Prin moarte,spre viațã cãlcând
Cand vorbim de rastignirea Domnului, ne ducem repede cu gandul la fariseii si carturarii, la iudeii si la mai-marii poporului evreu din vremea aceea. i-i judecam, si-i condamnam cum de L-au rastignit tocmai pe Fiul lui Dumnezeu? Da! Ei L-au rastignit o singura data. i Dumnezeul dreptatii ii va judeca pentru fapta lor. Dar eu si tu cu fiecare minciuna, cu fiecare vorbire de rau si clevetire, cu fiecare gest de ambitie si orgoliu, cu fiecare fapta de lacomie, cu fiecare minut pierdut fara nici un rost, cu fiecare gluma si ras vinovat, cu fiecare pacat mai mic sau mai mare oare de cate zeci si sute de ori L-am rastignit pe Domnul si Mantuitorul sufletelor noastre? i de cate ori ne judecam pe noi insine? i cate lacrimi de pocainta varsam pentru aceasta vina?Imparatul David a pacatuit o data si a plans cu amar toata viata. Sf. Apostol Petru s-a lepadat de trei ori si s-a tanguit pana la moarte. Dar eu si tu pacatuim zilnic si nu plangem cu amar poate niciodata pentru pacatele noastre.
In serile trecute am citit, cu lacrimi, cateva pagini din cartea Fericiti cei prigoniti martiri ai temnitelor romanesti . M-a miscat mult marturia lui Dumitru Bordeianu despre Traian Trifan, care a executat, fara intrerupere, 21 de ani de puscarie, pentru ca Il slujea pe Hristos. Iata marturia: La Gherla, l-am vazut pe badia Trifan de luni pana in Sambata Patimilor. Luni dimineata am vrut sa stau de vorba cu el despre trairea duhovniceasca in aceasta saptamana.
Spre marea mea surprindere insa, cand m-am apropiat, am observat cum plangea cu siroaie de lacrimi. Mi-a fost rusine ca l-am deranjat. Toata Saptamana Patimilor n-am mai putut sta de vorba cu el. Plangea incontinuu, privind cu ochii sufletului si...