Provocarea GastroArtIncep prin a multumi amfitrionului acestui concurs incitant pentru ideea de a scoate oarecum din uitare, savarinele de altadata. Imi doresc de mult timp sa fac savarine, nu neaparat de dragul lor, ci pentru a experimenta cat mai multe creatii culinare franceze. Preocuparea aceasta o am cu mult inainte de a posta pe acest site articolul despre aceasta prajitura, care este, de fapt, poloneza si care s-a raspandit in intreaga lume. (https://www.retete/articole/istoria-fascinanta-a-patiseriei-franceze-4-baba-cu-rom-83082.html)Cu aceasta ocazie am bifat o noua experienta culinara, ce mi-a umplut sufletul de bucurie... Am facut o savarina uriasa, ceea ce se numeste Baba au rhum in franceza. Am urmat o reteta pe care o am de mult, dar care se aseamana cu cea din provocare. Pentru ca aluatul dospit imi da uneori arsuri la stomac, il prefer pe acesta, care fiind mai usor si pufos se imbiba de minune cu siropul de rom, turnat din abundenta. Am optat sa ornez savarina cu peltea de gutui si zahar pudra, pentru ca am vrut sa evit, pe vremea asta calda, riscul alterarii friscai. Iar cu pelteaua de gutui, savarina mea arata foarte bine si are un gust minunat, pentru ca am insiropat-o bine, fara retineri. In fapt, la origine, savarina nu era decat o prajitura veche, insiropata...
Pentru ornarea cu peltea de gutui am apelat la rezerva mea de anul trecut: https://www.retete/retete/peltea-de-gutui-84493.htmlSe separa cu atentie albusurile de galbenusuri si se mixeaza cu un praf de sare, pana ce cresc in volum. Se adauga treptat, zaharul tos si vanilia, mixand permanent compozitia, dupa care se adauga pe rand, unul cate unul, galbenusurile. La urma se adauga pesmetul, mixand intruna, pentru omogenizarea compozitiei.
Se unge forma de copt cu unt si se tapeteaza cu faina alba. Se toarna compozitia in forma si se da la cuptorul preincalzit, la temperatura medie, pana ce se rumeneste frumos si uniform. Se lasa sa se raceasca in cuptorul oprit, cu usa deschisa.
In timp ce se coace savarina, se prepara siropul. Se pun la fiert: apa, zaharul si pastaia de vanilie sectionata. Cand siropul se leaga bine, se opreste focul si se lasa la racorit.
Cand siropul s-a racorit, se scoate pastaia de vanilie si se adauga esenta de rom, amestecand pentru omogenizare.
Cand savarina s-a racit, se insiropeaza cu toata cantitatea de sirop pregatita si se decoreaza cu peltea de gutui, zahar pudra, frisca...
Se tine la frigider pana ce se termina.
Separati cu atentie albusurile de galbenusuri, daca vreti sa se mixeze bine.
Daca respectati reteta, etapele si timpii de actionare (mixare permanenta) blatul va creste foarte frumos, fara agenti de crestere.
Ungeti bine forma de copt cu unt si tapetati-o cu faina, ca sa puteti desprinde usor blatul.
Lasati savarina sa se raceasca in forma, inainte de a o scoate, cu grija si rabdare.
Legati bine siropul, altminteri, savarina va fi apoasa, in loc sa fie insiropata.
Nu adaugati esenta de rom, decat dupa ce siropul s-a racit.
Insiropati bine savarina. Acesta este secretul ei.
