locul cel de jalesi n-au fost pe acea cale,pe la crucea cea din vale,pasii mei.

Dar trecand mereu prin satesi prin lunci,cand vad crucile uitate,ani si ani stand rasturnate,mie-mi pare ca pe toatesta Iisus plangand in coatemulta lumii rautate,ca atunciTRAIAN DORZ din Cantari Uitate , editia a II-aEditura Oastea Domnului, Sibiu, 2014