Doamne, sunt un mugur viuintre-un leagan si-un sicriu,intre-o cruce si-un altar,intre-un zbucium si un har.

Cum m-as creste, sa ma tinintr-un nesfarsit senin,dar sunt pus ca sa ma coccand in gheata, cand in foc,cand sub cer, cand sub pamant,pentru rodul cel mai sfant. Cum m-as strange si n-am cum,si din stare, si din drum,si din umblet, []Doamne, sunt un mugur viuintre-un leagan si-un sicriu,intre-o cruce si-un altar,intre-un zbucium si un har.

Cum m-as creste, sa ma tinintr-un nesfarsit senin,dar sunt pus ca sa ma coccand in gheata, cand in foc,cand sub cer, cand sub pamant,pentru rodul cel mai sfant.

Cum m-as strange si n-am cum,si din stare, si din drum,si din umblet, si din zbor,si din cantec, si din dor;ci doar soarele ce nu-im-ar cuprinde, sa ma suipeste vant si peste nor,peste cerul tuturor,peste gheata, peste foc,catre-o stare, catre-un locdupa care ma intindde pe cand sunt nefiind,dupa care insetezpana unde-o sa-nviez,ca sa-I fiu ce-am mai ramasdupa drum si dupa ceas,dupa tot ce e si nu-i:un rod dulce-n Mana Lui.

TRAIAN DORZ din Cantari de Sus , editia a II-aEditura Oastea Domnului, Sibiu, 2014