Inteleptul Solomon zice la paremii: Cei lipsiti de pov tuitori cad ca frunzele, iar mantuirea se s varseste cu mult povat . Vedeti fratilor, puterea cuvantului? Vedeti ce ne invat dumnezeiasca Scriptur ? Ne sf tuieste s nu n d jduim in noi insine, nici s nu ne socotim intelepti, s nu credem c ne putem chivernisi f r ajutor; c dup Dumnezeu, []Inteleptul Solomon zice la paremii: Cei lipsiti de pov tuitori cad ca frunzele, iar mantuirea se s varseste cu mult povat . Vedeti fratilor, puterea cuvantului? Vedeti ce ne invat dumnezeiasca Scriptur ? Ne sf tuieste s nu n d jduim in noi insine, nici s nu ne socotim intelepti, s nu credem c ne putem chivernisi f r ajutor; c dup Dumnezeu, negresit avem trebuint de pov tuitor, care s ne poarte de grij si s ne chiverniseasc . Nu sunt mai tic losi, nici mai lesne porniti spre c dere decat aceia care nu au pe nimeni ca s -i pov tuiasc pe calea lui Dumnezeu; de aceea cei lipsiti de chivernisitori cad ca frunzele. La inceput, frunza este verde si frumoas , apoi se usuc putin cate putin si cade si este c lcat de picioarele oamenilor. Asa este si omul care nu este pov tuit de cineva. La inceput are ravn spre post si priveghere, spre sih strie si spre alte bun t ti, apoi, putin cate putin, potolindu-se acea c ldur si neavand pe cineva ca s -l sf tuiasc , s -i atate fierbinteala, pe neobservate se stinge de tot si din ravn c zand in trand vie se face rob vr jmasilor s i, care-si bat joc de dansul dup cum le este voia. Iar pentru cei ce au la cine n zui ca s -si spun gandurile, s -si m rturiseasc faptele, s -si arate toate lucrurile si s primeasc sf tuire, zice: Mantuirea se s varseste cu mult sfat. Nu zice s se sf tuiasc cu multi, ci ca la toate lucrurile se cade s se sf tuiasc . Ins de la inceput se ia sfat, in care are credint si incredere. S nu spun numai unele, iar pe altele s le t inuiasc , ci pe toate s le m rturiseasc si pentru toate s se sf tuiasc . Unora ca acestora, mantuirea se s varseste intru mare sfat. De nu v va spune cineva toate gandurile sale si mai ales de nu va descoperi deprinderea cea rea si stramba sa alc tuire, diavolul, afland intr-insul vreo voie ascuns , vreun dreptar de viat de sine izvodit, unindu-se cu acesta, il stric des varsit. C ci diavolul cand vede pe cineva, c de sine nu voieste s p c tuiasc , nici nu are pornire fireasca s cread c face vreun r u, ca la acea pornire s adauge si el indemn spre p cat, nici el nu-l sup r sau sileste c tre cele ce omul nu are pornire. Nu-i zice adic , du-te de curveste, nici mergi de fur , daca pricepe c omul nu vrea si nu primeste s le fac ; c nu-si bate capul diavolul s ne indemne spre cele ce nu vrem. Dar dac afl vreo voie de a noastr , inclinat spre p cat, sau vreo randuial de sine intru noi, cu aceasta ne strica, g sind cale usoar . De aceea se zice: Vicleanul atunci face r u, cand se va alc tui cu indreptarea noastr . Diavolul este viclean si atunci face r u cand se uneste cu indreptarea noastr ; fiindc atunci sporeste mai mult, atunci mai r u stric , atunci lucreaz cu mai mult prisosire. Fiindc de suntem st paniti de voia noastr si urmam indrept rilor noastre, si r ul pe care-l facem il socotim drept lucru bun. Astfel, ne primejduim, f r s ne d m seama c ne stric m, pentru c nu pricepem nici voia lui Dumnezeu si nici nu voim a cerceta s o aflam, deoarece ne incredem in noi insine si urm m voii noastre. De aceea, zicea p rintele Pimen, c voia noastr este zid de aram intre noi si Dumnezeu. Pricepeti puterea cuvantului? i iar si a ad ugat: Voia noastr este o piatr ce se impotriveste voii lui Dumnezeu. De se va lep da omul de aceast voie, poate zice si el: intru Dumnezeul meu voi trece peste zid. Dumnezeul meu, f r prihan e calea ta! Foarte minunat a zis! C ci dac am trecut peste acel zid de aram al voii noastre, precum a zis sfantul Pimen, atunci vedem c nu are prihan calea lui Dumnezeu. Apoi b tranul zice si pentru indreptare: Cand se va uni indreptarea cu voia noastr , atunci omul se ind r tniceste cu totul. O, ce minunat alc tuire au cuvintele sfintilor! Moarte v dit este insotirea voii cu indreptarea, mare primejdie, mare cutremur! Acel tic los piere des varsit! C ci cine il poate face s cread c un altul stie mai bine folosul s u? Atunci cu totul se robeste si urmeaz gandului s u si asa diavolul il surp . De aceea, zice c vicleanul arunci face r u, cand se alc tuieste cu indreptarea noastr . Diavolul ur ste glasul sf tuirii. Nu numai sfatul il ur ste dar nici insusi glasul sf tuirii nu-l poate suferi. Chiar inainte de a incepe a face ceva din lucrul intrebat, chiar inainte de a vedea vr jmasul de p zesti sau nu ceea ce ai auzit, ur ste ins si intrebarea ce o faci pentru folosul t u. De ce oare nu sufer nici sunetul intreb rii? Fiindc stie c prin intrebare si prin cercetare se v desc mestesugirile lui; de aceea se intristeaz mai mult decat orice cand i se descoper vicleniile, pentru c nu mai poate s insele dup cum pofteste, fiindc cu intrebarea se indrepteaz sufletul. M rturisindu-ti adesea toate gandurile, afli de la cel mai iscusit care stie: aceasta s-o faci, iar aceasta nu; aceasta este rea, iar aceasta este bun ; aceasta este indreptare, iar aceea voie. Auzi de asemenea: acum nu e vreme pentru cutare lucru; alta data: acum e vreme potrivit . Iar diavolul nu g seste vreme s te strice sau s te prind in curs , c ci te vede pururi pov tuit de altul, fiind din toate p rtile int rit. Asa se s varseste, precum am zis, mantuirea, cu mare sfat. Pe cat de mult vicleanul nu voieste si ur ste sfatul, pentru c pofteste s fac r u, pe atat se bucur de cei ce n-au pov tuire. Pentru ce? Pentru c asemenea frunzelor cad. Vicleanul iubea pe acel frate despre care zicea p rintele Macarie: Am un frate, care cand m vede, se intoarce ca un vartej. Pe unii ca acestia ii iubeste, de unii ca acestia se bucur totdeauna, care nu au nici un pov tuitor, care nu intreab pe cel ce poate dup Dumnezeu s le ajute si sa-i indrepteze. Dar oare diavolul acela pe care l-a v zut sfantul c purta cu el in tigvulite, tot felul de ierburi, nu cerca si pe ceilalti frati? Nu putea s insele pe altii, c fiecare dintre ei, cunoscand viclesugul lui, alerga la duhovnic si-si m rturisea cugetele si afla ajutor in vremea ispitei. Pentru aceea nu putea s -i biruiasc . Numai pe cel tic los, pe care il g sea urmand voii lui si gol de sf tuire pentru c de la nimeni nu vrea s ceara ajutor il batjocorea si se intorcea diavolul de la dansul multumit, blestemand pe ceilalti. Dup ce a spus sfantului Macarie aceasta, si cercetand sfantul, a aflat numele fratelui, a alergat la el si a aflat c acesta era pricina pierz rii lui, c nu voia s se spovedeasc . Nu avea obiceiul s -si spun cugetele lui, de aceea se intorcea ca un vartej pentru c vr jmasul il intorcea ori unde voia. Intrebandu-l sfantul b tran: Cum petreci frate? i-a r spuns: bine p rinte, cu rug ciunile tale. i iar si zicandu-i b tranul: nu te sup r gandurile? A r spuns: pan acum, sunt bine! i nu voia s m rturiseasc , pan ce sfantul pe ocolite l-a f cut s -si spun ...