Creştinismul e mai ales acestea trei : duh, foc, dragoste
Dar a implini mai poate avea si sensul de a desavarsi, a perfectiona, a ridica la un nivel mai inalt, la un grad superior.
Domnul a implinit Legea in amandoua intelesurile verbului. Mai intai i-a dat ascultare, i S-a supus : pri mind a fi taiat imprejur, potrivit Legii, la opt zile dupa nastere. in al doilea rand, fiind adus spre inchi nare la Templu, tot potrivit Legii vechi care prevede ca orice intai nascut parte barbateasca sa fie afierosit lui Dumnezeu in ziua a 40-a de la nastere (cand se face si curatirea mamei). Astfel s-a procedat si cu Pruncul Iisus, purtat de Iosif si Maria la Templu in a 40-a zi de la nastere si intampinat acolo de dreptul Simeon si de proorocita Ana a lui Fanuel. Cand ajunge la varsta de 12 ani, Iisus, ca orice tanar iudeu, merge la Templul din Ierusalim, unde Se va rataci de parintii Lui si-i va uimi pe carturari cu intrebarile si raspunsurile Sale.
In sfarsit, Domnul nu incepe a predica decat atunci cand atinge varsta de 30 de ani, dand si in felul acesta ascultare Legii: ea dispunea ca nici un barbat sa nu predice ori prooroceasca mai inainte de a fi implinit 30 de ani. S-au intrebat unii ce a facut Domnul intre 12 si 30 de ani, perioada asupra careia referatele evan ghelice nu ne dau nici o informatie. Nu cumva a fost plecat in India, unde a deprins invatatura yoghinilor si practicile de magie ale fakirilor ? Dar nu este nevoie sa recurgem la asemenea ipoteze hazardate si presu puneri fanteziste deoarece tacerea evanghelistilor se explica foarte usor: Iisus n-a inceput sa predice si sa propovaduiasca inainte de a fi atins varsta de 30 de ani pentru ca S-a supus imperativului Legii. Iar evan gheliile trec sub tacere aceasta lunga perioada din pricina ca, in conformitate cu obiceiul istoricilor din vechime, nu se realizeaza decat faptele importante si momentele semnificative si nu se dau amanunte asupra perioadelor de pregatire.
Dar Domnul nu a implinit Legea numai supunandu-Se dispozitiilor ei, ci si desavarsind-o, perfectio nand-o, ridicand-o la un nivel superior de subtilitate si completitudine, dand adica verbului a implini intelesu-i de-al doilea.
Ce aduce nou Domnul, care sunt principalele elemente ale viziunii transformatoare ?Raspunsul ori mai bine zis, raspunsurile, la cea dintai vedere, pot parea surprinzatoare. Dezbinare (ori vrajba), zice Domnul, am venit sa aduc, iar nu pace. i tot asa: sabie am venit sa aduc, iar nu pace. E drept ca Domnul afirma: toti cei ce scot sabia de sabie vor pieri, dar in clipele solemne ale Cinei celei de Taina isi intreaba ucenicii : Cand v-am trimis pe voi fara punga, fara traista si fara incaltaminte, ati avut lipsa de ceva ? Iar ei au zis : de nimic. i El le-a zis : acum insa cel ce are punga sa o ia, tot asa si traista ; si cel ce nu are sabie, sa-si vanda haina si sa-si cumpere .
Domnul asaza duhul deasupra literei, contrar saducheilor si (mai ales) fariseilor, robi ai textelor, exegeti stramti, minti incapabile de a depasi orizontul literal al prescriptiilor. Duhul, proclama Hristos, este cel ce da viata; trupul nu foloseste la nimic (tot asa Sf. Apostol Pavel: Litera ucide, iar duhul face viu ).
Nu numai dezbinare si sabie aduce Hristos pe acest pamant, ci si in aceeasi tonalitate apriga, impetuoasa foc.
Mai inainte chiar de a fi inceput Domnul sa pro povaduiasca, Ioan Botezatorul declara: Eu unul va botez cu apa spre pocainta, dar Cel ce vine dupa mine este mai puternic decat mine Acesta va va boteza cu Duh Sfant si cu foc . intocmai glasuieste si Evanghelia Sfantului Luca: Eu va botez cu apa, dar vine Cel ce este mai tare decat mine El va va boteza cu Duh Sfant si cu foc . Iar Domnul Se exprima categoric (la fel ca pentru dezbinare si sabie) : Foc am venit sa arunc pe pamant si cat as vrea sa fie acum aprins .
Dragostea este aceea care, in invatatura lui Hristos, inlocuieste vechea rece si aspra dreptate. Lega mantul vechi e al dreptatii, al dreptatii stricte, cel nou e al dragostei care atat de maret si in cuvinte incomparabile este proclamata de Sfantul Apostol Pavel a fi suprema virtute si singura menita vesniciei.
Iubirea aproapelui este recunoscuta a fi o porunca la fel de mare ca si cea a iubirii lui Dumnezeu, atat de Evanghelia lui Matei, cat si de a lui Marcu.
Pe aproapele nostru, Hristos ne invata a-l iubi ca pe noi insine.
In Evanghelia Sfantului Apostol Ioan aflam aceeasi porunca exprimata in termeni mai hotarati, raportati la relatia dintre Hristos si apostolii Sai si accentuandu-se in chip minunat caracterul ei exemplificator : Porunca noua dau voua: Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul .
Iubirea de aproapele asadar e statornicita la gradul cel mai inalt : ea nu se cade a cobori sub nivelul celei purtate de invatator ucenicilor Sai. i Domnul urmeaza:Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii .
Dragostea de aproapele e marturia care nu insala, e proba dirimanta.
Cei care se pretind slujitorii lui Hristos, dar se urasc ori defaima unii pe altii sunt niste min cinosi nerusinati.
Tot in intelesul al doilea al verbului a implini se cuprind povetele date de Hristos in Predica de pe Munte, pe care nu sovai a o socoti atat de vrednica a fiaportul planetei noastre la acel concurs inchipuit de marele scriitor si marele crestin Giovanni Papini ca si Fericirile, de el gandite ca produsul nostru spiritual cel mai de pret si apt a ne asigura victoria. Cu Predica de pe Munte nu avem mai putini sorti de a castiga concursul cosmic.intreaga Predica de pe Munte e o manifestare a implinirii Legii vechi prin desavarsire, rafinare si subtilizare. Impulsul etic din cuprinsul Legii vechi e dus acum pana la paroxismul punctului culminant.
Domnul nu este multumit cu porunca de a-ti iubi prietenul, ruda, pe cel de un neam cu tine, pe cel care-ti vrea binele, pe aproapele in inteles concret.
Mergand mult, mult mai departe decat Legea veche, doreste si ne cere sa-l iubim pe vrajmasul nostru. Sa nu ucizi I se...