Vindecarea slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda sau Arătarea lucrării îngerești. A patra duminică după Sfintele Paști (Ioan 5, 1-15)
Daca primele trei duminici dupa Pasti se concentreaza asupra Invierii lui Hristos, dupa cum e firesc, ultimele trei se concentreaza asupra apei (1), pentru ca Biserica ne pregateste pentru Cincizecime, apa fiind unul dintre marile simboluri ale Duhului Sfant. Minunea de astazi este istorisita doar de Sf. Ioan. Domnul se afla la inceputul vietii sale []Daca primele trei duminici dupa Pasti se concentreaza asupra Invierii lui Hristos, dupa cum e firesc, ultimele trei se concentreaza asupra apei (1), pentru ca Biserica ne pregateste pentru Cincizecime, apa fiind unul dintre marile simboluri ale Duhului Sfant. Minunea de astazi este istorisita doar de Sf. Ioan.
Domnul se afla la inceputul vietii sale publice si urca la Ierusalim pentru o sarbatoare evreiasca, probabil cea a Pastelui. Cand se intra in Ierusalim pe la miazanoapte, venind dinspre Galileea, calea care duce la Templu trece pe langa o scaldatoare numita scaldatoarea oilor (2), care se gaseste chiar la nord fata de Templu, in locul numit Vitezda (3).
Hristos nu trece niciodata printr-un loc din intamplare: ci prin locuri in care era durere omeneasca si o dorinta de vindecare. Aceasta scaldatoare era intr-adevar vestita pentru ca apele ei erau cunoscute prin puterea lor vindecatoare si era inconjurata de cinci pridvoare , o constructie impunatoare sprijinita pe coloane, alcatuind o hala imensa care adapostea multimea care intra acolo de soare (sau de ploaie). Sub acest adapost se gasea o multime de bolnavi care nadajduiau sa afle vindecare. Sf. Ioan ne arata cum se petreceau lucrurile: din cand in cand, la vreme sorocita, apele se tulburau pentru ca un inger al lui Dumnezeu cobora, si primul care izbutea sa intre in aceasta apa vie era vindecat de orice boala ar fi fost tinut . Era un loc unde se faceau vindecari minunate, cum mai erau si altele in Imperiul Roman si in lumea antica. Este interesant de observat ca explicatia data de Sf. Ioan vine desigur de la Hristos insusi. Domnul ne arata lucrarea ingereasca: ingerii, slujitorii si vestitorii lui Dumnezeu, sunt mereu lucratori in lume. Ca si Domnul si Stapanul lor, Sfanta Treime, ei lucreaza fara incetare. Aici, bunaoara, lucrarea lor este vindecatoare. Lucrul este demn de luat in seama in legatura cu Cincizecimea: o apa care, in principiu, este statatoare, pentru ca nu se gaseste intr-un fluviu, si care incepe sa se tulbure dintr-o data, este o apa miscata de aer, adica o apa vie. Sunt doua simboluri ale Duhului Sfant, pentru ca aerul si apa nu pot fi prinse, ca si Duhul, si pentru ca sunt esentiale vietii, ca Duhul datator de viata. De altfel chiar aceasta este expresia folosita de Hristos pentru a vesti Duhul Sfant cand vorbeste cu femeia samarineanca (4). Duhul lucreaza in Casa milostivirii, adica in Biserica. El este cel care ne vindeca de toate bolile si neputintele noastre.
Un alt lucru demn de luat in seama este purtarea Domnului, care lucreaza in deplina libertate, in afara oricaror conventii si stereotipuri. Se gaseste, El ziditorul a toate, in sanul acestei multimi de bolnavi, care simbolizeaza omenirea sortita mortii. Iar in aceasta multime, a vazut un om. Acest om este slabanog, paralitic de 38 de ani, ceea ce e groaznic. Paralizia reduce omul la o neputinta totala, la o dependenta completa: este o imagine impresionanta a lucrarii demonilor care micsoreaza omul si il reduc la nimic. Hristos a vazut ca acest om nu putea, cu de la sine putere, sa atinga apa vindecatoare. Atunci apa vine pana la el, in persoana lui Hristos. Fiecare bolnav din lume isi poate spune: poate ca Dumnezeu va iesi in calea mea: ma va vedea si Se va milostivi de mine.
Dar Domnul ne da o alta invatatura in felul de a se purta cu cel bolnav, cu aceasta persoana suferinda. Ii spune un cuvant care ne uimeste: voiesti sa te faci sanatos ? Sa nu ne inselam: nu e vorba de o formula de politete sau de convenienta. Toti bolnavii adunati in jurul acestei scaldatori voiau sa fie vindecati. Dar cuvantul lui Hristos are o cu totul alta dimensiune. Este un cuvant teologic: cuvantul...
Domnul se afla la inceputul vietii sale publice si urca la Ierusalim pentru o sarbatoare evreiasca, probabil cea a Pastelui. Cand se intra in Ierusalim pe la miazanoapte, venind dinspre Galileea, calea care duce la Templu trece pe langa o scaldatoare numita scaldatoarea oilor (2), care se gaseste chiar la nord fata de Templu, in locul numit Vitezda (3).
Hristos nu trece niciodata printr-un loc din intamplare: ci prin locuri in care era durere omeneasca si o dorinta de vindecare. Aceasta scaldatoare era intr-adevar vestita pentru ca apele ei erau cunoscute prin puterea lor vindecatoare si era inconjurata de cinci pridvoare , o constructie impunatoare sprijinita pe coloane, alcatuind o hala imensa care adapostea multimea care intra acolo de soare (sau de ploaie). Sub acest adapost se gasea o multime de bolnavi care nadajduiau sa afle vindecare. Sf. Ioan ne arata cum se petreceau lucrurile: din cand in cand, la vreme sorocita, apele se tulburau pentru ca un inger al lui Dumnezeu cobora, si primul care izbutea sa intre in aceasta apa vie era vindecat de orice boala ar fi fost tinut . Era un loc unde se faceau vindecari minunate, cum mai erau si altele in Imperiul Roman si in lumea antica. Este interesant de observat ca explicatia data de Sf. Ioan vine desigur de la Hristos insusi. Domnul ne arata lucrarea ingereasca: ingerii, slujitorii si vestitorii lui Dumnezeu, sunt mereu lucratori in lume. Ca si Domnul si Stapanul lor, Sfanta Treime, ei lucreaza fara incetare. Aici, bunaoara, lucrarea lor este vindecatoare. Lucrul este demn de luat in seama in legatura cu Cincizecimea: o apa care, in principiu, este statatoare, pentru ca nu se gaseste intr-un fluviu, si care incepe sa se tulbure dintr-o data, este o apa miscata de aer, adica o apa vie. Sunt doua simboluri ale Duhului Sfant, pentru ca aerul si apa nu pot fi prinse, ca si Duhul, si pentru ca sunt esentiale vietii, ca Duhul datator de viata. De altfel chiar aceasta este expresia folosita de Hristos pentru a vesti Duhul Sfant cand vorbeste cu femeia samarineanca (4). Duhul lucreaza in Casa milostivirii, adica in Biserica. El este cel care ne vindeca de toate bolile si neputintele noastre.
Un alt lucru demn de luat in seama este purtarea Domnului, care lucreaza in deplina libertate, in afara oricaror conventii si stereotipuri. Se gaseste, El ziditorul a toate, in sanul acestei multimi de bolnavi, care simbolizeaza omenirea sortita mortii. Iar in aceasta multime, a vazut un om. Acest om este slabanog, paralitic de 38 de ani, ceea ce e groaznic. Paralizia reduce omul la o neputinta totala, la o dependenta completa: este o imagine impresionanta a lucrarii demonilor care micsoreaza omul si il reduc la nimic. Hristos a vazut ca acest om nu putea, cu de la sine putere, sa atinga apa vindecatoare. Atunci apa vine pana la el, in persoana lui Hristos. Fiecare bolnav din lume isi poate spune: poate ca Dumnezeu va iesi in calea mea: ma va vedea si Se va milostivi de mine.
Dar Domnul ne da o alta invatatura in felul de a se purta cu cel bolnav, cu aceasta persoana suferinda. Ii spune un cuvant care ne uimeste: voiesti sa te faci sanatos ? Sa nu ne inselam: nu e vorba de o formula de politete sau de convenienta. Toti bolnavii adunati in jurul acestei scaldatori voiau sa fie vindecati. Dar cuvantul lui Hristos are o cu totul alta dimensiune. Este un cuvant teologic: cuvantul...
