Frica în armata Domnului – scutirile de la Deut. cap. 20: „Fricoşii să plece acasă!“
Precum am aratat la inceputul acestor invataturi, fricosul este o pacoste. O mare pacoste si pentru el si pentru altii. La orice treaba, fricosul nu face nici o isprava. Ci numai incurca lumea si lucrurile. Dar, mai presus de toate, fricosul nu face nici o isprava la armata. Un soldat, din firea lui, trebuie sa []Precum am aratat la inceputul acestor invataturi, fricosul este o pacoste. O mare pacoste si pentru el si pentru altii. La orice treaba, fricosul nu face nici o isprava. Ci numai incurca lumea si lucrurile.
Dar, mai presus de toate, fricosul nu face nici o isprava la armata. Un soldat, din firea lui, trebuie sa fie un om viteaz, un om fara frica si plin de curaj. Cand zicem soldat, langa el parca vedem indata curajul, vitejia. Un soldat fricos e ceva ridicol. E ceva de ras. Fricosul nu este pentru armata si nici armata pentru el.
La ostire, totul se lucreaza pentru a spori curajul si vitejia soldatilor; pentru a da patriei soldati gata sa-si dea oricand si viata in lupta pentru patrie. Pentru ca puterea unei armate o face curajul, indrazneala, vitejia si jertfelnicia soldatilor. Cu o armata de fricosi, de cand e lumea nu s-a castigat vreo batalie. i nici nu se va castiga.
Acest adevar e cunoscut de cand e lumea. Il aflam si in Biblie, spus intr-un chip foarte potrivit in cartile lui Moise.
In drumul spre Canaan, spre patria fagaduintei, Moise, alesul Domnului, conducea si o lupta, cu un popor inarmat. Iar in aceasta lupta, Domnul Dumnezeu i-a dat lui Moise un fel de regula despre cum trebuie sa procedeze si cu luptatorii cei fricosi. Ascultati ce spune Cuvantul lui Dumnezeu:Cand vei merge la razboi contra vrajmasilor tai, graia Domnul catre Moise la apropierea luptei, preotul sa vorbeasca poporului: Asculta, Israele! Voi astazi sunteti aproape de lupta contra vrajmasilor vostri. Sa nu vi se tulbure inima, fiti fara teama, nu va ingroziti dinaintea lor. Caci Domnul Dumnezeul vostru merge cu voi ca sa va mantuiasca. Iar mai marii ostirii sa vorbeasca apoi poporului si sa zica: Cine si-a zidit o casa noua, si n-a sezut inca in ea, sa plece acasa Cine si-a sadit o vie, si n-a mancat inca din ea, sa plece acasa Cine de curand s-a logodit cu o femeie sa plece si el acasa Mai marii ostirii sa vorbeasca apoi poporului si sa spuna: Cine e fricos si slab de inima sa plece si sa se intoarca acasa, ca sa nu moaie inima fratilor lui (Deut. 20, 1-8).
Ce mult spune acest loc din Biblie! Insusi Cuvantul lui Dumnezeu spune aici ca fricosii nu sunt pentru lupta si pentru armata. Sau, mai bine zis, erau scosi din armata ca unii ce numai incurcau si slabeau si pe ceilalti.
Dar locul acesta spune mai mult decat atat. El n-a fost numai o regula pentru un razboi din lume. Ci el spune ceva mai mult. Razboiul israelitenilor, in drum spre Canaan, era razboiul lui Dumnezeu. i tocmai pentru aceasta, Dumnezeu le cerea luptatorilor anumite conditii. Cei ce nu intruneau aceste conditii erau scutiti de armata sau, mai bine zis, erau scosi din armata.
In inteles duhovnicesc, aceste conditii ne privesc si pe noi. Caci razboiul israelitenilor pentru cucerirea Canaanului a fost o icoana, un simbol in care sa vedem razboiul nostru cel duhovnicesc ce trebuie sa-l purtam pentru Imparatia lui Dumnezeu, pentru Canaanul cel Ceresc.
Oastea Domnului inca este un astfel de razboi duhovnicesc. i noi ne-am angajat intr-o lupta sfanta pentru Imparatia lui Dumnezeu, pentru Canaanul cel Ceresc, pentru Patria noastra cea dulce de maine. Razboiul nostru este si razboiul lui Dumnezeu. Prin El, cu El si pentru El purtam acest razboi sfant. Iar razboiul nostru fiind razboiul Lui, trebuie sa intrunim si noi, luptatorii Lui, conditiile de la Deuteronom, capitolul 20.
Sa cercetam dar aceste conditii!Cei cu case noi, cu vii noi, cei curand logoditi erau trimisi acasa. Acestia ii inchipuie pe cei din Evanghelie care fusesera chemati la ospat; dar unul n-a venit fiindca tarina si-a cumparat, altul perechi de boi si-a cumparat, altul sotie si-a luat (Luca 14, 16 20).
Icoana aceasta ne spune lamurit: cei legati mai mult de lume decat de Dumnezeu n-au ce cauta in armata Domnului.
Cei ce iubesc mai mult lumea si cele lumesti decat sufletul si cele sufletesti n-au ce cauta in razboiul cel sfant.
Cei ce asculta mai mult de oameni decat de Dumnezeu (Fapte 5, 29) n-au ce cauta in ostirea Domnului; sa plece acasa!Cei ce cred ca pot iubi si lumea, si pe Dumnezeu, si pot sluji si lui Dumnezeu, si lui Mamo na, n-au ce cauta in razboiul cel sfant; sa plece acasa!Intre cei poftiti sa plece acasa din armata, Biblia ii pune si pe cei fricosi.
Cine este fricos si slab la inima sa plece acasa, ca sa nu moaie inima fratilor lui!Cine este fricos si slab la inima sa plece acasa si din razboiul Domnului! Caci cu fricosii nu se poate face nici un fel de razboi. Ei sunt o pacoste si pentru luptele cele duhovnicesti. Caci cum spune Biblia ...
Dar, mai presus de toate, fricosul nu face nici o isprava la armata. Un soldat, din firea lui, trebuie sa fie un om viteaz, un om fara frica si plin de curaj. Cand zicem soldat, langa el parca vedem indata curajul, vitejia. Un soldat fricos e ceva ridicol. E ceva de ras. Fricosul nu este pentru armata si nici armata pentru el.
La ostire, totul se lucreaza pentru a spori curajul si vitejia soldatilor; pentru a da patriei soldati gata sa-si dea oricand si viata in lupta pentru patrie. Pentru ca puterea unei armate o face curajul, indrazneala, vitejia si jertfelnicia soldatilor. Cu o armata de fricosi, de cand e lumea nu s-a castigat vreo batalie. i nici nu se va castiga.
Acest adevar e cunoscut de cand e lumea. Il aflam si in Biblie, spus intr-un chip foarte potrivit in cartile lui Moise.
In drumul spre Canaan, spre patria fagaduintei, Moise, alesul Domnului, conducea si o lupta, cu un popor inarmat. Iar in aceasta lupta, Domnul Dumnezeu i-a dat lui Moise un fel de regula despre cum trebuie sa procedeze si cu luptatorii cei fricosi. Ascultati ce spune Cuvantul lui Dumnezeu:Cand vei merge la razboi contra vrajmasilor tai, graia Domnul catre Moise la apropierea luptei, preotul sa vorbeasca poporului: Asculta, Israele! Voi astazi sunteti aproape de lupta contra vrajmasilor vostri. Sa nu vi se tulbure inima, fiti fara teama, nu va ingroziti dinaintea lor. Caci Domnul Dumnezeul vostru merge cu voi ca sa va mantuiasca. Iar mai marii ostirii sa vorbeasca apoi poporului si sa zica: Cine si-a zidit o casa noua, si n-a sezut inca in ea, sa plece acasa Cine si-a sadit o vie, si n-a mancat inca din ea, sa plece acasa Cine de curand s-a logodit cu o femeie sa plece si el acasa Mai marii ostirii sa vorbeasca apoi poporului si sa spuna: Cine e fricos si slab de inima sa plece si sa se intoarca acasa, ca sa nu moaie inima fratilor lui (Deut. 20, 1-8).
Ce mult spune acest loc din Biblie! Insusi Cuvantul lui Dumnezeu spune aici ca fricosii nu sunt pentru lupta si pentru armata. Sau, mai bine zis, erau scosi din armata ca unii ce numai incurcau si slabeau si pe ceilalti.
Dar locul acesta spune mai mult decat atat. El n-a fost numai o regula pentru un razboi din lume. Ci el spune ceva mai mult. Razboiul israelitenilor, in drum spre Canaan, era razboiul lui Dumnezeu. i tocmai pentru aceasta, Dumnezeu le cerea luptatorilor anumite conditii. Cei ce nu intruneau aceste conditii erau scutiti de armata sau, mai bine zis, erau scosi din armata.
In inteles duhovnicesc, aceste conditii ne privesc si pe noi. Caci razboiul israelitenilor pentru cucerirea Canaanului a fost o icoana, un simbol in care sa vedem razboiul nostru cel duhovnicesc ce trebuie sa-l purtam pentru Imparatia lui Dumnezeu, pentru Canaanul cel Ceresc.
Oastea Domnului inca este un astfel de razboi duhovnicesc. i noi ne-am angajat intr-o lupta sfanta pentru Imparatia lui Dumnezeu, pentru Canaanul cel Ceresc, pentru Patria noastra cea dulce de maine. Razboiul nostru este si razboiul lui Dumnezeu. Prin El, cu El si pentru El purtam acest razboi sfant. Iar razboiul nostru fiind razboiul Lui, trebuie sa intrunim si noi, luptatorii Lui, conditiile de la Deuteronom, capitolul 20.
Sa cercetam dar aceste conditii!Cei cu case noi, cu vii noi, cei curand logoditi erau trimisi acasa. Acestia ii inchipuie pe cei din Evanghelie care fusesera chemati la ospat; dar unul n-a venit fiindca tarina si-a cumparat, altul perechi de boi si-a cumparat, altul sotie si-a luat (Luca 14, 16 20).
Icoana aceasta ne spune lamurit: cei legati mai mult de lume decat de Dumnezeu n-au ce cauta in armata Domnului.
Cei ce iubesc mai mult lumea si cele lumesti decat sufletul si cele sufletesti n-au ce cauta in razboiul cel sfant.
Cei ce asculta mai mult de oameni decat de Dumnezeu (Fapte 5, 29) n-au ce cauta in ostirea Domnului; sa plece acasa!Cei ce cred ca pot iubi si lumea, si pe Dumnezeu, si pot sluji si lui Dumnezeu, si lui Mamo na, n-au ce cauta in razboiul cel sfant; sa plece acasa!Intre cei poftiti sa plece acasa din armata, Biblia ii pune si pe cei fricosi.
Cine este fricos si slab la inima sa plece acasa, ca sa nu moaie inima fratilor lui!Cine este fricos si slab la inima sa plece acasa si din razboiul Domnului! Caci cu fricosii nu se poate face nici un fel de razboi. Ei sunt o pacoste si pentru luptele cele duhovnicesti. Caci cum spune Biblia ...
