AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL, 1945: 75 de ani de la bombardamentele aliate asupra oraşului Dresda
Dresda, o podoaba arhitecturala a Europei pentru cladirile bijuterii care imbracau orasul, a primit binemeritat renumele Florenta de pe Elba inainte de inceperea celui de-al Doilea Razboi Mondial. A fost, deopotriva, locul unde se realizau exceptionalele piese de portelan in secolul al XVIII-lea, iar ulterior precisele masini de cusut si cele de scris.
A fost considerat de multi un oras cu o eleganta aparte care definea perfectiunea, scrie Gerard DeGroot in The Times, editia electronica, https://www.thetimes.co.uk.
Ororile celei de-a doua conflagratii mondiale au faramat un oras reprezentativ al batranului continent.
Centrul Germaniei se afla deja sub ocupatia fortelor sovietice, fortele comandate de maresalul Jukov avansau si se aflau la doar 80 de km de Dresda la inceputul lui februarie 1945. Intregul curs al razboiului de pe frontul european la inceputul anului 1945 indicau inevitabila victoria Aliatilor si infrangerea Germaniei naziste. Conferinta de la Ialta (4-11 februarie 1945) este dovada negocierii intre cei trei lideri aliati a ultimei faze finale a razboiului, unde s-a discutat soarta Germaniei si a reparatiilor de razboi, dar mai ales despre necesitatea implicarii Uniunii Sovietice in razboi pentru infrangerea Japoniei si incheierea conflictului pe frontul din Pacific.
Dresda nu dispunea de aparare antiaeriana, nu avea modalitati de cautare luminoasa a aparatelor de zbor, nu avea niciun fel de linie proprie de aparare in cazul unui atac de orice fel, scriu www.theguardian.com si www.telegraph.co.uk.
In plan strategic si economic, orasul Dresda nu reprezenta un punct relevant pe harta conflictului, potrivit www.dw.com. Orasul era amplasat la intersectia soselelor si cailor ferate pe directia est-vest si nord-sud.
Dar, in seara zilei de 13 februarie 1945, cerul de deasupra orasului Dresda a fost intunecat de bombardierele britanice si americane. Raidurile declansate au impus definitia distrugerii, ridicata la nivel de perfectiune. In doar 18 ore, orasul a fost transformat in ceea ce jurnalistul si scriitorul britanic Sinclair McKay denumeste, in cartea sa Dresden: the Fire and the Darkness, un totem pentru obscenitatea razboiului total, potrivit https://www.thetimes.co.uk.
Strategii militari acceptasera limitarile bombardierelor, in ceea ce ei numeau imposibilitatea preciziei. Drept pentru care, au optat pentru valurile de bombardamente, o reala strategie cinica a terorii, trimitand la moarte deopotriva civili nevinovati si punand la pamant obiective intregi, fie ca erau tinte militare sau civile.
Comandantul atacului a fost britanicul Sir Arthur Harris, denumit de multi Macelarul, un adept al desfasurarii razboiului exclusiv pe calea aerului pentru decimarea inamicului, conform www.telegraph.co.uk.
In primul val de bombardamente, in jurul orelor 10.00 p.m. (ora locala), au fost aruncate asupra centrului orasului 880 de tone de bombe. Dispozitivele monstruoase cu inalta incarcatura exploziva, denumite Prajituri, rupeau cladirile si declansau incendii in zonele respective, potrivit https://www.thetimes.co.uk si www.theguardian.com. Orasul era o torta gigantica.
Al doilea val de bombardamente a surprins multi civili pe strazi, sirenele de avertizare nu mai functionau. O linie de 552 de aparate insumand circa 193 de km lungime a zdrobit metodic Dresda.
Rasaritul a adus pe cerul orasului, insa, alte 311 bombardiere, americane, care au bombardat ceea ce fusese deja distrus. Acest atac a evidentiat sofismul preciziei de bombardament, trei bombardiere deviind atat de mult de la curs incat au lansat bombe deasupra orasului ceh Praga, aflat nu foarte departe, la 112 km.
In cele trei zile de teroare semanata asupra orasului, similare unei furtuni de foc, au fost lansate 2.400 de tone de explozibil de mare putere si 1.500 de tone de bombe incendiare, conform www.telegraph.co.uk.
Au fost ucisi 25.000 de oameni din populatia de 640.000, potrivit datelor stranse de o comisie independenta de istorici stabilita in 2005 de Consiliul Local al orasului Dresda si date publicitatii sub forma unui raport final in 2010, conform www.dw.com. In centrul orasului, peste 75.000 de locuinte au fost distruse, din care unele reprezentau monumente unice de arhitectura baroca, scrie The Atlantic, in editia electronica https://www.theatlantic.com.
Obiectivul bombardamentelor a fost instaurarea unei stari generale de confuzie intre germani pentru decimarea gradului de incredere al populatiei fata de guvernul nazist. A urmat un val de refugiati care a blocat drumurile, paralizand eforturile de ajutor umanitar.
Pe termen scurt si lung, sufletul orasului Dresda a predominat. Orasul a fost reconstruit, devenind, deopotriva, un testament pentru reconciliere si rezistenta, conform https://www.thetimes.co.uk. Frauenkirche, un simbol al orasului, catedrala luterana, a fost complet refacuta in 2005, reluandu-si grandoarea superba.
Orasul a reusit sa stranga timpul laolalta, schitand trecutul mai aproape de prezent, reparand paguba provocata de nazisti si de catastrofa din februarie 1945, potrivit lui Sinclair McKay, conform https://www.thetimes.co.uk.
Dresda 1945 - Tragedia si Speranta unui Oras European a fost titlul expozitiei panoramice 360 de grade, gazduita de Asisi Panometer din Dresda, sub semnatura artistului berlinez Yadegar Asisi in ianuarie 2015 cu prilejul marcarii a 70 de ani de la tragicele zile de februarie din 1945, conform www.theatlantic.com.
Data fiind amplitudinea distrugerilor si numarul mare de victime intr-un moment in care soarta razboiului pe continent nu mai putea fi influentata categoric, multi istorici s-au intrebat ulterior si au supus dezbaterii legitimitatea desfasurarii bombardamentelor asupra orasului Dresda si daca nu cumva acestea au reprezentat o crima de razboi.
Ulterior, Winston Churchill avea sa scrie: distrugerea orasului Dresda ramane o chestiune aflata sub semnul indoielii privind modul de desfasurare a bombardamentelor Aliatilor, conform www.telegraph.co.uk. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Anda Badea) Sursa foto: rarehistoricalphotos.com
A fost considerat de multi un oras cu o eleganta aparte care definea perfectiunea, scrie Gerard DeGroot in The Times, editia electronica, https://www.thetimes.co.uk.
Ororile celei de-a doua conflagratii mondiale au faramat un oras reprezentativ al batranului continent.
Centrul Germaniei se afla deja sub ocupatia fortelor sovietice, fortele comandate de maresalul Jukov avansau si se aflau la doar 80 de km de Dresda la inceputul lui februarie 1945. Intregul curs al razboiului de pe frontul european la inceputul anului 1945 indicau inevitabila victoria Aliatilor si infrangerea Germaniei naziste. Conferinta de la Ialta (4-11 februarie 1945) este dovada negocierii intre cei trei lideri aliati a ultimei faze finale a razboiului, unde s-a discutat soarta Germaniei si a reparatiilor de razboi, dar mai ales despre necesitatea implicarii Uniunii Sovietice in razboi pentru infrangerea Japoniei si incheierea conflictului pe frontul din Pacific.
Dresda nu dispunea de aparare antiaeriana, nu avea modalitati de cautare luminoasa a aparatelor de zbor, nu avea niciun fel de linie proprie de aparare in cazul unui atac de orice fel, scriu www.theguardian.com si www.telegraph.co.uk.
In plan strategic si economic, orasul Dresda nu reprezenta un punct relevant pe harta conflictului, potrivit www.dw.com. Orasul era amplasat la intersectia soselelor si cailor ferate pe directia est-vest si nord-sud.
Dar, in seara zilei de 13 februarie 1945, cerul de deasupra orasului Dresda a fost intunecat de bombardierele britanice si americane. Raidurile declansate au impus definitia distrugerii, ridicata la nivel de perfectiune. In doar 18 ore, orasul a fost transformat in ceea ce jurnalistul si scriitorul britanic Sinclair McKay denumeste, in cartea sa Dresden: the Fire and the Darkness, un totem pentru obscenitatea razboiului total, potrivit https://www.thetimes.co.uk.
Strategii militari acceptasera limitarile bombardierelor, in ceea ce ei numeau imposibilitatea preciziei. Drept pentru care, au optat pentru valurile de bombardamente, o reala strategie cinica a terorii, trimitand la moarte deopotriva civili nevinovati si punand la pamant obiective intregi, fie ca erau tinte militare sau civile.
Comandantul atacului a fost britanicul Sir Arthur Harris, denumit de multi Macelarul, un adept al desfasurarii razboiului exclusiv pe calea aerului pentru decimarea inamicului, conform www.telegraph.co.uk.
In primul val de bombardamente, in jurul orelor 10.00 p.m. (ora locala), au fost aruncate asupra centrului orasului 880 de tone de bombe. Dispozitivele monstruoase cu inalta incarcatura exploziva, denumite Prajituri, rupeau cladirile si declansau incendii in zonele respective, potrivit https://www.thetimes.co.uk si www.theguardian.com. Orasul era o torta gigantica.
Al doilea val de bombardamente a surprins multi civili pe strazi, sirenele de avertizare nu mai functionau. O linie de 552 de aparate insumand circa 193 de km lungime a zdrobit metodic Dresda.
Rasaritul a adus pe cerul orasului, insa, alte 311 bombardiere, americane, care au bombardat ceea ce fusese deja distrus. Acest atac a evidentiat sofismul preciziei de bombardament, trei bombardiere deviind atat de mult de la curs incat au lansat bombe deasupra orasului ceh Praga, aflat nu foarte departe, la 112 km.
In cele trei zile de teroare semanata asupra orasului, similare unei furtuni de foc, au fost lansate 2.400 de tone de explozibil de mare putere si 1.500 de tone de bombe incendiare, conform www.telegraph.co.uk.
Au fost ucisi 25.000 de oameni din populatia de 640.000, potrivit datelor stranse de o comisie independenta de istorici stabilita in 2005 de Consiliul Local al orasului Dresda si date publicitatii sub forma unui raport final in 2010, conform www.dw.com. In centrul orasului, peste 75.000 de locuinte au fost distruse, din care unele reprezentau monumente unice de arhitectura baroca, scrie The Atlantic, in editia electronica https://www.theatlantic.com.
Obiectivul bombardamentelor a fost instaurarea unei stari generale de confuzie intre germani pentru decimarea gradului de incredere al populatiei fata de guvernul nazist. A urmat un val de refugiati care a blocat drumurile, paralizand eforturile de ajutor umanitar.
Pe termen scurt si lung, sufletul orasului Dresda a predominat. Orasul a fost reconstruit, devenind, deopotriva, un testament pentru reconciliere si rezistenta, conform https://www.thetimes.co.uk. Frauenkirche, un simbol al orasului, catedrala luterana, a fost complet refacuta in 2005, reluandu-si grandoarea superba.
Orasul a reusit sa stranga timpul laolalta, schitand trecutul mai aproape de prezent, reparand paguba provocata de nazisti si de catastrofa din februarie 1945, potrivit lui Sinclair McKay, conform https://www.thetimes.co.uk.
Dresda 1945 - Tragedia si Speranta unui Oras European a fost titlul expozitiei panoramice 360 de grade, gazduita de Asisi Panometer din Dresda, sub semnatura artistului berlinez Yadegar Asisi in ianuarie 2015 cu prilejul marcarii a 70 de ani de la tragicele zile de februarie din 1945, conform www.theatlantic.com.
Data fiind amplitudinea distrugerilor si numarul mare de victime intr-un moment in care soarta razboiului pe continent nu mai putea fi influentata categoric, multi istorici s-au intrebat ulterior si au supus dezbaterii legitimitatea desfasurarii bombardamentelor asupra orasului Dresda si daca nu cumva acestea au reprezentat o crima de razboi.
Ulterior, Winston Churchill avea sa scrie: distrugerea orasului Dresda ramane o chestiune aflata sub semnul indoielii privind modul de desfasurare a bombardamentelor Aliatilor, conform www.telegraph.co.uk. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Anda Badea) Sursa foto: rarehistoricalphotos.com
