Clatitele isi au originea in Bretagne, o regiune din nord-vestul Frantei, unde sunt servite in mod traditional cu vin de cedru. Ele au devenit cunoscute in toata lumea datorita modului simplu de preparare, dar mai ales datorita gustului deosebit de bun dat de foaia subtire umpluta cu diferite compozitii, dulci sau sarate.
In traditia populara franceza, pe 2 februarie, ziua Binecuvantarii Sf. Maria, se servesc clatite oaspetilor. Aceasta zi a ramas cunoscuta drept ziua clatitelor si se spune ca, daca poti prinde o clatita in tigaia pe care o tii cu mana stanga dupa ce ai aruncat-o in aer si cu mana dreapta, in acelasi timp tii un banut de aur, te vei imbogati.
Ouale se bat cu un tel impreuna cu zaharul, sarea si zaharul vanilat. Se cerne faina si se amesteca cu praful de copt. Se dizolva intr-un bol faina cu apa minerala si se pune peste compozitia de oua. Apoi se adauga usor laptele si 2 linguri de ulei (adaugati lapte cat credeti de cuviinta). Se face compozitia putin mai groasa decat pentru clatitele obisnuite. Apoi se unge cu putin ulei tigaia de clatite, se pune pe foc si dupa ce s-a incins bine se toarna cu un polonic aluatul de clatite. Se roteste usor tigaia astfel incat aluatul sa cuprida tot spatiul, se lasa clatita sa se rumeneasca si se intoarce pe partea cealalta. Se rastoarna clatita pe o farfurie si se procedeaza la fel cu intregul aluat pana cand se termina. Eu din aceasta compozitie am facut 14 clatite (depinde de cat de mare este tigaia in care le faceti). O parte din clatite le-am asezat sub forma de turn si le-am uns cu crema nutella iar altele le-am umplut pe fiecare in parte cu gem de capsuni si crema nutella. Apoi le-am pudrat cu zahar pudra.
Pofta buna!
