Pregătiţi-vă inimile, mamă şi fiică!…
Acolo, la poala Crucii, le gasim in ceasul de cumplita incercare, cand si apostolii se imprastiara si se ascunsera de frica iudeilor. Ele I-au ramas credincioase pana la moarte. i dupa moarte [cea a Domnului], ele se prind sa duca miruri bine mirositoare ca sa unga trupul Domnului. In dimineata maretei zile a Invierii, femeile []Acolo, la poala Crucii, le gasim in ceasul de cumplita incercare, cand si apostolii se imprastiara si se ascunsera de frica iudeilor. Ele I-au ramas credincioase pana la moarte. i dupa moarte [cea a Domnului], ele se prind sa duca miruri bine mirositoare ca sa unga trupul Domnului. In dimineata maretei zile a Invierii, femeile sunt acelea care alearga intai la mormant. A lor a fost si rasplata de a vedea mai intai pe Mantuitorul inviat si de a putea duce solia sfanta tuturor celorlalti ca o pilda stralucitoare si un indemn pentru toate femeile, cum se pot ele face ostase ale lui Hristos.
Mai mult chiar decat barbatii, sunt chemate femeile sa ajute lucrul Domnului, in lume. Cu firea lor mai gingasa, cu simtamintele lor mai blande, cu dragostea lor mai calda, ele se potrivesc neasemanat mai bine ca sa intre in Oastea lui Hristos pentru a ajuta innoirea vietii religioase a neamului nostru. Ce nu poate face in lume o femeie cu bunatatea ei! Din cel mai darz si aspru barbat, sotia cuminte poate face un bun tovaras de viata. O mama religioasa si plina de dragoste catre copiii ei s-a bucurat intotdeauna de binecuvantarea fiilor ei. In framantarile cumplite ale vietii, in care barbatii isi pierd adeseori cumpatul si se invrajbesc, cat bine n-ar aduce femeile cu sfatul lor cumpatat, cu vorba lor domoala, cu dragostea lor de sotii credincioase. Se poate oare ca un barbat sa nu asculte cuvantul sotiei sale, chiar in treburile barbatesti de la comuna, de la biserica, de la orice alte indeletniciri, daca el stie ca ingerul pazitor al casei sale este un suflet al lui Dumnezeu?Daca astazi bantuie atatea rele si patimi in viata noastra, o pricina este si aceea ca femeile stau deoparte si nu vin cu prisosul credintei si al dragostei lor crestinesti ca sa aduca oloiul tamaduitor peste ranile pe care razboiul le-a taiat adanc in sufletele barbatilor.
Hristos va asteapta, bune femei, ca sa luati sarcina apostoliei Evangheliei Sale in lume. Marta va este pilda de harnicie in casa. Maria, indemn cum sa va asezati la picioarele Lui, ca sa va umpleti de darurile invataturilor Sale. Samariteanca de la fantana lui Iacov va arata cum trebuie sa va insufletiti pentru Hristos cand ati ajuns sa-L cunoasteti, ca sa aduceti la El lumea cum a adus si ea la Domnul o cetate intreaga. Canaaneanca va da o pilda cum sa apropiati pe copiii vostri de Hristos. Maria Magdalena va spune ca oricare dintre voi poate deveni o slujitoare aleasa, o ucenita a Domnului. Iara Tabita, cea plina de fapte bune si de milostenii ce facea, este un indemn statornic cum sa imbratisati grija pentru cei nevoiasi si amarati din jurul vostru. Indrazniti dar, asa va indeamna glasul Domnului: Indrazniti, Eu am biruit lumea! ( Lumina Satelor nr. 18, din 11 mai 192)De mare dar s-au invrednicit femeile! Lor li S-a aratat mai intai Hristos cel Inviat din morti. Aceasta cinste le-a venit, de altcum, ca un raspuns la credinta si statornicia ce le-au aratat ele in timpul rastignirii. Vai, ce lucru dureros s-a intamplat pe timpul rastignirii Domnului! Toti L-au parasit pe Domnul. Unii de frica, altii din nerecunostinta. De frica iudeilor fugisera si se ascunsesera pana si apostolii (afara de Ioan). Petru, cel care se lauda ca va ramane credincios chiar daca s-ar lepada toti, s-a lepadat de El, de frica unei slujnici.
Singure femeile s-au tinut pe urmele Domnului, cu statornicie, pana la sfarsit. Le vedem urmandu-L pe Domnul in drumul cel grozav al ocarilor si al batailor Le vedem plangand, la picioarele crucii, suferintele Domnului Le vedem coborand de pe cruce Preacurat Trupul Domnului si asezandu-L in mormant Le vedem asteptand Invierea Lui.
Trebuie sa ne dam seama ca n-a fost usoara aceasta statornicie de credinta a femeilor. Singura furia gloatei, ura iudeilor si zanganitul armelor soldatilor ar fi fost destul sa inspaimante inima si sufletul celor cateva femei neajutorate. Trebuie sa ne dam seama ca soldatii romani vor fi cautat sa departeze pe aceste femei din preajma Celui Osandit. Trebuie sa ne dam seama ca gloatele erau cuprinse de un fel de betie de ura, iar aceasta ura nu putea suferi plansul si lacrimile femeilorDar ele s-au alipit cu toata puterea lor de crucea rastignirii. Imbratisand crucea Domnului, bratele lor se prefacusera in brate de fier. Nici o putere din lume nu era in stare sa le smulga de langa crucea lui Iisus. Numai o sabie ce le-ar fi taiat mainile ar mai fi putut sa le smulga de langa crucea pe care suferea si murea Scumpul nostru MantuitorO, voi, binecuvantate Marii, credinciosii din toate timpurile va vor pastra o vesnica amintire si recunostinta pentru credinta si statornicia voastra, ca n-ati parasit pe Scumpul nostru Mantuitor in clipele cele mai grele. Dar credinta voastra trebuie sa ne fie noua si o predica miscatoare despre cum trebuie sa ne alipim de...
Mai mult chiar decat barbatii, sunt chemate femeile sa ajute lucrul Domnului, in lume. Cu firea lor mai gingasa, cu simtamintele lor mai blande, cu dragostea lor mai calda, ele se potrivesc neasemanat mai bine ca sa intre in Oastea lui Hristos pentru a ajuta innoirea vietii religioase a neamului nostru. Ce nu poate face in lume o femeie cu bunatatea ei! Din cel mai darz si aspru barbat, sotia cuminte poate face un bun tovaras de viata. O mama religioasa si plina de dragoste catre copiii ei s-a bucurat intotdeauna de binecuvantarea fiilor ei. In framantarile cumplite ale vietii, in care barbatii isi pierd adeseori cumpatul si se invrajbesc, cat bine n-ar aduce femeile cu sfatul lor cumpatat, cu vorba lor domoala, cu dragostea lor de sotii credincioase. Se poate oare ca un barbat sa nu asculte cuvantul sotiei sale, chiar in treburile barbatesti de la comuna, de la biserica, de la orice alte indeletniciri, daca el stie ca ingerul pazitor al casei sale este un suflet al lui Dumnezeu?Daca astazi bantuie atatea rele si patimi in viata noastra, o pricina este si aceea ca femeile stau deoparte si nu vin cu prisosul credintei si al dragostei lor crestinesti ca sa aduca oloiul tamaduitor peste ranile pe care razboiul le-a taiat adanc in sufletele barbatilor.
Hristos va asteapta, bune femei, ca sa luati sarcina apostoliei Evangheliei Sale in lume. Marta va este pilda de harnicie in casa. Maria, indemn cum sa va asezati la picioarele Lui, ca sa va umpleti de darurile invataturilor Sale. Samariteanca de la fantana lui Iacov va arata cum trebuie sa va insufletiti pentru Hristos cand ati ajuns sa-L cunoasteti, ca sa aduceti la El lumea cum a adus si ea la Domnul o cetate intreaga. Canaaneanca va da o pilda cum sa apropiati pe copiii vostri de Hristos. Maria Magdalena va spune ca oricare dintre voi poate deveni o slujitoare aleasa, o ucenita a Domnului. Iara Tabita, cea plina de fapte bune si de milostenii ce facea, este un indemn statornic cum sa imbratisati grija pentru cei nevoiasi si amarati din jurul vostru. Indrazniti dar, asa va indeamna glasul Domnului: Indrazniti, Eu am biruit lumea! ( Lumina Satelor nr. 18, din 11 mai 192)De mare dar s-au invrednicit femeile! Lor li S-a aratat mai intai Hristos cel Inviat din morti. Aceasta cinste le-a venit, de altcum, ca un raspuns la credinta si statornicia ce le-au aratat ele in timpul rastignirii. Vai, ce lucru dureros s-a intamplat pe timpul rastignirii Domnului! Toti L-au parasit pe Domnul. Unii de frica, altii din nerecunostinta. De frica iudeilor fugisera si se ascunsesera pana si apostolii (afara de Ioan). Petru, cel care se lauda ca va ramane credincios chiar daca s-ar lepada toti, s-a lepadat de El, de frica unei slujnici.
Singure femeile s-au tinut pe urmele Domnului, cu statornicie, pana la sfarsit. Le vedem urmandu-L pe Domnul in drumul cel grozav al ocarilor si al batailor Le vedem plangand, la picioarele crucii, suferintele Domnului Le vedem coborand de pe cruce Preacurat Trupul Domnului si asezandu-L in mormant Le vedem asteptand Invierea Lui.
Trebuie sa ne dam seama ca n-a fost usoara aceasta statornicie de credinta a femeilor. Singura furia gloatei, ura iudeilor si zanganitul armelor soldatilor ar fi fost destul sa inspaimante inima si sufletul celor cateva femei neajutorate. Trebuie sa ne dam seama ca soldatii romani vor fi cautat sa departeze pe aceste femei din preajma Celui Osandit. Trebuie sa ne dam seama ca gloatele erau cuprinse de un fel de betie de ura, iar aceasta ura nu putea suferi plansul si lacrimile femeilorDar ele s-au alipit cu toata puterea lor de crucea rastignirii. Imbratisand crucea Domnului, bratele lor se prefacusera in brate de fier. Nici o putere din lume nu era in stare sa le smulga de langa crucea lui Iisus. Numai o sabie ce le-ar fi taiat mainile ar mai fi putut sa le smulga de langa crucea pe care suferea si murea Scumpul nostru MantuitorO, voi, binecuvantate Marii, credinciosii din toate timpurile va vor pastra o vesnica amintire si recunostinta pentru credinta si statornicia voastra, ca n-ati parasit pe Scumpul nostru Mantuitor in clipele cele mai grele. Dar credinta voastra trebuie sa ne fie noua si o predica miscatoare despre cum trebuie sa ne alipim de...
