Ii multumim lui Dumnezeu ca ne aflam aici, in Casa Lui, caci unde in alta parte ne-am simti noi mai bine? Cand intelegeam pe Hristos in felul lumii, intelegeam si Biserica si trairea noastra in Biserica tot in felul lumii. Consideram ca putem sa ducem o existenta dubla. Acum, nu, caci intelegem ca toata viata []Ii multumim lui Dumnezeu ca ne aflam aici, in Casa Lui, caci unde in alta parte ne-am simti noi mai bine? Cand intelegeam pe Hristos in felul lumii, intelegeam si Biserica si trairea noastra in Biserica tot in felul lumii. Consideram ca putem sa ducem o existenta dubla. Acum, nu, caci intelegem ca toata viata noastra trebuie sa I-o dam lui Hristos. Nu ni se cere nici un sfert, nici jumatate, nici trei sferturi, ci toata, in intregime. Pentru ca Mantuitorul n-a adus o jumatate de jertfa, sau sferturi de jertfa, ci S-a dat cu totul, pentru ca noi sa putem fi mantuiti si sa-I putem astazi inalta o cantare noua.

Ce bucurie mare avem, ca vedem aici atatia tineri! De fapt, intalnirea noastra ii are in vedere pe tinerii din Oaste. Noi suntem siguri ca multi dintre cei care nu sunt aici se afla acum in rugaciune si deci sunt impreuna cu noi; ardem intr-o flacara curata si unica, pe care vrem s-o intretinem, nu cu energii pamantesti, ci cu focul Duhului Sfant.

Am auzit lucruri minunate astazi si ne bucuram ca tinerii nostri incep sa cerceteze Cuvantul lui Dumnezeu, incep sa-si modeleze viata dupa Acesta, in asa fel, incat sa ajunga la starea de barbatie in Hristos. A fi barbat in Hristos caci in Hristos nu este nici femeie, nici barbat, ci omul ou, rascumparat prin Sangele Sau inseamna a putea da un raspuns la toate problemele vietii, la toate provocarile lumii contemporane, de pe pozitiile Evangheliei, de pe pozitiile Golgotei. Noi vedem acum viata de pe culmea aceasta inalta pe care s-a inaltat Crucea lui Iisus Hristos. De aici ne vine noua toata puterea, toata intelegerea, intruca Iisus Hristos este pentru noi nu numai Mielul Ce S-a jertfit, ci este si Mielul Care a inviat, spre a ne da viata si nu oricum, ci din belsug.

Budismul, de exemplu, ofera credinciosilor sai nu viata vesnica, ci nefiinta. Dupa ce sufletul omului parcurge toata roata existentelor spre a-si ispasi pacatele, printr-o succesiune de reincarnari ce fac zadarnica Jertfa lui Hristos, sfarseste in nefiinta, in increat, ca si cum asta ar fi fericirea cea mai mare sa nu existi. Ori inexistenta, nefiinta il are drept parinte pe diavolul, tatal neantizarii, care lupta impotriva vietii. i, fac o paranteza, cat de absurd ne apar acele anunturi mortuare, in ziare, unde scrie despre cutare sau cutare ca a trecut in nefiinta . Aceia numai crestini nu mai sunt! Probabil, din nestiinta spun aceasta, nu din convingere. Ar trebui sa le aratam adevarul semenilor nostri si sub acest aspect.

Ne pare bine ca tinerii nostri incep sa-si gaseasca placere in Casa Domnului, in invatatura Sfintei Scripturi, in invataturile ce ne fac sa intelegem mai bine Sfintele Scripturi. ()Daca ne-am inchipui lumea aceasta o mare imensa, care trece dincolo de linia orizontului, iar pe marea aceasta am vedea multe corabii crestine, ar trebui sa cercetam cine este la carma acestor corabii. Iata ca pe marea aceasta e si corabia numita Ortodoxia. Cine se afla la carma? Se afla Iisus Hristos cel Euharistic si Iisus Hristos Cuvantul. Iar in corabie se mai afla Maica Domnului, cei doisprezece Apostoli, martirii, mucenicii din toate timpurile si, ca niste nevrednici, suntem si noi acolo. Prin mila si indurarea lui Dumnezeu, am fost pescuiti si noi din marea faradelegilor si a pacatelor, unde eram amenintati sa ne scufundam pentru totdeauna; ni s-a intins mana, fiind scosi in ultima clipa si adusi la viata.

Aceasta este corabia cu care noi mergem spre limanul cel ceresc. Sunt si alte corabii in care Se afla numai Iisus singur. Acolo nu vezi nici pe Maica Domnului, nici pe Apostolii nici pe Sfintii din toate timpurile In schimb, ii vezi numai pe dumnealor, crestinii care se considera mantuiti direct, fara ajutorul altcuiva, caci pe Maica Domnului si pe Sfinti i-au aruncat peste bord si au ramas numai ei cu Domnul Iisus. Nu stiu daca acesta este Iisus cel intreg, Iisus cel Adevarat. Pentru ca noi nu-L vedem pe Mantuitorul in activitatea Sa decat impreuna cu Maica Sa si cu ucenicii Sai. Chiar daca nu se vorbeste mereu in Evanghelie despre Maica Domnului. Pentru ca Maica Domnului statea retrasa in smerenie. Ea privea la Mantuitorul, din margini de norod si, plangand, Ii multumea Tatalui Ceresc ca, prin Fiul pe Care L-a adus pe lume, prin Cuvantul Intrupat, El Isi implineste misiunea si ca ceea ce auzea ea si strangea in inima ei prindea viata prin Fiul; ca se vestea saracilor Evanghelia si ca Iisus Mantuitorul a intrat in misiunea Lui pe care o va duce pana la capat. Chiar si cand se afla pe Golgota, ea stia ca toate se vor implini dupa cum i-a spus Fiul ei si Mantuitorul nostru, Iisus Hristos.

Iata de ce consideram Traditia noastra o invatatura trecuta prin sita a doua mii de ani.

Daca intoarcem filele Scripturii si ne ducem la Cartea lui Moise, la Geneza si la celelalte carti, observam ca, la un moment dat, Moise se afla pe munte. Patruzeci de zile a stat el acolo, pentru ca Dumnezeu ii dadea Legea pe care trebuia s-o duca poporului evreu si dupa care el trebuia sa-si calauzeasca viata. I-a dat Tablele Legii. Patruzeci de zile l-a invatat pe Moise cum sa organizeze Templul si toate cate sunt acolo. Pana si masuratorile erau exacte, date, nu de oameni, ci de Dumnezeu lui Moise.

Mantuitorul a venit intr-o putere mai mare decat a lui Moise, nu pentru a desfiinta Legea, ci spre a o implini, la un nivel superior, tocmai prin implinirea Legii celei Noi. Ei, bine, si Mantuitorul sta patruzeci de zile pe munte, cu ucenicii. Se intalneste cu ei si ii invata cum sa organizeze Biserica. Deci ceea ce avem noi astazi nu este de natura omeneasca. ()Da, dragi tineri, aceasta invatatura v-o aducem noi, caci si noi am primit-o, la randul nostru, de la altii mai mari decat noi, iar sirul celor care au predat solia merge mai departe. Primul a predat-o Mantuitorul Apostolilor; Apostolii au predat-o ucenicilor si, asa mai departe, pana ce, astazi, ea ne vine de aici, din Sfantul Altar, unde se afla in Trupul si Sangele Domnului Iisus cel Euharistic; si in Iisus Hristos-Cuvantul Sfanta Scriptura! Acestea doua sunt acolo. Noi le avem. Sigur ca a fost o perioada destul de lunga, in istoria Bisericii noastre, cand, mai mult, Iisus Hristos cel Euharistic era prezentat poporului. Iar Iisus-Cuvantul era o Carte ce statea inchisa si n-avea voie sa puna nimeni mana pe ea, ca si cum am fi trait pe vremea lui Moise, cand apropierea de Muntele Legii insemna moarte.

Pe Muntele Fericirilor, n-au mai fost nici tunete, nici fulgere, ci s-a spus: Ferice! Veniti! Numai indemnuri de a ne apropia de Iisus Hristos, de a ne apropia de Cuvantul Sau, de-a ne apropia de Trupul si Sangele Sau.

Au trecut secole, in care nu s-au rostit predici la noi, decat foarte rar. Nu e timpul acum sa facem istoria predicii la romani. Dar am observat ca a trecut mult pana ce Iisus Hristos-Cuvantul sa fie dat...