S-a întâmplat în 1 martie 1837
S-a intamplat in 1 martie 1837: S-a nascut Ion Creanga, scriitor roman. Ion Creanga (d. 31 decembrie 1889, Iasi) a fost un scriitor roman. Recunoscut datorita maiestriei basmelor, povestilor si povestirilor sale, Ion Creanga este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii romane mai ales datorita operei sale autobiografice Amintiri din copilarie. Ion Creanga s-a nascut la 1 martie 1837, la Humulesti, judetul Neamt, sau, dupa unele surse, conform actului din mitrica satului, mosia Manastirii Neamtului, Ocolul de sus, tinutul Neamtului, partea I, care indica drept data a venirii sale pe lume 10 mai 1839. Sint nascut la 1 martie 1837 in satul Humulestii, judetul Neamtului, Plasa de Sus, din parinti romani: Stefan a lui Petrea Ciubotariul din Humulesti si sotia sa Smaranda, nascuta David Creanga, din satul Pipirig , marturisea Ion Creanga in Fragment de biografie .
Parintii sai au fost tefan a Petrii Ciubotariul si Smaranda Creanga, razesi fara pamanturi din tinutul Neamtului. Ion a fost primul nascut dintre cei opt copii ai familiei sale. A urmat scoala primara la Humulesti, Brosteni si Targu Neamt. La Humulesti a urmat intre 1846-1848 scoala de pe langa biserica unde l-a avut dascal pe badita Vasile (Vasile al Iloaiei), cel luat cu arcanul la oaste. In 1848, mama sa l-a incredintat pe el si pe fratele sau mai mic, tatalui ei, bunicul lui Ion Creanga pentru a-l duce la Brosteni pe Valea Bistritei si a-l inscrie la scoala de acolo unde era profesor N. Nanu. Intre 1853 si 1854 a fost inscris cu numele de tefanescu Ion la coala Domneasca de la Targu Neamt, peste apa Ozanei, unde l-a avut ca profesor pe Isaia Teodorescu (eroul din Popa Duhu). Din dorinta mamei sale de a-l face preot s-a numarat intre 1854 si 1855 printre elevii colii Catihetice din Falticeni condusa de N. Conta, dupa desfiintarea careia a trecut la Seminarul Teologic de la Socola Iasi. In 1859 s-a casatorit cu Ileana, fata preotului Ioan Grigoriu de la Biserica Patruzeci de Sfinti din Iasi si a fost hirotonit diacon al acesteia in acelasi an la 26 decembrie.
La 25 ianuarie 1859, sarbatoreste alaturi de fostii colegi de seminar si cu profesorii sai unionisti, dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza si infaptuirea Marii Uniri, iar in acelasi an, se va casatori la 23 august, cu Ileana Grigoriu, fata preotului Ioan Grigoriu, si va intra in randul clericilor, fiind hirotonit diacon la Biserica Sf. Paraschiva din Targu Frumos.
Este perioada in care evenimentele sociale, politice si familiale il maturizeaza rapid, marcand personalitatea scriitorului, fara a-i altera, insa, umorul irezistibil.
La 12 ianuarie 1860, incepe calvarul vietii de diacon, acesta fiind momentul in care socrul sau, preotul Ioan Grigoriu, incearca sa-l sugrume. O zi mai tarziu, Creanga scrie o jalba adresata Mitropolitului, insa nu i se face dreptate, ba dimpotriva, este arestat si inchis in beciurile Mitropoliei.
La 2 mai 1860, diaconul Ion Creanga obtine mutarea de la Biserica Sf. Treime la Biserica Sf. 40 de Mucenici unde locuia, tocmai in casa socrului sau, iar leafa se stabileste la 700 de lei pe an.
S-a inscris, in 1864, la coala preparandala vasiliana de la Trei Ierarhi pe care a absolvit-o clasandu-se pe locul intai.
Remarcat de directorul scolii, Titu Maiorescu, din anul al doilea a fost numit institutor la scoala primara nr.1 din Iasi de la biserica Sfintii Trei Ierarhi, dedicandu-se apoi activitatii pedagogice.
In noiembrie 1864, prin decretul domnesc nr.1501, semnat de catre domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Ion Creanga este numit institutor. La catedra a dovedit calitati remarcabile: s-a preocupat sa dezvolte spiritul de observatie al copiilor si sa lege continutul lectiilor de viata, de preocuparile scolarilor. La 24 octombrie 1870, Ion Creanga face schimb de posturi didactice cu parintele Gh. Ienachescu, fost coleg si colaborator la manualele scolare, astfel ca ajunge la coala primara sucursala nr. 1 din Iasi, iar un an mai tarziu apare Invatatoriul copiilor carte de cetit in clasele primare de ambele sexe cu litere, slove si buchi, cuprinzand invataturi morale si instructive , de C. Grigorescu, Ion Creanga si V. Raceanu.
Intr-o zi de duminica, pe 10 august 1871, diaconul Ion Creanga apare la slujba tuns si cu palarie, acest moment fiind inceputul unui lung sir de necazuri pentru el. Este convocat de mai multe ori in fata Consistoriului Mitropoliei, dar nu se prezinta. Este oprit din lucrarea diaconiei si este judecat in lipsa, inclusiv pentru faptele din anul 1868, iar verdictul Consistoriului suna astfel: Diaconul Ioan, pentru ca au mers la teatru si apoi la cercetare au cutezat a sustine ca nu au gresit, ci inca s-a silit a argumenta ca acolo au gasit moralul dumnezeiesc; pentru ca au slobozit cu pusca asupra bisericii; pentru ca dupa...