O prajitura care a aparut in patria patiseriei rafinate, mai precis in regiunea Limousin, renumita pentru nenumaratele livezi de ciresi. Iata de ce, pentru traditionalisti, aceasta prajitura trebuie facuta neaparat cu cirese, dar cei mai inventivi patisieri, o fac si cu: visine, afine, mure, struguri, mere, sau pere...

Daca la inceput, aceasta prajitura, ca o clatita mare cu fructe, era gasita mai ales pe mesele de provincie, acum ea se gaseste in meniurile tuturor patiseriilor, chiar a acelora cu nume ilustre.

Vreau sa mai precizez faptul ca in reteta originala, ciresele din prajitura erau cu samburi, pentru ca dadeau aluatului care statea in cuptor o aroma speciala. Totusi, chefii renumiti nu mai mentioneaza acest lucru, pentru ca toata lumea a fost de acord ca nu e bine (nici placut) sa gasesti samburi in prajitura...

Am gasit in urma cu cativa ani reteta originala si am preparat aceasta prajitura de mai multe ori, cu amendamentele pe care le-am adus, de-a lungul timpului, in functie de gusturile mele. Am incercat sa inlocuiesc, ca in retetele bune, gustul samburilor cu lichiorul de cirese (kirsh) sau cu coniac in care am lasat fructele sa se imbibe si mai nou, am adaugat agenti de crestere a aluatului, pentru ca asa mi se pare mai bine. De asemenea, am folosit ca aroma si esenta de migdale, pentru gustul de sambure.

Iar rezultatul acestor experiente culinare mi s-a parut incurajator...

Prajitura se poate face cu cirese/visine proaspete, conservate cu aspirina, sau din compot.

Ingredientele de mai jos sunt pentru o tava medie, cu diametrul de 20 cm.

Visinele se scot din borcan, se scurg de sirop si se tin timp de o ora in kirsch (ciresata) sau coniac. Daca folositi visine proaspete, trebuie sa le scoateti samburii mai intai, dupa care le veti tine, tot asa, in lichior de cirese, sau in coniac. In acest ultim caz, va trebui sa presarati zahar peste fructe, dupa ce le veti pune in tava.

Se unge cu unt tava de copt si se distribuie uniform in ea, pe toata suprafata, visinele imbibate cu ciresata.

Se amesteca faina cu: sarea, praful de copt si bicarbonatul de sodiu, se adauga zaharul si vanilia, apoi ouale si untul, iar in final, laptele, putin cate putin, mixand intruna, ca sa nu se formeze cocoloase. Rezulta un aluat lichid de consistenta aceluia pentru clatite. Se adauga esenta de migdale si coaja de lamaie razuita, se mixeaza pentru omogenizare si se toarna in tava, peste visine.

Se da tava la cuptorul incins in prealabil, la foc mediu si cand aluatul se rumeneste frumos, se scoate din cuptor. Prajitura se pudreaza cu zahar farin si se serveste calduta.

Scoateti samburii din visine/cirese si tineti-le timp de o ora in lichior de cirese/coniac. Daca folositi visine/cirese proaspete, va trebui sa le presarati cu zahar tos (eventual brun) dupa ce le veti pune in tava, intrucat s-ar putea sa nu fie suficient de dulci, ci prea acrisoare. Desi in unele retete scrie ca se adauga in tava si zeama ramasa de la macerat, mie mi se pare ca astfel se subtiaza prea mult aluatul si prajitura se va coace mai greu. Am observat ca visinele/ciresele retin, oricum, suficient alcool, la macerare. Gratie agentilor de crestere (in cantitate mica), prajitura este mai pufoasa si mai buna. Prajitura se poate servi calduta.