† Episcopul SILUAN – Epistola Pastorală la Slăvitul și Luminosul Praznic al Învierii Domnului din Anul Mântuirii 2020
Tot cel care va chema Numele Domnului se va mantui! SILUAN Prin mila lui Dumnezeu, Episcopul de-Dumnezeu-pazitei Episcopii Ortodoxe Romane a Italiei, Preacuviosului Cin Monahal, Preacucernicului Cler, si tuturor Credinciosilor drept-slavitori care asculta sau citesc aceasta Epistola Pastorala, Har voua, pace si bucurie de la Hristos Cel inviat din morti, iar de la noi, arhieresti []Tot cel care va chema Numele Domnului se va mantui! SILUANPrin mila lui Dumnezeu, Episcopul de-Dumnezeu-paziteiEpiscopii Ortodoxe Romane a Italiei,Preacuviosului Cin Monahal, Preacucernicului Cler,si tuturor Credinciosilor drept-slavitori care asculta sau citesc aceasta Epistola Pastorala,Har voua, pace si bucurie de la Hristos Cel inviat din morti,iar de la noi, arhieresti binecuvantari,dimpreuna cu stravechiul salut:HRISTOS A INVIAT!Postul Pastilor s-a incheiat, dar, dupa cum se poate vedea, vremea postirii noastre nu s-a incheiat deplin Caci postim, in continuare, de mersul la biserica si de impartasirea cu Sfant Trupul si Sangele Domnului, postim de intalnirea cu fratii nostri in credinta si de imbratisarea pascala, postim de libertatea de a ne misca si de a iesi cu copiii la plimbare, postim de posibilitatea de a ne vizita parintii si rudeniile, postim de toate festivalurile si proiectele legate de Praznicul Invierii DomnuluiPraznuirea Invierii Mantuitorului Hristos, din acest an, ne gaseste asadar cu perspectiva inchisa spre orice manifestare publica, spre cele din afara, inclusiv spre posibilitatea de a ne deplasa la biserica pentru a primi Sfanta Lumina. Dar, desi perspectiva spre cele din afara este inchisa, daca urmam indemnul Domnului de a intra in camara noastra si de a inchide usa pentru a ne ruga Tatalui nostru in ascuns (cf. Mt. 6, 6), vom descoperi ca o alta perspectiva ni se deschide, spre cele dinauntru, spre omul cel tainic al inimii (cf. 1 Pt. 3, 4).
Chiar daca nu mai suntem familiari cu calea catre omul dinlauntru (cf. Efes. 3, 16) si chiar daca pogorarea intru cele dinauntru ale sale il poate speria pe cel neavizat, e bine sa stim ca perspectiva regasirii de sine si a adunarii din imprastierea in care am crescut si uneori am fost educati, inca din frageda noastra copilarie, reprezinta o oportunitate ce nu trebuie pierduta, un prilej mai mult unic decat rar , cum spune italianul, de a ne regasi felul de vietuire ce corespunde cu temelia care s-a pus inlauntrul nostru, prin Botez, dar de care adesea ne-am cam indepartat si ne-am cam instrainatSi iata, bunaoara, ce ne spune Sfantul Apostol Pavel: nu stiti ca toti cati in Hristos Iisus ne-am botezat, intru moartea Lui ne-am botezat?Deci ne-am ingropat cu El, in moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, asa sa umblam si noi intru innoirea vietii(Rom. 6, 3-4). Si tot el adauga: v-ati dezbracat de omul cel vechi, dimpreuna cu faptele lui,si v-ati imbracat cu cel nou, care se innoieste, spre deplina cunostinta, dupa chipul Celui Care l-a zidit,unde nu mai este elin si iudeu, taiere imprejur si netaiere imprejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate si intru toti, Hristos(Col. 3, 9-11). Aceasta inseamna ca, prin botez, ne-am facut partasi mortii lui Hristos si ne-am dezbracat de omul cel vechi si ne-am imbracat in cel nou, pentru ca ne-am nascut din nou, din apa si din Duh (cf. In. 3, 5), iar ce a murit, a murit pacatului o data pentru totdeauna, iar ce traieste, traieste lui Dumnezeu (cf. Rom. 6, 10). Adica, prin botez, ne-am facut partasi nu doar mortii lui Hristos, ci si invierii Lui, caci daca am fost altoiti pe El prin asemanarea mortii Lui, atunci ne-am facut partasi si ai invierii Lui (cf. Rom. 6, 5). Intr-un Duh ne-am botezat noi toti, ca sa fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, si toti la un Duh ne-am adapat (1 Cor. 12, 13). Astfel, am devenit Trupul lui Hristos si madulare fiecare in parte (cf. 1 Cor. 12, 27). Iar daca este cineva in Hristos, este faptura noua (2 Cor. 5, 17)! Iar trupul sau devine templu (naos) al Duhului Sfant Care este in el, pe Care L-a primit de la Dumnezeu, prin botez (cf. 1. Cor. 6, 19).
Cel care cauta catre omul dinauntru nu se intalneste doar cu adevaratul sine insusi faptura cea noua , ci se intalneste cu Hristos Cel mort si inviat, Care Se afla la temelia vietuirii noastre, incepand de la botez. Dar pentru a putea intra in camara sufletului nostru, e nevoie sa redescoperim cheia sau, cum i se spune mai modern, parola . Iar parola ce ne deschide perspectiva spre cele dinlauntru ale noastre este Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma! sau, pe scurt, Doamne miluieste! .
Chemarea Numelui Celui Care ne-a fagaduit ca va fi cu noi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului (cf. Mt. 28, 20) ni-L descopera in inima pe Cel chemat si prezent acolo de la Botez, iar pe cel care cheama Numele Domnului il face partas la harul si la viata Celui chemat. Si nu numai atat. Ci tot cel ce va chema Numele Domnului se va mantui (F. A. 2, 21; Rom. 10, 13)! Sa reincepem deci sa chemam Numele Celui in Care credem ca Imparatului si Dumnezeului nostru, al Celui pe Care Il marturisim ca Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, Care estede-o-Fiinta cu Tatal si iarasi va sa vina, cu slava, sa judece viii si mortii. Caci fericit este cel a carui nadejde este Numele Domnului(cf. Ps. 39, 6). Iar Domnul al carui Nume il chemam, Iisus Hristos, ieri si azi si in veci este acelasi (Evr. 13, 8).
Si precum ne aprindem, in acest an, lumanarea de la propria candela, tot asa, chemarea Numelui Domnului reaprinde candela prezentei Sale in inima noastra, de la care ne putem aprinde lumanarea credintei ce ne va lumina calea spre vesnicie, oricare ar fi conditiile in care ne-ar fi dat sa traim. Nu e nevoie sa strigam Numele Domnului, ca El sa...
Chiar daca nu mai suntem familiari cu calea catre omul dinlauntru (cf. Efes. 3, 16) si chiar daca pogorarea intru cele dinauntru ale sale il poate speria pe cel neavizat, e bine sa stim ca perspectiva regasirii de sine si a adunarii din imprastierea in care am crescut si uneori am fost educati, inca din frageda noastra copilarie, reprezinta o oportunitate ce nu trebuie pierduta, un prilej mai mult unic decat rar , cum spune italianul, de a ne regasi felul de vietuire ce corespunde cu temelia care s-a pus inlauntrul nostru, prin Botez, dar de care adesea ne-am cam indepartat si ne-am cam instrainatSi iata, bunaoara, ce ne spune Sfantul Apostol Pavel: nu stiti ca toti cati in Hristos Iisus ne-am botezat, intru moartea Lui ne-am botezat?Deci ne-am ingropat cu El, in moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, asa sa umblam si noi intru innoirea vietii(Rom. 6, 3-4). Si tot el adauga: v-ati dezbracat de omul cel vechi, dimpreuna cu faptele lui,si v-ati imbracat cu cel nou, care se innoieste, spre deplina cunostinta, dupa chipul Celui Care l-a zidit,unde nu mai este elin si iudeu, taiere imprejur si netaiere imprejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate si intru toti, Hristos(Col. 3, 9-11). Aceasta inseamna ca, prin botez, ne-am facut partasi mortii lui Hristos si ne-am dezbracat de omul cel vechi si ne-am imbracat in cel nou, pentru ca ne-am nascut din nou, din apa si din Duh (cf. In. 3, 5), iar ce a murit, a murit pacatului o data pentru totdeauna, iar ce traieste, traieste lui Dumnezeu (cf. Rom. 6, 10). Adica, prin botez, ne-am facut partasi nu doar mortii lui Hristos, ci si invierii Lui, caci daca am fost altoiti pe El prin asemanarea mortii Lui, atunci ne-am facut partasi si ai invierii Lui (cf. Rom. 6, 5). Intr-un Duh ne-am botezat noi toti, ca sa fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, si toti la un Duh ne-am adapat (1 Cor. 12, 13). Astfel, am devenit Trupul lui Hristos si madulare fiecare in parte (cf. 1 Cor. 12, 27). Iar daca este cineva in Hristos, este faptura noua (2 Cor. 5, 17)! Iar trupul sau devine templu (naos) al Duhului Sfant Care este in el, pe Care L-a primit de la Dumnezeu, prin botez (cf. 1. Cor. 6, 19).
Cel care cauta catre omul dinauntru nu se intalneste doar cu adevaratul sine insusi faptura cea noua , ci se intalneste cu Hristos Cel mort si inviat, Care Se afla la temelia vietuirii noastre, incepand de la botez. Dar pentru a putea intra in camara sufletului nostru, e nevoie sa redescoperim cheia sau, cum i se spune mai modern, parola . Iar parola ce ne deschide perspectiva spre cele dinlauntru ale noastre este Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma! sau, pe scurt, Doamne miluieste! .
Chemarea Numelui Celui Care ne-a fagaduit ca va fi cu noi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului (cf. Mt. 28, 20) ni-L descopera in inima pe Cel chemat si prezent acolo de la Botez, iar pe cel care cheama Numele Domnului il face partas la harul si la viata Celui chemat. Si nu numai atat. Ci tot cel ce va chema Numele Domnului se va mantui (F. A. 2, 21; Rom. 10, 13)! Sa reincepem deci sa chemam Numele Celui in Care credem ca Imparatului si Dumnezeului nostru, al Celui pe Care Il marturisim ca Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, Care estede-o-Fiinta cu Tatal si iarasi va sa vina, cu slava, sa judece viii si mortii. Caci fericit este cel a carui nadejde este Numele Domnului(cf. Ps. 39, 6). Iar Domnul al carui Nume il chemam, Iisus Hristos, ieri si azi si in veci este acelasi (Evr. 13, 8).
Si precum ne aprindem, in acest an, lumanarea de la propria candela, tot asa, chemarea Numelui Domnului reaprinde candela prezentei Sale in inima noastra, de la care ne putem aprinde lumanarea credintei ce ne va lumina calea spre vesnicie, oricare ar fi conditiile in care ne-ar fi dat sa traim. Nu e nevoie sa strigam Numele Domnului, ca El sa...
