Despre cum trebuie să-L mărturisim şi să-L iubim pe Hristos
Atunci, raspunzand, Petru a zis Lui: Iata, noi am lasat toate si am urmat ie; oare ce va fi noua? Iar Iisus a zis lor: Amin graiesc voua ca tot cel care a lasat case sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau femeie, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, insutit va lua si viata vesnica va mosteni. i multi dintai vor fi pe urma si de pe urma, intai (Marcu 10, 28-31).
In duminica aceasta, Biserica a pus praznuirea Tuturor Sfintilor, de aceea se citeste o evanghelie ce spune despre viata cea traita in retragere, in sfintenie si jertfire pentru Domnul.
Dar sa nu credem ca aceasta evanghelie ar fi numai a Sfintilor si graieste numai lor. Ea este si a noastra.
Fiecare crestin trebuie sa traiasca o viata de sfintenie; prin sfintenia vietii sale sa se sfinteasca Numele Tatalui Ceresc. Fiti si voi sfinti intru toata viata -scrie Apostolul Petru crestinilor caci scris este: Fiti sfinti, ca Eu Sfant sunt (I Ptr 1, 16).
Apostolul Pavei, in epistolele sale, de multe ori ii agraieste pe crestini sfinti (Flp 4, 22).
Cum se castiga aceasta sfintenie? Ne-o spune evanghelia: intai, marturisindu-L pe Hristos, iar apoi iubindu-L mai presus de orice iubire si de orice lucru pamantesc.
Zis-a Domnul:Tot cel ce Ma va marturisi pe Mine inaintea oamenilor, il voi marturisi si Eu pe dansul inaintea Tatalui Meu. Iar de cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor, Ma voi lepada si Eu de dansul inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri .
Grea era aceasta marturisire pe vremea celor dintai crestini. Marturisirea Domnului Hristos era persecutata de evrei si de pagani.
Marturisirea Domnului, de multe ori, insemna sa alegi intre moarte si viata.
Dar nici o persecutie n-a putut slabi marturisirea primilor crestini. Nici sabia, nici prigoana, nici moartea, nici amenintarea nu i-a putut desparti de dragostea si marturisirea Domnului Hristos.
Persecutiile impotriva celor care cred in Domnul Iisus Hristos au incetat de mult, dar marturisirea lui Hristos a ramas si trebuie sa o facem si noi. Prin sfintenia vietii noastre, prin vorbele noastre si prin faptele noastre trebuie sa-L marturisim si noi pe Domnul.
Prin vorbele tale, prin dragostea ta, prin rabdarea ta, prin faptele tale si prin pilda vietii tale si tu esti -si trebuie sa fii un marturisitor al lui Hristos.
Iar, pe de alta parte, prin faradelegile si faptele cele rele si tu esti un hulitor si tagaduitor de Dumnezeu. i tu esti un marturisitor sau un hulitor al lui Hristos, asa dupa cum faptele tale sunt bune sau rele. Fiecare crestin adevarat trebuie sa fie un marturisitor al Domnului si o marturie despre puterea Evangheliei.
La inceput, crestinismul era prigonit de evreii si de paganii care umblau sa-i desparta pe crestini de marturisirea lui Hristos. Marturisirea lui Hristos insemna bataie si moarte.
Azi, prigoanele paganilor vrajmasi au incetat. A ramas insa un alt vrajmas: diavolul, vrajmasul cel mare, care umbla dupa crestini sa-i desparta de marturisirea lui Hristos.
Diavolul pune in fata omului ispitele, patimile si pacatele; de cate ori omul le alege pe acestea, s-a lepadat de Hristos, L-a tagaduit pe Hristos, s-a despartit de Hristos si a ramas cu pacatul, cu moartea.
Marturisirea lui Hristos inseamna si astazi sa alegi intre moarte si viata, intre moartea si viata cea sufleteasca.
Ah, cu cata usurinta se leapada crestinii de azi de marturisirea lui Iisus Hristos!Cei dintai crestini mai bine sufereau chinuri si moarte, decat sa-L tagaduiasca pe Hristos. Vietile Sfintilor si istoria celor dintai crestini sunt pline cu marete dovezi despre marturisirea lui Hristos.
Iata o pilda din cele multe:Pe vremea persecutiei pe care imparatul arian Valens o dezlantuia impotriva drept-credinciosilor, Sf. Vasile cel Mare a fost chemat de prefectul locului, care i-a zis:-Sa-ti iei cu tine tot ce...