Să nu judecăm pe gadareni înainte de a ne cerceta pe noi înșine dacă avem demon
Domnul Iisus Hristos, atunci cand S-a urcat in corabie din Galileea impreuna cu ucenicii Sai, carora le-a zis: Sa trecem de cealalta parte a lacului (v. 22), a prevazut evenimentele care vor urma: potolirea marii si a vantului puternic la cuvantul Sau si izbavirea acelui om chinuit cumplit de demon. De aceea, au ajuns cu []Domnul Iisus Hristos, atunci cand S-a urcat in corabie din Galileea impreuna cu ucenicii Sai, carora le-a zis: Sa trecem de cealalta parte a lacului (v. 22), a prevazut evenimentele care vor urma: potolirea marii si a vantului puternic la cuvantul Sau si izbavirea acelui om chinuit cumplit de demon. De aceea, au ajuns cu corabia in inutul Gherghesenilor, care este in fata Galileii (v. 26). i iata ca Domnul este intampinat numaidecat de un barbat demonizat care umbla fara haina pe el (de multa vreme nu mai punea haina pe el si in casa nu mai locuia, ci prin morminte v. 27). Asa si noi suntem dezbracati de haina cea sufleteasca primita la Botez, atunci cand slujim pacatului in sufletul nostru. Ca urmare, se cuvine ca in aceasta stare sa plangem cu lacrimile pocaintei, pentru ca pacatele noastre au scos la iveala goliciunea sufletului nostru. Necuviincioasa este goliciunea trupeasca ne explica Sf. Ierarh Tihon de Zadonsk , dar mai necuviincioasa este cea duhovniceasca. Oamenii vad goliciunea trupeasca, iar pe cea duhovniceasca o vad Dumnezeu si sfintii ingeri. In contrast cu aceasta stare, Scriptura il fericeste pe cel invesmantat in faptele virtutii: Fericit este cel ce privegheaza si pastreaza vesmintele sale, ca sa nu umble gol si sa se vada rusinea lui (Apoc. 16, 15).
Omul stapanit de duhurile rele este cuprins de o intreita instrainare: de Dumnezeu, de semeni si de sine insusi. Faptul ca locuia intr-un mormant inseamna ca era cuprins de moartea spirituala. Teribila stare! Omul posedat de demoni nu mai este o persoana libera: Sufletul supunandu-se patimilor respinge Imparatia lui Dumnezeu si trece sub stapanirea aducatoare de stricaciune a diavolului (Sf. Maxim Marturisitorul). Adevarata libertate o avem numai atunci cand sufletul iese din temnita pacatului.
Observam din versetul urmator ca duhul rau din om Il recunoaste imediat pe Dumnezeu (Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preainalt? v. 28). Numai omul, cununa creatiei lui Dumnezeu, nu doreste sa-L recunoasca de Domn si Stapan al vietii sale Ca urmare, de multe ori, in situatiile concrete ale vietii noastre, suntem mai rai decat demonii, pentru ca pacatul e mai rau decat diavolul (Sf. Ioan Gura de Aur). De exemplu, limba noastra e mai rea ca si iadul. Acesta din urma ii inghite doar pe cei rai, pe cand limba neinfranata, clevetitoare si barfitoare, ii distruge si pe cei rai si pe cei buni, fara nicio diferentiere. Din aceasta perspectiva, trebuie sa ne cercetam pe noi insine si sa vedem daca avem demon. Atunci cand uram, cand barfim, cand ne maniem, cand tinem minte raul etc. ne lasam stapaniti de duhurile intunericului. Sa luam doar exemplul maniei Ce stare de demonizare pune stapanire pe intregul nostru corp, plecand de la fizionomia fetei si pana la mimica si gestica. Mania e caruta dracilor, iar mintea noastra in acele momente nu ne mai apartine; ea intra sub influenta demonilor si cate tragedii nu s-au petrecut datorita ei. Ce frumos ne invata Scriptura: Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul cu binele (Rom 12, 21). De aceea, a umbla impreuna cu Hristos inseamna si a duce o lupta continua cu patimile care cauta sa demonizeze sufletele noastre. i l-a intrebat Iisus, zicand: Care-ti este numele? Iar el a zis: Legiune. Caci demoni multi intrasera in el (v. 30). O legiune romana avea 6000 de soldati. Ganditi-va, fratilor, 6000 de diavoli intr-un biet suflet omenesc! De aici, probabil, rezulta si puterea celui posedat: i era legat in lanturi si in obezi, pazindu-l, dar el, sfaramand legaturile, era manat de demon in pustie (v. 29).
Cata delicatete ne arata Dumnezeu-Omul Iisus Hristos si de aceasta data: nu i-a raspuns diavolului la provocarea lui; i-a implinit dorinta de a intra in turma de porci (v. 33); le-a implinit dorinta gadarenilor de a parasi cetatea lor (v. 37); l-a vindecat pe cel indracit si, fara sa spuna nimic, S-a urcat in corabie si S-a dus in orasul Lui. Daca n-a fost primit, daca nu a fost inteles, El nu a intrat cu forta in sufletul...
Omul stapanit de duhurile rele este cuprins de o intreita instrainare: de Dumnezeu, de semeni si de sine insusi. Faptul ca locuia intr-un mormant inseamna ca era cuprins de moartea spirituala. Teribila stare! Omul posedat de demoni nu mai este o persoana libera: Sufletul supunandu-se patimilor respinge Imparatia lui Dumnezeu si trece sub stapanirea aducatoare de stricaciune a diavolului (Sf. Maxim Marturisitorul). Adevarata libertate o avem numai atunci cand sufletul iese din temnita pacatului.
Observam din versetul urmator ca duhul rau din om Il recunoaste imediat pe Dumnezeu (Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preainalt? v. 28). Numai omul, cununa creatiei lui Dumnezeu, nu doreste sa-L recunoasca de Domn si Stapan al vietii sale Ca urmare, de multe ori, in situatiile concrete ale vietii noastre, suntem mai rai decat demonii, pentru ca pacatul e mai rau decat diavolul (Sf. Ioan Gura de Aur). De exemplu, limba noastra e mai rea ca si iadul. Acesta din urma ii inghite doar pe cei rai, pe cand limba neinfranata, clevetitoare si barfitoare, ii distruge si pe cei rai si pe cei buni, fara nicio diferentiere. Din aceasta perspectiva, trebuie sa ne cercetam pe noi insine si sa vedem daca avem demon. Atunci cand uram, cand barfim, cand ne maniem, cand tinem minte raul etc. ne lasam stapaniti de duhurile intunericului. Sa luam doar exemplul maniei Ce stare de demonizare pune stapanire pe intregul nostru corp, plecand de la fizionomia fetei si pana la mimica si gestica. Mania e caruta dracilor, iar mintea noastra in acele momente nu ne mai apartine; ea intra sub influenta demonilor si cate tragedii nu s-au petrecut datorita ei. Ce frumos ne invata Scriptura: Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul cu binele (Rom 12, 21). De aceea, a umbla impreuna cu Hristos inseamna si a duce o lupta continua cu patimile care cauta sa demonizeze sufletele noastre. i l-a intrebat Iisus, zicand: Care-ti este numele? Iar el a zis: Legiune. Caci demoni multi intrasera in el (v. 30). O legiune romana avea 6000 de soldati. Ganditi-va, fratilor, 6000 de diavoli intr-un biet suflet omenesc! De aici, probabil, rezulta si puterea celui posedat: i era legat in lanturi si in obezi, pazindu-l, dar el, sfaramand legaturile, era manat de demon in pustie (v. 29).
Cata delicatete ne arata Dumnezeu-Omul Iisus Hristos si de aceasta data: nu i-a raspuns diavolului la provocarea lui; i-a implinit dorinta de a intra in turma de porci (v. 33); le-a implinit dorinta gadarenilor de a parasi cetatea lor (v. 37); l-a vindecat pe cel indracit si, fara sa spuna nimic, S-a urcat in corabie si S-a dus in orasul Lui. Daca n-a fost primit, daca nu a fost inteles, El nu a intrat cu forta in sufletul...
