Oare nu auzim la fiecare Liturghie: „Sus să avem inimile!”?
Sfantul Luca al Crimeei Dupa minunata saturare a celor cinci mii de oameni cu cinci paini si doi pesti, Domnul Iisus Hristos a poruncit ucenicilor Sai sa treaca cu corabia de cealalta parte a lacului, in Capernaum, iar El S-a dus in munte sa Se roage. Dupa ce au strabatut douazeci si cinci sau treizeci []Sfantul Luca al CrimeeiDupa minunata saturare a celor cinci mii de oameni cu cinci paini si doi pesti, Domnul Iisus Hristos a poruncit ucenicilor Sai sa treaca cu corabia de cealalta parte a lacului, in Capernaum, iar El S-a dus in munte sa Se roage. Dupa ce au strabatut douazeci si cinci sau treizeci de stadii, ucenicii inspaimantati fiindca era vifor puternic L-au vazut pe Iisus mergand catre ei pe apa si s-au speriat mai tare.
Domnul a savarsit de doua ori aceasta mare minune a mergerii pe ape si a savarsit-o nu pentru popor, ci pentru ucenicii Sai; iar poporul, ce ramasese de partea cealalta a lacului, a vazut ca plecasera cu corabia doar apostolii, iar Iisus ramasese, a vazut ca nu se mai gasea nici o corabie la fata locului si au aflat in scurta vreme ca totusi Domnul Se afla deja in Capernaum. S-au tulburat si toti se intrebau: Cum a ajuns de partea cealalta? Ce minune mai este si asta? , dar nimeni nu putea sa dea vreo lamurire.
Intre timp au venit din Tiberiada alte corabii, asa incat poporul a mers la Capernaum si vazandu-L acolo pe Iisus, L-au intrebat: Rabbi! Cand ai venit aici? (v. Ioan 6, 8-25). Ce le-a raspuns Iisus? El nu S-a apucat sa le explice cand si cum ajunsese acolo, ci in loc de a le satisface curiozitatea, in loc de a da un raspuns simplu la intrebarea lor, Domnul a spus aceste cuvinte uimitoare: Amin, amin graiesc voua: Ma cautati nu fiindca ati vazut semne, ci fiindca ati mancat din paini si v-ati saturat. Lucrati nu pentru mancarea cea pieritoare, ci pentru mancarea care ramane spre viata vesnica, pe care Fiul Omului o va da voua, ca pe Acesta L-a pecetluit Dumnezeu Tatal (Ioan 6, 26-27), indemnandu-i sa se gandeasca nu la bunatatile pamantesti, ci la cele duhovnicesti, pe care El le-a adus oamenilor, singura pricina pentru care trebuie sa alerge oamenii la Mantuitorul.
Poporul a fost inmarmurit de un asemenea raspuns neobisnuit; gandurile li s-au schimbat indata, le-a disparut curiozitatea, intelegand ca El i-a chemat la lucrurile lui Dumnezeu, L-au intrebat: Ce sa facem pentru a savarsi lucrurile lui Dumnezeu? Iisus le-a raspuns: Acesta este lucrul lui Dumnezeu, ca sa credeti in Cel pe Care L-a trimis El (Ioan 6, 29).
Bineinteles, vorbea de Sine Insusi, caci El era Trimisul Tatalui dar poporul n-a priceput, nu a cunoscut de ce le-a vorbit asa, fiindca vedeau in El doar un facator de minuni, presupuneau ca este vreun prooroc inviat prin minune, dar nu gandeau ca este Fiul lui Dumnezeu. De aceea, L-au intrebat: Ce semn ne dai ca sa vedem si sa Te credem? Ce faci Tu? Tu vorbesti de nu stiu ce Fiu al Omului, Care ne va da viata vesnica. De ce ar trebui sa credem asta? Parintii nostri au mancat mana in pustie, precum este scris: Paine din cer le-a dat lor de au mancat. Iata, parintii nostri aveau dovada ca se afla sub deosebita purtare de grija a lui Dumnezeu: mana cadea din cer si ii hranea. Tu prin ce-ti dovedesti obarsia preainalta? Iisus le-a zis: Amin, amin zic voua: nu Moisi v-a dat voua painea din cer, ci Tatal Meu va da voua din cer painea cea adevarata, pentru ca painea lui Dumnezeu este cea care se pogoara din cer si da viata lumii (Ioan 6, 30-33).
Ei n-au putut pricepe nici adancul inteles duhovnicesc al acestor cuvinte uluitoare, ci au inteles ca Iisus vorbeste despre o oarecare paine minunata, ce se va pogori pentru ei din cer la voia Tatalui Ceresc, cu care hranindu-se vor fi sloboziti de osteneala pentru dobandirea painii de toate zilele. De aceea, I-au zis: Doamne! Da-ne intotdeauna paine din aceasta .
Iisus le-a zis: Eu sunt painea vietii; cel ce vine la Mine nu va flamanzi si cel ce crede intru Mine nu va inseta niciodata (Ioan 6, 35).
In continuare, Domnul vorbeste despre faptul ca numai cei ce vor manca aceasta Paine, adica vor manca Trupul Lui si vor bea Sangele Lui, vor mosteni viata vesnica. Aici incepe tulburare intre ascultatori: Ce tot vorbeste? Ce cuvinte ciudate! Cum sa asculti asa ceva? . i multi s-au smintit de El, zicand ca acestea nu sunt cuvinte de om cu mintea intreaga si au plecat de la El.
Numai sfintii apostoli au ramas credinciosi Invatatorului lor si cand Iisus i-a intrebat: Nu vreti si voi sa va duceti, Simon Petru I-a raspuns: Doamne! La cine sa ne ducem? Tu ai cuvintele vietii vesnice (Ioan 6, 60-68).
Asa a facut Domnul Iisus si in...
Domnul a savarsit de doua ori aceasta mare minune a mergerii pe ape si a savarsit-o nu pentru popor, ci pentru ucenicii Sai; iar poporul, ce ramasese de partea cealalta a lacului, a vazut ca plecasera cu corabia doar apostolii, iar Iisus ramasese, a vazut ca nu se mai gasea nici o corabie la fata locului si au aflat in scurta vreme ca totusi Domnul Se afla deja in Capernaum. S-au tulburat si toti se intrebau: Cum a ajuns de partea cealalta? Ce minune mai este si asta? , dar nimeni nu putea sa dea vreo lamurire.
Intre timp au venit din Tiberiada alte corabii, asa incat poporul a mers la Capernaum si vazandu-L acolo pe Iisus, L-au intrebat: Rabbi! Cand ai venit aici? (v. Ioan 6, 8-25). Ce le-a raspuns Iisus? El nu S-a apucat sa le explice cand si cum ajunsese acolo, ci in loc de a le satisface curiozitatea, in loc de a da un raspuns simplu la intrebarea lor, Domnul a spus aceste cuvinte uimitoare: Amin, amin graiesc voua: Ma cautati nu fiindca ati vazut semne, ci fiindca ati mancat din paini si v-ati saturat. Lucrati nu pentru mancarea cea pieritoare, ci pentru mancarea care ramane spre viata vesnica, pe care Fiul Omului o va da voua, ca pe Acesta L-a pecetluit Dumnezeu Tatal (Ioan 6, 26-27), indemnandu-i sa se gandeasca nu la bunatatile pamantesti, ci la cele duhovnicesti, pe care El le-a adus oamenilor, singura pricina pentru care trebuie sa alerge oamenii la Mantuitorul.
Poporul a fost inmarmurit de un asemenea raspuns neobisnuit; gandurile li s-au schimbat indata, le-a disparut curiozitatea, intelegand ca El i-a chemat la lucrurile lui Dumnezeu, L-au intrebat: Ce sa facem pentru a savarsi lucrurile lui Dumnezeu? Iisus le-a raspuns: Acesta este lucrul lui Dumnezeu, ca sa credeti in Cel pe Care L-a trimis El (Ioan 6, 29).
Bineinteles, vorbea de Sine Insusi, caci El era Trimisul Tatalui dar poporul n-a priceput, nu a cunoscut de ce le-a vorbit asa, fiindca vedeau in El doar un facator de minuni, presupuneau ca este vreun prooroc inviat prin minune, dar nu gandeau ca este Fiul lui Dumnezeu. De aceea, L-au intrebat: Ce semn ne dai ca sa vedem si sa Te credem? Ce faci Tu? Tu vorbesti de nu stiu ce Fiu al Omului, Care ne va da viata vesnica. De ce ar trebui sa credem asta? Parintii nostri au mancat mana in pustie, precum este scris: Paine din cer le-a dat lor de au mancat. Iata, parintii nostri aveau dovada ca se afla sub deosebita purtare de grija a lui Dumnezeu: mana cadea din cer si ii hranea. Tu prin ce-ti dovedesti obarsia preainalta? Iisus le-a zis: Amin, amin zic voua: nu Moisi v-a dat voua painea din cer, ci Tatal Meu va da voua din cer painea cea adevarata, pentru ca painea lui Dumnezeu este cea care se pogoara din cer si da viata lumii (Ioan 6, 30-33).
Ei n-au putut pricepe nici adancul inteles duhovnicesc al acestor cuvinte uluitoare, ci au inteles ca Iisus vorbeste despre o oarecare paine minunata, ce se va pogori pentru ei din cer la voia Tatalui Ceresc, cu care hranindu-se vor fi sloboziti de osteneala pentru dobandirea painii de toate zilele. De aceea, I-au zis: Doamne! Da-ne intotdeauna paine din aceasta .
Iisus le-a zis: Eu sunt painea vietii; cel ce vine la Mine nu va flamanzi si cel ce crede intru Mine nu va inseta niciodata (Ioan 6, 35).
In continuare, Domnul vorbeste despre faptul ca numai cei ce vor manca aceasta Paine, adica vor manca Trupul Lui si vor bea Sangele Lui, vor mosteni viata vesnica. Aici incepe tulburare intre ascultatori: Ce tot vorbeste? Ce cuvinte ciudate! Cum sa asculti asa ceva? . i multi s-au smintit de El, zicand ca acestea nu sunt cuvinte de om cu mintea intreaga si au plecat de la El.
Numai sfintii apostoli au ramas credinciosi Invatatorului lor si cand Iisus i-a intrebat: Nu vreti si voi sa va duceti, Simon Petru I-a raspuns: Doamne! La cine sa ne ducem? Tu ai cuvintele vietii vesnice (Ioan 6, 60-68).
Asa a facut Domnul Iisus si in...
