Condeiul nemuritor
Scrisul acesta a venit la Oastea Domnului odata cu Parintele Iosif. Iar Parintele a inceput a scrie cu dragoste si a sfarsit scriind cu sange. De atunci si pana astazi, scrisul dansului a trecut dincolo de memoria multor cititori si s-a intiparit pe inima, devenind credinta. Multi dintre noi datoram Parintelui fericirea intalnirii cu Hristos si lacrimile pocaintei, ce au inceput a curge dupa aceasta intalnire.
Ne-om aminti mereu, Parinte, de glasul si de scrisul tau,Caci el ne-a scos din calea mortii si ne-a adus la Dumnezeu La Oastea Domnului, cantarea aceasta rasuna parca cu mai mult dor, in acest Februarie al marilor plecari.
De curand, am citit un fragment dintr-o scriere a prozatorului Ion Agarbiceanu, care zice:Pentru a avea insa un folos adevarat din cetit nu e suficient sa ai dorinta, ci sa stii si ce sa citesti. Pentru ca nu tot ceea ce se pune in tipar, in forma, de carte sau gazeta, este litera de Evanghelie. i gazetele si cartile sunt asa cum le fac cei care le scriu. Unele sunt bune, altele sunt rele, unele sunt pline de invatatura, altele nu-ti folosesc la nimic, dimpotriva, te pot indruma pe carari primejdioase. () Avem azi mai multe gazete poporale bune pe care le cunoastem cu totii. Cea mai veche, Foaia Poporului , apoi Lumina Satelor de la Sibiu .
Unele sunt pline de invatatura, altele nu-ti folosesc la nimic si as adauga: si nu folosesc nimanui. Mi s-a confirmat adevarul acestor cuvinte, intr-o intamplare de data recenta.
Prin mainile mele au trecut multe carti. Multe...