Ce minunată casă avem şi noi dincolo de cimitir
Faceti-va cateodata obiceiul sa va duceti singuri, din cand in cand, fara sa va grabiti, in cimitir si ascultati ce va spun mortii si ce adevar va graiesc ei. Acesti tineri treceau spre casa. i, cand s-au apropiat de cimitir, unul i-a zis celuilalt: Mie mi-e frica sa trec pe aici. Mi-e teama. Mie []Faceti-va cateodata obiceiul sa va duceti singuri, din cand in cand, fara sa va grabiti, in cimitir si ascultati ce va spun mortii si ce adevar va graiesc ei.
Acesti tineri treceau spre casa. i, cand s-au apropiat de cimitir, unul i-a zis celuilalt: Mie mi-e frica sa trec pe aici. Mi-e teama. Mie mi-e totdeauna frica sa trec prin cimitir. ie nu ti-e frica?Atunci celalalt i-a aratat cu degetul: Vezi tu lumina aceea de dincolo de cimitir? Acolo e casa mea. Acesta nu e numai drumul cel mai scurt, ci e singurul drum de a ajunge si eu la casa mea. Eu nu ma gandesc la cimitir; eu ma gandesc la casa mea, care se gaseste dincolo de cimitir. Eu ma gandesc cu bucurie la casa mea si nici nu-mi amintesc de nici o teama si de nici o frica trecand prin cimitir, ci ma gandesc la lumina minunata care ma asteapta arzand la casa meaEu, cand am citit si cand am auzit intamplarea aceasta, m-am cutremurat!Cititi capitolul 21 din Apocalipsa si veti vedea ce minunata casa avem si noi dincolo de cimitir. E adevarat ca, uneori, gandul ca va trebui sa trecem prin cimitir ne mai incearca cu temeri si pe noi. Dar, cu cat ne apropiem de casa noastra, ii vedem mai limpede luminile care ne asteapta si ne gandim cu dragoste la scumpii nostri care sunt acolo. Nu ne mai este frica! Dorim cit mai repede sa trecem prin cimitir, sa putem ajunge acasa.
Ce am vrut sa va spun prin aceasta? Ceea ce v-au spus si fratii mai inainte. Casa noastra este dincolo de cimitir. Noi ne pregatim sa ajungem acasa, dar, pentru ca sa putem trece linistiti, trebuie sa ajungem intr-o stare in care sa nu ne mai temem de nimic, in care sa nu ne mai fie teama de moarte si de cimitir. i starea asta ne-o da Hristos, si la starea asta se poate ajunge numai prin nasterea din nou, prin predarea si prin hotararea noastra pentru Dumnezeu, prin intoarcerea noastra cu adevarat la Domnul si prin trairea noastra cu adevarat predata Lui.
Scumpii mei frati si surori, cand cantam impreuna: Ce bine-i printre voi, iubitii / si dragii sufletului meu , ma gandesc nu numai la starile acestea pe care le gustam noi acum fericiti, privindu-ne unii pe altii, ci mai ales la starea aceea cand vom trece si noi drumul cel mai scurt prin cimitir, pentru a ajunge acasa.
Ce minunat va fi acolo! Mai cititi inca o data cele din urma cuvinte din Apocalipsa. Mai ganditi-va la cele din urma cuvinte pe care Mantuitorul le-a spus ucenicilor Sai inainte de a Se desparti de ei: Ma duc la Tatal; voi va intristati acum, inima vi se umple de intristare, dar Eu va voi revedea iarasi si inima vi se va umple de bucurie si nimeni nu va va mai rapi bucuria voastra. Va intristati acum pentru ca Eu acum Ma duc, dar va voi trimite un alt...
Acesti tineri treceau spre casa. i, cand s-au apropiat de cimitir, unul i-a zis celuilalt: Mie mi-e frica sa trec pe aici. Mi-e teama. Mie mi-e totdeauna frica sa trec prin cimitir. ie nu ti-e frica?Atunci celalalt i-a aratat cu degetul: Vezi tu lumina aceea de dincolo de cimitir? Acolo e casa mea. Acesta nu e numai drumul cel mai scurt, ci e singurul drum de a ajunge si eu la casa mea. Eu nu ma gandesc la cimitir; eu ma gandesc la casa mea, care se gaseste dincolo de cimitir. Eu ma gandesc cu bucurie la casa mea si nici nu-mi amintesc de nici o teama si de nici o frica trecand prin cimitir, ci ma gandesc la lumina minunata care ma asteapta arzand la casa meaEu, cand am citit si cand am auzit intamplarea aceasta, m-am cutremurat!Cititi capitolul 21 din Apocalipsa si veti vedea ce minunata casa avem si noi dincolo de cimitir. E adevarat ca, uneori, gandul ca va trebui sa trecem prin cimitir ne mai incearca cu temeri si pe noi. Dar, cu cat ne apropiem de casa noastra, ii vedem mai limpede luminile care ne asteapta si ne gandim cu dragoste la scumpii nostri care sunt acolo. Nu ne mai este frica! Dorim cit mai repede sa trecem prin cimitir, sa putem ajunge acasa.
Ce am vrut sa va spun prin aceasta? Ceea ce v-au spus si fratii mai inainte. Casa noastra este dincolo de cimitir. Noi ne pregatim sa ajungem acasa, dar, pentru ca sa putem trece linistiti, trebuie sa ajungem intr-o stare in care sa nu ne mai temem de nimic, in care sa nu ne mai fie teama de moarte si de cimitir. i starea asta ne-o da Hristos, si la starea asta se poate ajunge numai prin nasterea din nou, prin predarea si prin hotararea noastra pentru Dumnezeu, prin intoarcerea noastra cu adevarat la Domnul si prin trairea noastra cu adevarat predata Lui.
Scumpii mei frati si surori, cand cantam impreuna: Ce bine-i printre voi, iubitii / si dragii sufletului meu , ma gandesc nu numai la starile acestea pe care le gustam noi acum fericiti, privindu-ne unii pe altii, ci mai ales la starea aceea cand vom trece si noi drumul cel mai scurt prin cimitir, pentru a ajunge acasa.
Ce minunat va fi acolo! Mai cititi inca o data cele din urma cuvinte din Apocalipsa. Mai ganditi-va la cele din urma cuvinte pe care Mantuitorul le-a spus ucenicilor Sai inainte de a Se desparti de ei: Ma duc la Tatal; voi va intristati acum, inima vi se umple de intristare, dar Eu va voi revedea iarasi si inima vi se va umple de bucurie si nimeni nu va va mai rapi bucuria voastra. Va intristati acum pentru ca Eu acum Ma duc, dar va voi trimite un alt...
