O PERSONALITATE PE ZI: Sociologul, filosoful şi esteticianul Dimitrie Gusti
Unul dintre cei mai importanti savanti romani, intemeietor al scolii sociologice (monografice) de la Bucuresti, Dimitrie Gusti a conceput sociologia ca o stiinta a natiunii.
S-a nascut la 13 februarie 1880, la Iasi. A facut studii liceale si universitare (Facultatea de Litere, 1898-1899) la Iasi; si-a continuat pregatirea la Berlin (1899-1900) si Leipzig (1900-1904), unde a audiat cursuri de filosofie.
In 1904 si-a luat doctoratul la Facultatea de Filosofie a Universitatii din Leipzig cu teza Egoism si altruism. Motivatia sociologica a vointei practice. In 1905 s-a inscris la Universitatea din Berlin, pentru a studia sociologia, dreptul si economia politica; in perioada 1909 si 1910 a studiat sociologia la Paris.
A fost numit profesor de istoria filosofiei antice, etica si sociologie la Universitatea din Iasi in 1910, unde a pus bazele invatamantului sociologic modern. La Iasi, in 1911, a infiintat Seminarul de Sociologie si Etica.
In 1920 a fost transferat la Catedra de Sociologie, Etica, Politica si Estetica a Facultatii de Litere si Filosofie din cadrul Universitatii din Bucuresti. S-a preocupat de evolutia invatamantului sociologic si etic din scolile secundare, fiind fondator al scolii sociologice bucurestene.
A fundamentat metoda de cercetare, numita monografica, initiind si indrumand activitatea de cercetare monografica a satelor romanesti. A fost ministru al Instructiunii Publice, Cultelor si Artelor (1932, 1932-1933, 1933).
Dimitrie Gusti a reusit, prin legea serviciului social (1939), sa legifereze pentru prima oara in lume cercetarea sociologica, imbinata cu actiunea sociala practica si cu pedagogia sociala.
A fondat si a condus Asociatia pentru tiinta si Reforma Sociala (1919-1921), Institutul Social-Roman (1921-1939, 1944-1948), Institutul de tiinte Sociale al Romaniei (1939-1944), Consiliul National de Cercetari tiintifice (1947-1948).
A conceput ideea muzeului sociologic, pe temeiul caruia, in 1939, impreuna cu Victor Ion Popa si Henri H. Stahl, a pus bazele Muzeului Satului din Bucuresti.
A militat pentru infiintarea de camine culturale la sate si scoli superioare taranesti pe regiuni. A fondat si a condus revistele Arhiva pentru tiinta si Reforma Sociala (1919-1943) si Sociologia Romaneasca (1936-1944).
A initiat chestionarele sociologice, facand astfel de cercetari in comunele Goicea Mare, Comova etc.
Este autorul unui mare numar de lucrari stiintifice, intre care: Egoismus und Altmismus (1904); Introducere in cursul de istoria filosofiei grecesti (1910); Sociologia razboiului (1915); Realitate, stiinta si reforma sociala. Cateva indicatiuni asupra metodei (1919); Individ, societate, stat (1923); Cosmologia elena (1929); Sociologia monografica, stiinta a realizarii sociale (1934); Sociologia militans. Introducere in sociologia politica (1935); Cunoasterea sociologica si actiunea culturala. insemnatatea lor pentru viata nationala si de stat (1936); Temeiurile teoretice ale cercetarilor monografice (1937); Cunoastere si actiune in serviciul natiunii (1939); tiinta natiunii (2 voi, 1939); Problema sociologiei (1940); Indrumari pentru monografiile sociologice (1940); La Science sociologie, dethique et de politique (1941); La Science de la realite sociale (1941); La sociologie des unites sociales (1943) s.a.
A coordonat monumentala Enciclopedia Romaniei (4 vol., 1938-1943). A murit la 30 octombrie 1955, la Bucuresti.*** Sursa foto: (c) Arhivele Nationale ale RomanieiInaugurarea Muzeului Satului (actual Muzeul National al Satului Dimitrie Gusti), in prezenta regelui Carol al II-lea - 1936Crearea Muzeului Satului este rodul unor cercetari intense si sustinute, teoretice si de teren, a unor experimente muzeografice, de peste un deceniu, coordonate de profesorul Dimitrie Gusti, potrivit istoricului Muzeului National al Satului din Bucuresti (https://muzeul-satului.ro/).
Ca sef al catedrei de sociologie din cadrul Universitatii Bucuresti, Dimitrie Gusti organizeaza intre 1925-1935, cu specialisti din diverse domenii (sociologi, etnografi, folcloristi, geografi, statisticieni, medici) si cu studentii sai, campanii de cercetari monografice, cu caracter interdisciplinar, intr-un numar destul de mare de sate (Fundu Moldovei, judetul Suceava, Nereju, judetul Vrancea, Dragus, judetul Brasov, Dragomiresti, judetul Maramures, Clopotiva, judetul Hunedoara, Runcu, judetul Gorj, Rusetu, judetul Buzau etc.).
Pe baza acestor experiente, a unei munci asidue de conceptie si a sprijinului moral si material al Fundatiei Regale Principele Carol, din martie 1936, in numai doua luni, s-a putut cladi o opera muzeografica de exceptie. In acest scurt interval de timp, echipele de specialisti si studenti (aceiasi care participasera la campaniile de teren), conduse de profesorii Dimitrie Gusti si Henri H. Stahl, au achizitionat din satele cercetate constructii taranesti (case, anexe gospodaresti, biserici, instalatii tehnice) si obiecte de interior (mobilier, ceramica, tesaturi, unelte etc.), considerate ca reprezentative pentru locurile lor de origine, noteaza site-ul Muzeului National al Satului Dimitrie Gusti.
In conformitate cu criteriul autenticitatii si al respectarii traditiilor locale de constructie, la remontarea constructiilor taranesti in muzeu au lucrat, sub supravegherea atenta a specialistilor mesteri adusi din satele de provenienta a monumentelor.
Deschiderea oficiala a Muzeului Satului a avut loc la 10 mai 1936, in prezenta regelui Carol al II-lea, iar pentru public, cu o saptamana mai tarziu, la 17 mai 1936. (surse: Membrii Academiei Romane - Dictionar, 2003; https://muzeul-satului.ro/) AGERPRES / (Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Andreea Lazaroiu)
S-a nascut la 13 februarie 1880, la Iasi. A facut studii liceale si universitare (Facultatea de Litere, 1898-1899) la Iasi; si-a continuat pregatirea la Berlin (1899-1900) si Leipzig (1900-1904), unde a audiat cursuri de filosofie.
In 1904 si-a luat doctoratul la Facultatea de Filosofie a Universitatii din Leipzig cu teza Egoism si altruism. Motivatia sociologica a vointei practice. In 1905 s-a inscris la Universitatea din Berlin, pentru a studia sociologia, dreptul si economia politica; in perioada 1909 si 1910 a studiat sociologia la Paris.
A fost numit profesor de istoria filosofiei antice, etica si sociologie la Universitatea din Iasi in 1910, unde a pus bazele invatamantului sociologic modern. La Iasi, in 1911, a infiintat Seminarul de Sociologie si Etica.
In 1920 a fost transferat la Catedra de Sociologie, Etica, Politica si Estetica a Facultatii de Litere si Filosofie din cadrul Universitatii din Bucuresti. S-a preocupat de evolutia invatamantului sociologic si etic din scolile secundare, fiind fondator al scolii sociologice bucurestene.
A fundamentat metoda de cercetare, numita monografica, initiind si indrumand activitatea de cercetare monografica a satelor romanesti. A fost ministru al Instructiunii Publice, Cultelor si Artelor (1932, 1932-1933, 1933).
Dimitrie Gusti a reusit, prin legea serviciului social (1939), sa legifereze pentru prima oara in lume cercetarea sociologica, imbinata cu actiunea sociala practica si cu pedagogia sociala.
A fondat si a condus Asociatia pentru tiinta si Reforma Sociala (1919-1921), Institutul Social-Roman (1921-1939, 1944-1948), Institutul de tiinte Sociale al Romaniei (1939-1944), Consiliul National de Cercetari tiintifice (1947-1948).
A conceput ideea muzeului sociologic, pe temeiul caruia, in 1939, impreuna cu Victor Ion Popa si Henri H. Stahl, a pus bazele Muzeului Satului din Bucuresti.
A militat pentru infiintarea de camine culturale la sate si scoli superioare taranesti pe regiuni. A fondat si a condus revistele Arhiva pentru tiinta si Reforma Sociala (1919-1943) si Sociologia Romaneasca (1936-1944).
A initiat chestionarele sociologice, facand astfel de cercetari in comunele Goicea Mare, Comova etc.
Este autorul unui mare numar de lucrari stiintifice, intre care: Egoismus und Altmismus (1904); Introducere in cursul de istoria filosofiei grecesti (1910); Sociologia razboiului (1915); Realitate, stiinta si reforma sociala. Cateva indicatiuni asupra metodei (1919); Individ, societate, stat (1923); Cosmologia elena (1929); Sociologia monografica, stiinta a realizarii sociale (1934); Sociologia militans. Introducere in sociologia politica (1935); Cunoasterea sociologica si actiunea culturala. insemnatatea lor pentru viata nationala si de stat (1936); Temeiurile teoretice ale cercetarilor monografice (1937); Cunoastere si actiune in serviciul natiunii (1939); tiinta natiunii (2 voi, 1939); Problema sociologiei (1940); Indrumari pentru monografiile sociologice (1940); La Science sociologie, dethique et de politique (1941); La Science de la realite sociale (1941); La sociologie des unites sociales (1943) s.a.
A coordonat monumentala Enciclopedia Romaniei (4 vol., 1938-1943). A murit la 30 octombrie 1955, la Bucuresti.*** Sursa foto: (c) Arhivele Nationale ale RomanieiInaugurarea Muzeului Satului (actual Muzeul National al Satului Dimitrie Gusti), in prezenta regelui Carol al II-lea - 1936Crearea Muzeului Satului este rodul unor cercetari intense si sustinute, teoretice si de teren, a unor experimente muzeografice, de peste un deceniu, coordonate de profesorul Dimitrie Gusti, potrivit istoricului Muzeului National al Satului din Bucuresti (https://muzeul-satului.ro/).
Ca sef al catedrei de sociologie din cadrul Universitatii Bucuresti, Dimitrie Gusti organizeaza intre 1925-1935, cu specialisti din diverse domenii (sociologi, etnografi, folcloristi, geografi, statisticieni, medici) si cu studentii sai, campanii de cercetari monografice, cu caracter interdisciplinar, intr-un numar destul de mare de sate (Fundu Moldovei, judetul Suceava, Nereju, judetul Vrancea, Dragus, judetul Brasov, Dragomiresti, judetul Maramures, Clopotiva, judetul Hunedoara, Runcu, judetul Gorj, Rusetu, judetul Buzau etc.).
Pe baza acestor experiente, a unei munci asidue de conceptie si a sprijinului moral si material al Fundatiei Regale Principele Carol, din martie 1936, in numai doua luni, s-a putut cladi o opera muzeografica de exceptie. In acest scurt interval de timp, echipele de specialisti si studenti (aceiasi care participasera la campaniile de teren), conduse de profesorii Dimitrie Gusti si Henri H. Stahl, au achizitionat din satele cercetate constructii taranesti (case, anexe gospodaresti, biserici, instalatii tehnice) si obiecte de interior (mobilier, ceramica, tesaturi, unelte etc.), considerate ca reprezentative pentru locurile lor de origine, noteaza site-ul Muzeului National al Satului Dimitrie Gusti.
In conformitate cu criteriul autenticitatii si al respectarii traditiilor locale de constructie, la remontarea constructiilor taranesti in muzeu au lucrat, sub supravegherea atenta a specialistilor mesteri adusi din satele de provenienta a monumentelor.
Deschiderea oficiala a Muzeului Satului a avut loc la 10 mai 1936, in prezenta regelui Carol al II-lea, iar pentru public, cu o saptamana mai tarziu, la 17 mai 1936. (surse: Membrii Academiei Romane - Dictionar, 2003; https://muzeul-satului.ro/) AGERPRES / (Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Andreea Lazaroiu)
