Din noaptea deznădejdii – în dimineaţa bucuriei.
Tot asa si voi: acum sunteti plini de intristare; dar Eu va voi vedea iarasi, inima vi se va bucura si nimeni nu va va rapi bucuria voastra (In 16, 22). Grele si triste zile au trait ucenicii in timpul Patimilor Mantuitorului. Trei zile, cat veacul de lungi pentru inimile lor indurerate au []Tot asa si voi: acum sunteti plini de intristare; dar Eu va voi vedea iarasi, inima vi se va bucura si nimeni nu va va rapi bucuria voastra (In 16, 22).
Grele si triste zile au trait ucenicii in timpul Patimilor Mantuitorului. Trei zile, cat veacul de lungi pentru inimile lor indurerate au fost petrecute in cea mai amara noapte de indoieli, deznadejde si tristete. Ca niste lumini stinse, stateau fara nici un rost Soarele nu mai era pentru ei si nici o stea de nadejde nu mai licarea in noaptea intristarii lor Toate bucuriile si fericirea trecutului sunt un vis placut care s-a topit in prezentul plin de jale, frica si neliniste. Viitorul? Nici unul! Ci doar intunericul ce-i invaluie si-i umple de groaza si nesiguranta.
Deodata, in mijlocul acestui intuneric sufletesc, apare o Lumina: Domnul Iisus, Mantuitorul lor scump, si le spune cu gingasie si dragoste: Pace voua!Isi poate inchipui oricine bucuria naufragiatilor batuti de furtuna indoielilor si a durerii, cand portul bucuriei si al pacii le apare in fata! Nici nu le venea sa creada! E vis sau aievea? Nu cumva este o nalucire? O inselare? O amagire? Nu! nu! Este El! Faptura Lui, care-i umple de pace si bucurie. Iata, in mainile si picioarele Lui, semnele cuielor care L-au tintuit pe cruce. El este! A fost mort, dar a inviat! Nu ne-a spus-o El de-atatea ori? i noi n-am fost in stare sa credem! Acum, E1 a biruit moartea si este viu. Viu, in vecii vecilor. Intelegem acum ca El va ramane cu noi i ucenicii s-au bucurat cand au vazut pe Domnul (In 20, 20). De-acum nimeni si nimic nu le va mai rapi aceasta bucurie si pace.
Draga suflete, poate si tu ai avut clipe si zile cand ai ramas singur. Poate pacatul te-a aruncat si pe tine pe stancile ascutite ale muntilor indoielii si ai racelii sufletesti. Necredinta si nepasarea te-au dus in intunericul tristetii si al deznadejdii. Disperat, deznadajduit...
Grele si triste zile au trait ucenicii in timpul Patimilor Mantuitorului. Trei zile, cat veacul de lungi pentru inimile lor indurerate au fost petrecute in cea mai amara noapte de indoieli, deznadejde si tristete. Ca niste lumini stinse, stateau fara nici un rost Soarele nu mai era pentru ei si nici o stea de nadejde nu mai licarea in noaptea intristarii lor Toate bucuriile si fericirea trecutului sunt un vis placut care s-a topit in prezentul plin de jale, frica si neliniste. Viitorul? Nici unul! Ci doar intunericul ce-i invaluie si-i umple de groaza si nesiguranta.
Deodata, in mijlocul acestui intuneric sufletesc, apare o Lumina: Domnul Iisus, Mantuitorul lor scump, si le spune cu gingasie si dragoste: Pace voua!Isi poate inchipui oricine bucuria naufragiatilor batuti de furtuna indoielilor si a durerii, cand portul bucuriei si al pacii le apare in fata! Nici nu le venea sa creada! E vis sau aievea? Nu cumva este o nalucire? O inselare? O amagire? Nu! nu! Este El! Faptura Lui, care-i umple de pace si bucurie. Iata, in mainile si picioarele Lui, semnele cuielor care L-au tintuit pe cruce. El este! A fost mort, dar a inviat! Nu ne-a spus-o El de-atatea ori? i noi n-am fost in stare sa credem! Acum, E1 a biruit moartea si este viu. Viu, in vecii vecilor. Intelegem acum ca El va ramane cu noi i ucenicii s-au bucurat cand au vazut pe Domnul (In 20, 20). De-acum nimeni si nimic nu le va mai rapi aceasta bucurie si pace.
Draga suflete, poate si tu ai avut clipe si zile cand ai ramas singur. Poate pacatul te-a aruncat si pe tine pe stancile ascutite ale muntilor indoielii si ai racelii sufletesti. Necredinta si nepasarea te-au dus in intunericul tristetii si al deznadejdii. Disperat, deznadajduit...
