Pentru mine, pizza al tonno a insemnat multi ani de zile blat, ton, masline, ceapa si cascaval. Asa am vazut la pizzerie si asa am preparat-o si eu in casa. De data aceasta, pentru ca spiritele savante ma bantuie in continuare :), am decis sa experimentez arome noi, si am adaugat in aceasta pizza mai multe ingrediente. Bogatia de arome s-a revarsat peste papilele gustative ca un val cuceritor. Daca va plac toate aceste ingrediente, va propun sa le combinati, efectul e fantastic.

Drojdia am amestecat-o cu zaharul si am lasat-o 1 minut sa se lichefieze, timp in care am incalzit apa. Am turnat apa calda peste drojdie, am presarat o lingurita de faina si am lasat circa 30 de minute, acoperit, la loc cald.

Intr-un bol incapator am pus 400 g faina si am facut in mijlocul ei o adancitura in care am turnat drojdia dospita. Am amestecat, luand faina de pe margine, pana cand am incorporat toata faina. Am adaugat 40 ml ulei si am framantat pana s-a incorporat tot uleiul. Am lasat aluatul la dospit, acoperit cu o coala de hartie si deasupra un prosop, la caldura, pana cand si-a dublat volumul (circa 30 minute). In acest timp am deschis cuptorul, ca sa se incinga. Am luat din aluat (nu l-am mai framantat) si l-am intins cu ajutorul palmei, in tava unsa cu 1 lingura de ulei (pe baza si pe pereti) si pudrata cu faina, in strat de grosime egala, insistand la margini. Aluatul meu pentru pizza e moale, elastic si matasos. Am uns aluatul cu 2 linguri de sos, am pus tonul maruntit, felii de rosii, boabe de porumb, ardei, firele tocate de chives, mozzarella, masline, am presarat cascaval razuit si am introdus tava la cuptor, pentru circa 40 minute, la foc moderat.

Cealalta jumatate de aluat am pregatit-o in acelasi fel, in ultimele minute inainte sa se coaca prima pizza, in asa fel incat, atunci cand am scos-o din cuptor pe prima, am introdus-o pe cea de-a doua. Am servit-o calda si cine a vrut si-a mai pus pe deasupra sos. Blatul este moale si pufos la interior, usor crocant la exterior, iar combinatia de ingrediente ii dau o savoare de exceptie.

Nu am pus sare in aluatul de pizza, de obicei nu pun sare nici cand fac paine, pentru ca imi place mult gustul painii fara sare, e special pentru mine, e un gust unic si pe care nu l-am gasit nicaieri altundeva, decat in painea facuta in casa.

De obicei nu cern faina atunci cand fac pizza, iar asta nu a impiedicat ca aluatul sa creasca si sa fie pufos.

Pentru ca nu toata lumea agreeaza ceapa in pizza, am ales sa folosesc chives, care au o aroma blanda si discreta, dar se pot folosi ceapa galbena, rosie sau verde, la alegere.