Harul si lumina Domnului Iisus Hristos incununa fetele iubitoare si doritoare de cereasca partasie. Harul este lucrarea divina. I se mai zice Lucrarea de mantuire a Duhului Sfant, desi este planuita, orientata si indrumata de Tatal, indeplinita si infaptuita in Fiul si sub umbrirea Duhului Sfant induhov-nicita. Harul mantuitor al lui Dumnezeu s-a aratat tuturor []Harul si lumina Domnului Iisus Hristos incununa fetele iubitoare si doritoare de cereasca partasie. Harul este lucrarea divina. I se mai zice Lucrarea de mantuire a Duhului Sfant, desi este planuita, orientata si indrumata de Tatal, indeplinita si infaptuita in Fiul si sub umbrirea Duhului Sfant induhov-nicita.

Harul mantuitor al lui Dumnezeu s-a aratat tuturor oamenilor, invatandu-ne si ajutandu-ne sa luptam cu pacatele, sa biruim pe satana, sa izgonim raul din noi, sa ne sfintim pentru Domnul si Imparatia Lui Slavita (cf. Tit 2, 11-14). Harul lui Dumnezeu nu exprima doar mila Lui cea nemar-ginita pentru omenirea cazuta in pacat, ci si puterea invata-toreasca, infaptuitoare si mantuitoare. Caci El celor cati L-au primit, care cred in Numele Lui, le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu (In 1, 12).

Logosul Cuvantul, coboara din cele inalte, de la Dumnezeu, ca sa reverse har si indurare, sa ne lumineze, sa ne indrume, sa ne sfinteasca si sa ne desavarseasca pentru Sine, ca sa participam ca rascumparati la marea si minunata sarbatoare a cerului, cand uimiti vom privi slava si maretia Sa. In Lumina aceasta privindu-L si primindu-L pe Acela ce S-a facut pe Sine Cale, Adevar si Viata pentru noi si a noastra mantuire, si locuind in noi, ne va lucra dupa planul voii Sale din oameni vechi in oameni noi, induhovnicindu-ne si ajutandu-ne sa urcam tot mai sus spre Dumnezeu, pana ne vom asemana cu El, pana ne vom pierde in lumina Sa mantuitoare, cum se pierde picatura de apa aruncata in mare, devenind una cu marea.

Moise, robul Domnului, intrebandu-l, ne va spune ca adevarul locuieste in maini, in gura si in inima (cf. Deut 30, 14). In maini sfintite, care sa lucreze impreuna cu harul divin la mantuirea personala a fratilor din adunare, la cresterea lor sufleteasca, a celor ce ne inconjoara, si la alinarea suferin-telor celor nemangaiati. In gura induhovnicita, in care adeva-rul straluceste ca sa vesteasca lucrarile minunate ale Domnului, sa abata de la ratacire si sa apere Adevarul. In inima induhovnicita, care prin harul Domnului s-a facut pe sine albia de trecere si de comunicare a izvorului vietii duvovnicesti, ce nesecat curge din El, Izvorul Apelor Vii spre inima si sufletul care-l cauta.

Adevarul se salasluieste in suflete si lucreaza, avand trei sisteme de actiune: prin vointa. Dumnezeu nu sileste pe nimeni. Libertatea de a alege cui vrem sa slujim ne este asigurata in Cuvantul Domnului. El ne vrea sfinti si curati. De aceea conditioneaza urmarea Lui prin: lepadarea de sine, luarea Crucii si urmarea Lui. Acum putem sa alegem. La Judecata de Apoi nu vom mai avea posibilitatea sau libertatea sa alegem, ci vom culege roadele ascultarii sau ale neascultarii, dupa felul in care am lucrat in viata aceasta, dupa cum am ales acum si am lucrat. Daca voieste cineva sa ia Crucea Lui pe umerii sai, dupa ce s-a lepadat de sine mai intai, si sa urmeze Lui si acestea trei sunt conditionate absolut.

Lepadarea de sine aduce ocara. Prieteni si neprieteni vazandu-te altfel, nu cum erai, nu cum sunt ei, te dispre-tuiesc. Unii frati porniti cu noi la drum se opresc aici, nu merg mai departe, sau numai pe ascuns, punand in fata serviciul, dispretul, viata sociala etc.

Domnul continua sa indemne: Asculta! Ia si crucea! Dar Crucea Mea trece de la Ana la Caiafa, la Irod si la Pilat; de la conducatori religiosi, la conducatori laici; de la Marele Preot la Pilat si la Guvernator. Toti cei straini de viata induhov-nicita in Hristos te vor batjocori pentru Numele Meu. Dar cu cat ocara-ti va fi mare cu atat cununa mai stralucitoare. Nu te teme, Eu cu tine sunt!Daca vrei sa conlucrezi cu Harul Divin, sa nu te impo-trivesti cailor prin care esti condus la mantuire, chiar de ti s-ar cere moartea, stiind ca moartea-i doar un pas prin care, trecand, intram in Slava cea cereasca. prin fapte. Cine are cristalinul ochilor netulburat, mainile nemanjite si picioarele neintinate, sa fuga de clevetire, sa se fereasca din calea parerilor de sine si de mandrie. Iar cine s-a manjit cu ele sa se spele cat mai repede in lacrimile pocaintei sale si sa se teama de cadere in fatarnicie. Caci Harul Mantuirii nu se revarsa pe crestele inalte ale parerilor de sine, ci numai pe vaile adanci ale smereniei si evlaviei. Cu cat cineva se smereste mai mult, cu atat va fi mai plin de lumina si har.

Pocainta nu reclama zburdalnicie, nici parada religioasa, ci pe omul ascuns al inimii, cum zice Scriptura, pace si bucurie in Duhul Sfant; pacea...