DOZA DE CULTURĂ: ''Însemnare a călătoriii mele ...''
Insemnare a calatoriii mele, Constandin Radovici din Golesti, facuta in anul 1824, 1825, 1826 este titlul unei carti semnata de memorialistul Dinicu Golescu (1777-1830).
Considerat primul jurnal de calatorie tiparit din literatura romana, a aparut la Buda, in anul 1826.
Unul din motivele pentru care luminatul boier muntean a decis sa calatoreasca prin Europa a fost pentru a le gasi celor patru fii ai sai scoli pe masura. Un altul, insa, a fost pasiunea si interesul pe care Golescu le avea fata de cartile de calatorie scrise de europeni si aflate in bibliotecile apusene.
Drumurile l-au purtat prin Europa Centrala si de Apus, Transilvania, Banat, Ungaria, Austria, nordul Italiei si cateva provincii din Germania si Elvetia. In insemnarile sale, Golescu nu doar ca observa si descrie ce vede, dar analizeaza, explica si, acolo unde este cazul, compara cu situatia din ara Romaneasca. Dupa cum scrie autorul, cum puteam, ochi avand, sa nu vaz, vazand, sa nu iau aminte, luand aminte, sa nu aseaman, asemanand, sa nu judec binele si raul si sa nu pohtesc a-l face aratat compatriotilor mei.
Asemenea unui edil, observa iscoditor, spre luare aminte, parcurile, strazile, casele, mijloacele de transport, spitalele, scolile, teatrele, muzeele, ca elemente ale organizarii vietii comunitare. Nu neglijeaza nici felul cum se cultiva pamantul, sau cum isi duc viata taranii. Il intereseaza mereu oamenii, relatiile din interiorul unei comunitati, apreciaza energia, cultivarea demnitatii si a grijii fata de semeni, scrie Gabriela Dragoi in Dictionarul general al literaturii romane (Ed. Univers Enciclopedic, 2005).
Impulsionat de cele vazute, la intoarcerea in ara Romaneasca boierul Golescu va deveni un propovaduitor convins al luminarii culturale. In acest sens, intemeiaza la mosia sa din Golesti o scoala-internat cu doua cursuri, ghimnasticesc si filosoficesc, chemandu-i ca profesori pe Aaron Florian si I. Heliade-Radulescu.
Dinicu Golescu a fost descendent dintr-o veche familie de boieri din ara Romaneasca. In 1821, a dobandit rangul de mare logofat, detinut pana la moarte. Dupa ce a studiat la Academia greceasca din Bucuresti, a indeplinit mai multe functii dregatoresti: ispravnic, vel aga, hatman, mare logofat al arii de Jos. La 1821, a fost unul dintre boierii care au sprijinit Revolutia lui Tudor Vladimirescu, iar dupa inabusirea acesteia, s-a refugiat la Brasov, unde, in 1822, a fondat, alaturi de altii, o societate literara, care depasea sfera intereselor culturale ajungand in cea a politicului.
A alcatuit, pentru uzul scolarilor, un manual de etica Adunari de pilde bisericesti si filosofesti, de intamplari vrednice de mirare, de bune gandiri si bune neravuri, de fapte istoricesti si anecdote (1826, traducere), a tiparit o Adunare de tractaturile ce s-au urmat intre prea puternica imparatie a Rusii si Nalta Poarta (1826), Elementuri de filozofie morala (1826, traducere dupa Neofit Vamva) si a intocmit o lucrare statistica si o harta a arii Romanesti (netiparite).
S-a numarat printre intemeietorii Societatii literare din 1827, la Bucuresti, a subventionat aparitia primei gazete in limba romana editata in strainatate, Fama Lipschii (1827, Leipzig), a obtinut autorizatia pentru aparitia, in 1829, a Curierului romanesc al lui Ion Heliade-Radulescu. De asemenea, fiind un pasionat de teatru si muzica, a organizat spectacole dramatice si a insistat pentru crearea unei orchestre. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Liviu Tatu, editor online: Ady Ivascu)
Considerat primul jurnal de calatorie tiparit din literatura romana, a aparut la Buda, in anul 1826.
Unul din motivele pentru care luminatul boier muntean a decis sa calatoreasca prin Europa a fost pentru a le gasi celor patru fii ai sai scoli pe masura. Un altul, insa, a fost pasiunea si interesul pe care Golescu le avea fata de cartile de calatorie scrise de europeni si aflate in bibliotecile apusene.
Drumurile l-au purtat prin Europa Centrala si de Apus, Transilvania, Banat, Ungaria, Austria, nordul Italiei si cateva provincii din Germania si Elvetia. In insemnarile sale, Golescu nu doar ca observa si descrie ce vede, dar analizeaza, explica si, acolo unde este cazul, compara cu situatia din ara Romaneasca. Dupa cum scrie autorul, cum puteam, ochi avand, sa nu vaz, vazand, sa nu iau aminte, luand aminte, sa nu aseaman, asemanand, sa nu judec binele si raul si sa nu pohtesc a-l face aratat compatriotilor mei.
Asemenea unui edil, observa iscoditor, spre luare aminte, parcurile, strazile, casele, mijloacele de transport, spitalele, scolile, teatrele, muzeele, ca elemente ale organizarii vietii comunitare. Nu neglijeaza nici felul cum se cultiva pamantul, sau cum isi duc viata taranii. Il intereseaza mereu oamenii, relatiile din interiorul unei comunitati, apreciaza energia, cultivarea demnitatii si a grijii fata de semeni, scrie Gabriela Dragoi in Dictionarul general al literaturii romane (Ed. Univers Enciclopedic, 2005).
Impulsionat de cele vazute, la intoarcerea in ara Romaneasca boierul Golescu va deveni un propovaduitor convins al luminarii culturale. In acest sens, intemeiaza la mosia sa din Golesti o scoala-internat cu doua cursuri, ghimnasticesc si filosoficesc, chemandu-i ca profesori pe Aaron Florian si I. Heliade-Radulescu.
Dinicu Golescu a fost descendent dintr-o veche familie de boieri din ara Romaneasca. In 1821, a dobandit rangul de mare logofat, detinut pana la moarte. Dupa ce a studiat la Academia greceasca din Bucuresti, a indeplinit mai multe functii dregatoresti: ispravnic, vel aga, hatman, mare logofat al arii de Jos. La 1821, a fost unul dintre boierii care au sprijinit Revolutia lui Tudor Vladimirescu, iar dupa inabusirea acesteia, s-a refugiat la Brasov, unde, in 1822, a fondat, alaturi de altii, o societate literara, care depasea sfera intereselor culturale ajungand in cea a politicului.
A alcatuit, pentru uzul scolarilor, un manual de etica Adunari de pilde bisericesti si filosofesti, de intamplari vrednice de mirare, de bune gandiri si bune neravuri, de fapte istoricesti si anecdote (1826, traducere), a tiparit o Adunare de tractaturile ce s-au urmat intre prea puternica imparatie a Rusii si Nalta Poarta (1826), Elementuri de filozofie morala (1826, traducere dupa Neofit Vamva) si a intocmit o lucrare statistica si o harta a arii Romanesti (netiparite).
S-a numarat printre intemeietorii Societatii literare din 1827, la Bucuresti, a subventionat aparitia primei gazete in limba romana editata in strainatate, Fama Lipschii (1827, Leipzig), a obtinut autorizatia pentru aparitia, in 1829, a Curierului romanesc al lui Ion Heliade-Radulescu. De asemenea, fiind un pasionat de teatru si muzica, a organizat spectacole dramatice si a insistat pentru crearea unei orchestre. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Liviu Tatu, editor online: Ady Ivascu)
